Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Teme constitutionale

Parlament unicameral sau bicameral, iata intrebarea shakespeariana care agita clasa politica romaneasca, dupa ce Traian Basescu a lansat ideea unui Legislativ unic, cu prilejul recentei sale vizite in USA. Inflamandu-se, politicienii si mai ales unii analisti politici, s-au grabit sa intoarca pe toate fetele problema. In timp ce Mircea Geoana isi adjudeca paternitatea ideii, suspectandu-l pe Traian Basescu de viclenie facuta cu scopul fortarii alegerilor anticipate, Antonie Iorgovan, profesor de drept constitutional la Bucuresti, isi taxa seful de partid cu calificativul de imbecilitate, referindu-se la Parlamentul unicameral. Ceea ce i-a atras sanctiunea retragerii sprijinului politic in Senat de catre PSD. In sfarsit, unii politicieni, precum Emil Boc, presedintele PD-ului si el profesor universitar de drept la Cluj, s-a aratat favorabil unui Parlament cu o singura Camera, din ratiuni istorice, dar si economice, in timp ce fostul lider al PDSR-ului, Ion Iliescu, aspirant la sefia PSD-ului, combatea conceptul de Parlament unicameral tot din ratiuni istorice, argumentul sau fiind ca acesta amintea de Marea Adunare Nationala din timpul dictaturii comuniste. Dar si de influenta parlamentarismului sovietic. De fapt este o eroare intentionata, caci Sovietul Suprem al URSS-ului era format din doua Camere: Sovietul Uniunii si Sovietul Nationalitatilor, formula care posibil a sugerat si adoptarea unui Parlament bicameral de catre partizanii domnului Ion Iliescu, in anii de dupa evenimentele din decembrie 1989. Din aceste cateva exemple se poate observa talentul unora de a gasi motive pro si contra unei idei, in functie de interesul politic. Sigur, daca Emil Boc l-a sprijinit pe Traian Basescu, lucru nu-i de mirare, deoarece el e un fel de sosie politica a fostului sef al PD-ului. Mai complexa este insa situatia in PSD, unde a rabufnit mai clar decat se putea, ranchiuna lui Ion Iliescu fata de Mircea Geoana, caruia nu-i poate ierta faptul ca i-a spulberat visul de "prima donna" in PSD. Antonie Iorgovan, in duet cu Ion Iliescu, i-a prelungit vocea acestuia, insultandu-l pe Geoana.

Dar, fiind invocata traditia istorica, cu atata fervoare, trebuie sa facem obligatoriu o incursiune in acest domeniu al trecutului democratiei. Nu vom apela neaparat la sensul notiunii, care proclama principiul exercitarii puterii politice de catre popor, ci caracterul istoric al democratiei dat de existenta unei anumite naturi si organizari a societatii. In Grecia antica, toti cetatenii liberi aveau dreptul de a participa la conducerea cetatii. Principiul respectiv era, in fapt, o expresie a largirii puterii pe care o detineau odinioara acele "sfaturi ale batranilor", existente la triburile neolitice. Gerontocratia, adica puterea batranilor privind conducerea tribului, a fost prezenta si in spatiul carpato-danubian, traversand mileniile, pana spre timpurile moderne. La protodaci s-a dezvoltat un cult patriarhal al parintelui unei familii foarte numeroase sau al batranilor intelepti, care prezidau moral destinul comunitatii tribale. In epoca fierului, capeteniile militare si religioase erau recrutate numai de "sfatul batranilor intelepti ai tribului", regimul politic fiind de tip gerontofartrocratic. Gerontocratia a ramas prezenta nu doar in traditia sfatului obstii, adica a satului, venita din preistorie, ci si in folclorul romanesc, unde inca persista sub forma sacrala "a mosilor", ca un cult pagan domestic funerar, comunitar, sarbatoresc si ludic, adica prilej de cantec si joc popular, cu totul specific. Mosii, amintind de unele capetenii gerontocratice, au intrat in calendarul popular national. Nu vor fi iulie sau august, ca la romani, dupa numele unor imparati, ci Mosii de Craciun, Florii, Sangeorz, Sanziene, Samedru, Martisor cu origini arhaice sau crestinizante, precum mosii de Joi-Mare, Pasti, Sanpetru, Ziua Crucii etc. De regula, de "mosi" se tin si targuri traditionale, amintind reuniunile tribale arhaice.

