Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

O POEZIE A CAUTARII FIINTEI

Lola NOJA

Intampinam cu mare bucurie si caldura, cu emotie volumul „Insomnia cautarii” – titlul simbolic relevand „cautarea”: poeta cauta, si canta, si cauta: omul si iubirea, credinta si Dumnezeu, patria si Romania, pacea si armonia s.a.m.d. Este o cautare care nu doarme, are „insomnie’’ – o stare de veghe permanenta, necesara si binevenita – generata de o sete de cunoastere de necuprins, sete de absolut, de unde si pledoaria pentru bine, adevar si frumos.

Doamna Elena Armenescu ne imbogateste spiritual si emotional cu multe volume de versuri (unele scrise si in vers clasic, prozodic) si proza ( avand in pregatire inca doua) in care „trateaza” teme ca: iubirea - femeia, credinta - Dumnezeu, poezia - poetul, Dacia - Romania, pacea - armonia si altele – cum o face si in volumul de poezii „Insomnia cautarii”, ce cuprinde cincizeci si sapte de creatii lirice – creand un Univers simbolic, metafizic, in care sentimentele, visele, chemarile cresc si infloresc hranite de misterioasa si divina iubire. Asemenea unei Fata Morgana – poeta se lasa ademenita de necunoscut si de sete de cunoastere, de dorinta de iluminare a misterului, de pace si armonie, „cautand astfel calea” propriilor sale ganduri si simturi – timp in care „Fara de veste am intrat/ pe poarta nesocotintei …’’. E o confesiune sincera si emotionanta sub semnul careia isi aseaza intregul volum.

Autoarea are un parcurs liric interesant, de la „Ferestrele somnului” la „Insomnia cautarii”, regatul ascuns al poeziei sale stand sub imperiul cautarii dragostei si credintei – propunand si instaurarea unei dictaturi ce nu a fost experimentata inca. „Dictatura iubirii’’ exiland uitarea (in favoarea aducerilor aminte inclusiv a trecutului istoric) in volumul „Exodul uitarii” si  adresand un „Strigat spre lumina” - oferindu-ne cand o „Iubire imparateasca” si un „Joc  tainic” – „De mana cu Orfeu" - cand reinviind „Memoria statuilor” - sacralizand „Locul de lumina” in care s-a nascut, sub „Cantecul iubirii” (am trecut in revista titlurile volumelor sale de versuri, in ordinea aparitiei!).

Asistam in acest volum la desfasurarea unei poezii cu filon autentic si religios, izvorand din erotism, sinceritate, emotie intelectuala, concentrand expresia preponderent metaforica in versuri originale, cu o prozodie aparte - stofa de 5-6 versuri pana la 10 -11 versuri - ritm si rima deosebite, aliteratii si onomatopee, versul liber s.a.) slujind exprimarii unor ganduri, idei si sentimente deosebite, esentializate sugestiv si individual (in maniera unor L. Blaga, I. Barbu , N. Stanescu).

Sensul vietii poetei il reprezinta - potrivit aprecierii lui Lucian Gruia - cautarea credintei, volumul fiind dedicat dragostei ce face fiinta umana sa infloreasca, inaltand-o la cer, parte integranta a universului, aspirand spre absolut: „Mereu cu fata la cer” (titlul primei poezii din volum) „Cautand calea” (titlul celei de a doua poezii )… mai gresesti, te lasi ispitit si maculat; de aceea, se inversuneaza sa caute calea dreapta „Fara spini‘’… si se lasa purtata de heruvim „spre salasul ceresc”. Asa ajunge poeta la „Inflorire‘’ - din iubire, traind prima tresarire, nelinistea la „glasurile chemarii inimii” ce se pregateste sa infloreasca pentru ca „luceafarul/ Coboara la fiecare poarta”.

