Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

NICOLAE MATCAS – MODEL AL IMPLICARII

Theodor RAPAN

Fara indoiala, Nicolae Matcas este unul dintre cele mai fascinante profiluri ale culturii si literaturii contemporane, definit prin complexitatea unei opere care il inscrie in seria inaltelor spirite enciclopedice. Activitatea stiintifica, imbinata in mod constant cu o sustinuta activitate literara, incitantele probleme abordate, portretul  sau moral exemplar, toate fac din specialistul in „Lingvistica matematica, structuralista si aplicata” un nume cu o rezonanta indubitabila.

Personalitate marcanta in lumea stiintifica, in lumea social-politica si culturala din Republica Moldova (in perioada 1990-1994 a fost Ministru al Stiintei si Invatamantului al Republicii Moldova), profesor universitar, cercetator stiintific, doctor in filologie, poet, traducator, autor si coautor, redactor si coredactor a peste 30 de manuale, lucrari metodice si didactice, publicist a peste 250 de articole si studii pe probleme de limba si cultura, prezenta notorie la radio si televiziune, militant inflacarat pentru renasterea  nationala a romanilor basarabeni, Nicolae Matcas a publicat carti de o redutabila valoare: „Introducere in lingvistica”, Editura Lumina, 1980, 1987 (in colab.); „Lingvistica generala”, Editura Lumina, 1984 (in colab.); „Scoala a gandului”, Editura Lumina, 1982; „Coloana infinita a graiului matern. File din marea batalie pentru limba”, Editura Hyperion, 1990 (in colab.); „De la grotesc la sublim. Note de cultivarea limbii”. Biblioteca revistei „Limba romana”, Chisinau, 1995.

Universul sau liric il descoperim in volumele de poezie: „Surasul Giocondei”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1997; „Trenul cu un singur pasager”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1998; „Azur”, Editura Augusta, Timisoara, 2002; „Cate-s visele, multele…”, Editura Pro Transilvania, Bucuresti, 2003; „Coloana Infinitului”, Editura Pro Transilvania, Bucuresti, 2003; „De-a alba – neagra”, Editura Muzeul Literaturii Romane, Bucuresti, 2006; „Roata de olar”. Sonete, Editura Pro Transilvania, Bucuresti, 2008; „Vernale ploi”, Editura Pro Transilvania, Bucuresti, 2008; „Un camp minat, urcusul”. Sonete. Editura Pro Transilvania, Bucuresti, 2010.

Citind, recitind poemele lui Nicolae Matcas constatam ca fiecare  lectura aduce un spor de cunoastere, intrucat valoarea creatiei creste cu fiecare noua interpretare si cu deschiderea de noi orizonturi in intelegerea ei. Este o certitudine faptul ca ne aflam in fata unei inalte constiinte creatoare si civice.

Temerara, combativa, polemica, transanta, lirica sa ilustreaza consonanta dintre prozodicul declarativ si conotatia strict individuala, personala a elementelor care dau materialitate si  justifica cele doua universuri care se suprapun (realul si culturalul), dar si intentia, reusita, de a clasiciza imediatul, de a conferi exemplaritate spatiului interior.
Titlurile volumelor, preponderent nominale, cu dubla semnificatie denotativa, genereaza valente interpretative in plan conotativ. Astfel, ele devin simbolul artei ca forma de transcendere de la contingent la transcendent, de la relationarea artistului cu cititorul, de la intalnirea sensibilitatii cu intelectul, dar, in acelasi timp sunt si metafore muzicale, rezonante, expresii ale aspiratiei catre armonie, catre inefabil.

Cultiva pasional majoritatea speciilor liricii literare, dar impresioneaza modul in care simte si readuce in atentia noastra poezia patriotica, o tema care dupa 1989 a provocat adesea prudente excesive sau false discutii si comentarii. Este creatorul contemporan care, cu o deosebita forta expresiva, face ordine deplina in relatia dintre literar si ideologic.