Parlamentarismul actual cu doua Camere isi are origini istorice in traditia politica engleza. In seco-lul 17, luptele dintre tronul regal si burghezie se acutizeaza astfel incat, intre 1656-1658, Oliver Cromwell, lordul protector al Commonwealhului Angliei, Scotiei si Irlandei, infiinteaza cea de-a doua Camera a Parlamentului. In 1689, Parlamentul capata suprematia politica si adopta "Bill of Rights", legea drepturilor cetateanului. Camera Comunelor si Camera Lorzilor supravietuiesc pana astazi, perfect, fiecare cu rolul sau. In Franta, insa, Parlamentul are o alta istorie, fiind unicameral. La 17 iunie 1789, in efervescenta revolutiei, Adunarea Statelor Generale se proclama Adunare Nationala care, la 26 august, acelasi an, adopta "Declaratia Drepturilor Omului si Cetateanului". Parlamentul francez, nascut pe baricadele revolutiei, a pastrat ca forma traditionala o singura Camera legislativa. Prin urmare, traditia istorica si comandamente de ordin national confera parlamentelor diverse componente, uni sau bicamerale. In unele state, Parlamentul are si drept de control asupra guvernului, inclusiv de a determina schimbarea acestuia. In alte state, inclusiv USA, care au un caracter prezidential, Parlamentul bicameral nu detine decat un rol legislativ, guvernul in frunte cu seful statului, nefiind supus controlului parlamentar. In multe tari, indiferent de organizarea Parlamentului, uni sau bicameral, presedintele statului detine doar un rol de reprezentare, fiind ales de Legislativ, spre deosebire de monarhiile ereditare constitutionale, unde regele, ca sef al statului, are doar functii protocolare, traditionale, ca in Marea Britanie, sau mai largi, cu puterea de a demite Guvernul, cum era, de pilda, in Romania inainte de cel de-Al Doilea Razboi Mondial.

Ramanand insa la istoria Romaniei, sute de ani, tarile romanesti au avut un "Sfat domnesc" sau "Divan" dupa denumire turceasca, consiliu al marilor boieri, demnitari si sefi militari, cu atributii politice, administrative si juridice, posedand si atributul alegerii domnitorului. Formele parlamentare romanesti au avut denumiri diverse, precum Adunare Nationala, Adunare ad-hoc, Adunare electiva, Adunare legislativa, seful statului primind puterea de a decreta dizolvarea ei. Abia la 1 iulie 1866 va fi promulgata Constitutia Romaniei, alcatuita dupa modelul belgian, ramasa in vigoare pana in 1923, cand un nou act fundamental intareste rolul Parlamentului in viata politica a tarii. Parlamentul proclama pe rege ca sef al statului, acesta avand insa prerogativele promulgarii legilor, revocarii guvernelor si convocarii alegerilor. In 1938, la 27 februarie, este sanctionata prin referendum national o noua Constitutie, care consacra formele politice ale regimului de dictatura personala regala. Potrivit Constitutiei din 1923, ramasa in vigoare dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial, la 21 august 1945, Regele Mihai someaza guvernul comunist condus de Petru Groza sa demisioneze. Impotrivirea acestuia de a da curs somatiei regale a condus la refuzul regelui de a promulga decretele-lege ale guvernului. Criza ia sfarsit in 1946, cand se desfiinteaza Parlamentul bicameral, instituindu-se Adunarea Deputatilor, cu caracter unicameral. In 1948, Parlamentul ia denumirea de Marea Adunare Nationala, care voteaza o Constitutie cu caracter bolsevic, existenta pana la evenimentele din decembrie 1989. Noile constitutii inspirate de Ion Iliescu prin Antonie Iorgovan, constituie un mixtum compositum de reguli care practic franeaza reforma tarii, pune cele doua Camere ale deputatilor si senatorilor in dificultate frecventa, printr-un rol legislativ identic, creeaza disfunctii si conflicte intre institutia prezidentiala si cea guvernamentala, avand in acelasi timp formulari ambigue si posibile interpretari arbitrare. Pe de alta parte, stabileste un numar enorm de parlamentari, disproportionat cu cerintele legislative si vadit discriminatoriu fata de diaspora romana, adica o treime din cetatenii cu drept de vot, care nu este reprezentata in Parlament. Exact aceste disfunctii si neconcordante cere presedintele Traian Basescu a fi eliminate din Constitutia Romaniei. Avand dreptul constitutional de a face un referendum este cert a ne astepta ca seful statului sa-l produca in vara anului viitor, dupa Raportul de tara elaborat de Comisia Europeana si votarea in parlamentele tarilor membre ale UE a Tratatului de aderare a Romaniei.

Gh. Bratescu

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page