In „Metafizica punctului” regasim irizari si adieri din N. Stanescu: „Eu eram un punct, el era un punct/ Eu eram un cantec  irepetabil/ El era un cantec neintrerupt”. „Recunoasterea sinelui” se petrece cand Miracolul se naste descoperind Supremul Semn al recunoasterii. Urmeaza un „Apel‘’ pentru a lasa copiii sa viseze, pentru a nu le strivi puritatea, iar „Cand e hulit adevarul‘’ - se arunca in noi cu namol, ne murdaresc si ne zdrentuiesc sufletele, mesajul fiind ca acest lucru sa nu mai fie permis.

„Vino Isuse!” deschide seria poeziilor de factura religioasa; autoarea il invoca pe Isus sa-i ridice „piatra cea grea”... „de pe inima mea’’, „sa ma pot elibera”; ideea este ca numai Dumnezeirea te elibereaza de intuneric, de calomnie, de rautate - caci „Numai platosa nevazuta a credintei” il poate salva pe om.

„Regasire la vami”- potoleste cumva „foamea de cer”, poeta cautand Cuvantul, citez: „sa botez locul si intamplarile/ Langa cer” - pentru a ma regasi „Vie/ Langa Tine”. Urmeaza  un „Cant de multumire” sincer , simplu si emotionant spus, adresat „oamenilor adevarati” - tati si mame protectoare - rugandu-se impreuna pentru armonie si pace infinita.

Poeta surprinde apoi, „Larma sufletului” – metafora onomatopee axata pe locutiunea metaforica alternativa „ ganduri viscolit-am cu atingeri/ cu aprinderi/ in fantana inceputului gandului/ intru invierea/ noului cuvant/ la ceasul invierii – aprins cu evlavie langa IISUS//”, care este „ lumina Cuvantului”. Versurile abunda in metafore, repetitii, enumeratii, aliteratii si onomatopee ce plasticizeaza si dinamizeaza ideile si sentimentele intr-o efuziune lirica declansata si de versul liber, strofa de 5-10-11 versuri dand libertate de expresie poetei… ca in „Cantec de seara: „Ard, inca ard,/ De dorul ducerii/ Spre inaltime…” ne destainuie Elena Armenescu, dand de inteles ca mai are multe de spus, caci periplul liric nu s-a incheiat. Retinem expresia metaforica si comparatiile sugestive: „Ard, inca ard/ Ca focul de aseara/  Aprins din vechiul gard/ Care candva, imprejmuia sufletul meu/ Cu vorbe sublime‘’. In „Dor de Paradis” – ocrotita de „un inger’’ – atinge extazul: „Hristos a inviat!” exclama poeta, coplesindu-si cititorii.

In poezia „ Absenta la miracol mana inalta” – interogativ – o oda mainii, muncii creatorului, avertizand in final: „Vor veni vremuri grele/ In care painea ne va sari din maini/ S-a mutat mana/ Pe arme”. Trecand pe langa poeziile: „Desprins de lume”; „Dintotdeauna” unde poeta isi descopera prezenta „aici’’, ca „veriga intr-un lant al implinirii poruncilor” intalnim un „Elogiu Poetilor’’ numiti simbolic „ingeri ratacitori printre oameni” pentru ca „ei sunt trimisi/ Cu sacra misiune/ Pe pamant/ Sa deschida portile, ferestrele/ Cerului/ Ferestrele si portile credintei… spre posibile/ Inaccesibile lumi”.

In poezia „Nu plange!” ne spune tuturor: „Ai incredere! (in Dumnezeu )/ Doar Domnul ne-a zidit/ Nu vezi cata matematica (El) stie!” (ne mai vorbind de fizica si chimie)… El te innoieste! Iar in „Purtand urma zabalei” autoarea e cuprinsa de o patima nemasurata - demiurgica adorare - marturisind, cu pioasa evlavie: „Am stiut dintotdeauna clar/ Ca numai prin Tine Doamne iar/ voi  vesnici netulburat/ purtand urma zabalei/ lumii/ din care am evadat”.

„Traieste darurile luminii” – aureoleaza culorile curcubeului intr-un gingas diafan joc: „in rosul rasaritului”… un indemn la iubirea universala, eterna: „fratele meu intru iubire/ Te du…”.