Valorifica un potential expresiv ce apartine – cronologic – atat generatiei sale, cat si registrelor lirice dobandite prin contactul cu experientele poetice anterioare, punand accent pe virtutile, pretuirea si dragostea sa fara margini pentru limba romana: „De m-ar prinde vreun dor de-al cocorilor zbor,/ Imbracat ca ascetu-n tarsana,/ Imi voi pune-n boccea o balada si-un nai/ Sa m-aline in limba romana.// Langa mare de-o fi sa ma fure-ntr-o zi/ Din genunile apei vreo zana,/ Pizmuiti-ma, frati, ori destinu-mi deplangeti/ In duioasa mea limba romana.// Cand s-a da la hotare batalia cea mare/ Si-oi sta scut pentru-a Tarii tarana,/ Voi urati-mi sa vin nu pe scut, ci cu scutul/ Si doinind tot in limba romana.// De va fi sa-mi tradez al stramosilor crez,/ Nicio urma de-a mea nu ramana:/ Ochii dati-i la corbi, lesul dati-l la caini,/ Blestemati-ma-n limba romana.// Iar de va fi sa cad langa cetini de brad/ In vreo lupta cu lifta pagana,/ Prohoditi-ma, frati, dupa legea lui Crist,/ Cu-Aleluia in limba romana.” („In limba romana”, poezie dedicata „Fratelui de crez si ideal Ion Dumeniuk, cazut in marea batalie pentru limba romana in Basarabia.”)
In conceptia poetului, a-ti iubi limba constituie – daca se poate spune asa – o axioma, o stare care nici nu trebuie sa se mai ceara argumentata; de aceea, poate, inainte chiar de a-i releva virtutile, tine sa-si marturiseasca atasamentul total, programatic, la ceea ce putem numi universul limbii.

Vigoarea emotiei estetice se mentine si prin aceea ca poetul – procedand, iarasi in spiritul exigentelor impuse de impecabilitatea exprimarii – transmite sentimente izvorate din sensibilitatea si puritatea sufleteasca a fratelui de limba romana: „Roman batut de soarta din toate patru vanturi,/ Cat n-ai pierit cu totul, nici n-ai cazut in hau,/ Aduna-ti limba mamei din plansete si canturi/ Si slava din anale si vin la neamul tau.” („Auzi?...”).
Concluzia intregului discurs liric este exprimata intr-o asociere maiestrita de epitete si comparatii cu valoare metaforica, si gratie puterii miraculoase a Logosului, in ipostaza sa de limba materna.

Nicolae Matcas surprinde lumea  literara si prin volumele de sonete a caror tema devine un concept deschis pentru semnificatia universului. Tendinta de purificare, de autodepasire, prin iubirea ca forma de cunoastere si autocunoastere, este evidenta. Imaginarul poetic nu iese din tiparele clasice, dar impresioneaza imbinarea lexicului poetic cu elementele limbajului cotidian sau cultural.

In formele prozodice traditionale, el revarsa o traire moderna, ale carei caracteristici particulariteaza stilul creatiei: preferinta pentru cultivarea poeziei cu forma fixa, interiorizarea reflexiva, cultul patriei si al patriotismului, asumarea experientei antecesorilor, lirismul de tip clasic, armonios prin muzicalitate si viziune: „Un camp minat, urcusul ce duce inspre pisc./ Cati temerari nu-ncearca recordul sa-l doboare/ Macar c-un pas, doar unul, mai sus, tintind spre soare/ Si ignorand ca-i doare entorsa, plex, menisc!// Chiar viata noastra insasi e-un camp minat, pe care/ Il tot parcurgem zilnic, sfidandu-i orice risc,/ Pana-ntr-o zi o cruce,-un menhir sau obelisc/ Marcheaza-un pisc, ravnitul, sau ditamai eroare.// De esti, in lumea asta confuz-crepusculara,/ Astronaut notoriu, naier sau alpinist,/ Pe drumul ce te-nalta si care te coboara// Tu nu uita o clipa sa fii si bun genist./ Un camp minat e viata in drum spre Everest,/ Dar ce mareata-i clipa traita fara rest!” („Un camp minat, urcusul ce duce inspre pisc.”)

Om de o exemplara autoexigenta, lingvist unic, dublat de un rafinat poet al ideii si de un mare patriot, Nicolae Matcas, prin intreaga sa activitate, se inscrie in seria spiritelor inalte ale stiintei, culturii si literaturii.
------------------------------
Theodor RAPAN
Bucuresti
10 decembrie 2015


Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page