„Profana” Elena Armenescu isi recunoaste credinta la modul simplu dar sublim: „Mi-am fost straina ca un oarecare/ pana sa te aflu Doamne/ In adorare”. In „Ratacirile” - ne reaminteste ca „Puterea omenirii nu e blanda!” - iar in „Harta a tainelor” se intreaba daca exista un loc in care Dumnezeu, asezand-o de straja „insomniei oceanului stelar de vise”, sa-l descopere.

„Vegheata de ingerul pazitor” i se dezleaga taina, iar ingerul luminii ii spune sa mearga curajos, inainte „spre inima aproapelui”. Purtand mereu pe Dumnezeu in suflet poeta isi imagineaza un colind mistic de Anul Nou: „Cine sunt si cui raman?’’ invocand chiar cuvinte flexibile ca „miezonoptica”: „La usa cui bate/ La fereastra cui colinda/ Domnului Doamne/  Flori de mar!”. „Invocarea ingerului” ne tulbura prin aspiratiile poetei: „Sa se faca lumina!/ Sa fie adevar…/ in lumea de langa noi/ si din noi//” - rascolindu-ne cu interogatia retorica: „Cine sunt eu pentru Tine/ de ma ocrotesti?/” Si-apoi – iarasi ne tulbura cu strigatul de incredere: „Existi, nu esti singur”.

„In alta dimensiune trecand” este un imn inchinat femeii, amintind de L. Blaga ori N. Stanescu: „In trupul ei de amfora/ Stropit ca in ceremonie/ Cu uleiuri aromate/ Afluenta de suflet,/ Liturghie”. Si… de la imn…la descantec: „Cel care a trait in vulturi”: „Acum, aici/ Sa vina cel insigurat/Cu viata amanata!”. O cumpatata dar netarmurita dragoste de tara, de oameni, de pamantul strabun, isi face loc, spre exemplu, in poezia „Fosnetul gandului”:  „Pamantu-i leagan de iubire/ Colt de rai, prietenos si cald/ Pe el stau asezate-n dainuire/ Iarba si pietrele pe care calc” ori in „Nu rad, nu plang”: „Stau aici impietrita/ Pe piatra/ Nestramutata/”.

Poeta ne aminteste ca-n noi sta puterea de inaltare spirituala si de trezire a neamului fata de care avem o datorie morala. Daca fiecare am zidi o caramida la catedrala Fiintei nationale romane am fi salvati: „Aici, la Sarmisegetuza/ este semnul tamaduirii  noastre/ Langa steagul dacic (cu trei culori din curcubeu),/ ca legamant cu Dumnezeu”. Poezia „Epistola din veacul trecut” - e o incununare a romanismului poetei, refrenul fiind revelator: „Binecuvantati, cantati, armonia/ Pacea si intelepciunea noastra/ Binecuvantati, cantati Romania/ Ca-n rugaciune, fecioara casta”.

Foarte potrivite mi se par aprecierile lui Stefan Dumitrescu ce o considera pe doamna Elena Armenescu - o poeta inteligenta, creatoare a unui cosmos bogat (o gradina de crini) – o lume diafana, cu sensuri profunde ale unui spirit insetat de cunoastere, de absolut, cu vocatia visului, a puritatii si a iluminarii misterului.

Asa trebuie sa intelegem si sensul invocarii din ultimele cinci versuri ale ultimei creatii din volum „Sunt cupa din mainile Tale”- poezie ce exprima dorinta de viata, de perpetuare, de simbioza cu Natura, cu Dumnezeu: „Printre alintoase flori,/ cu Soarele la dreapta mea/ in mijlocul zidirii Tale stand,/ Mai lasa-ma, ma lasa/ Pe planeta Pamant!”. Ne alaturam si noi acestei rugi – pentru ca poeta - cu sanatate si putere de munca, iubire si credinta - sa ne mai bucure inima si sa ne mai incante sufletul cu noi si noi creatii, masura certa a talentului sau.

Prof. Lola NOJA  
15 decembrie 2015
Bucuresti


Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page