Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

„PARABOLA VULTURULUI” DE LUCIA OLARU NENATI SAU VIATA NOASTRA DE ZI CU ZI

Catinca AGACHE
                             
Recentele aparitii editoriale ale scriitoarei Lucia Olaru Nenati – Parabola vulturului, proza scurta, si Scrisori din prezentul meu, publicistica  -  au constituit o lectura cu adevarat incantatoare, caci de mult nu am mai parcurs o carte cu sufletul la gura, cum se zice. Cat priveste primul volum, ma asteptam - la primirea lui, dimpreuna cu un impresionant autograf – sa fie antologia de versuri Sentimentul spiralei aparuta la TipoMoldova in 2012, dar pe care din varii motive nu o vazusem decat pe internet (cum tot pe strasnica retea on line descoperisem si Academia Nordului, editat in acelasi an). Asta pentru ca stiam ca L.O.N, distinsa personalitate culturala implicata total in viata cetatii obarsiei eminesciene, cu o neodihna creatoare de admirat, manifestata in varii sfere literare (scrieri pentru copii, eseu, critica si istorie literara, eminescologie), e o poeta sensibila, afirmata, cu un public al ei foarte fidel, in randul caruia m-am aflat si eu inca de pe vremea debutului sau editorial (cand n-o cunosteam - desi congenere), pe care l-am salutat, descoperind prospetime si puritate, sinceritate si geana filozofica cuceritoare in versul armonizat cu figura romantica, vaporoasa, luminoasa a tinerei autoare. Tocmai ma pregateam sa citesc/recitesc versuri - caci asa intelesesem (gresit!) – cand, surpriza!, era vorba despre proza. Stiam ca fusese atrasa si de aceasta specie literara, ba chiar ca fusese incurajata de Marin Preda (despre care a scris lucrarea de licenta), de Marin Sorescu, Miron Kiropol s.a., dar in memoria mea ramasese pregnant poeta si dinamicul om de cultura L.O.N, mai mult nu. Cu atat mai mare a fost surpriza descoperiririi unei proze scurte cuceritoare, sambure de perla in scoica. Stiam ca dominanta vietii ei fusese activitatea eminesciana, ca unul dintre cei ce au constituit patrimonial muzeal al Muzeului Memorial ,,Mihai Eminescu” de la Ipotesti, care-au sustinut necesitatea ctitoririi in acest loc a Centrului National ,,Mihai Eminescu”, ca a hotarat punerea in scena a unor fragmente din dramaturgia eminesciana in perioada directoratului la Teatrul ,Mihai Eminescu” din Botosani, ca a uluit publicul cu vocea sa din CD-urile surpriza totala, unicate, in care a reconstituit (cu sprijinul artistului Ioan Cobala) cantecele interpretate  in epoca de poet, ca nenumaratele conferinte, comunicari stiintifice, articole despre poetul de pe culme, cum il numea Perpessicius (sustinute in tara sau in orase importante de pe mapamond, ca New York, Edmonton, Calgary, Montreal, Stuttgart, Konstanz, Viena, Marsilia, Cernauti, Chisinau, Balti si altele) au propulsat-o ca pe unul dintre eminescologii contemporani., 

Desigur ca nu puteam uita volumul Coridorul dintre ceasuri, practic un debut editorial in proza -, publicat cu ani in urma de bucovineanul profesor univ. dr. stabilit la Timisoara, Adrian Dinu Rachieru, minunat prieten si remarcabil scriitor si om de cultura, la Editura Augusta (al carui destin il gira), care, in stilul sau generos, niciodata rasplatit dupa frumusetea si inaltimea faptelor, a scris si o prefata substantiala. Cu atat mai mult cu cat volumul fusese premiat in cadrul Salonului International de Carte de la Iasi (pe vremea cand acesta era o extraordinara celebrare a cartii si autorilor ei). Cu toate acestea, volumul de fata a avut darul sa apara ca virgin, ca ceva ce autoarea nu a mai scris. Ea insasi marturiseste ca pricina afirmarii tarzii si ca prozatoare este faptul ca a ,,fost inhamata la carute grele si prea multe”, motiv pentru care a ,,adunat incet, fila cu fila” pentru acest volum.

Scriitoarea avertizeaza in Predoslovia ce deschide volumul ca nu este vorba strictu sensu de proze scurte, ci mai degraba de posibile ,,nuclee de roman”, ,,compendii romanesti”, ceea ce este cu totul adevarat, intrucat fiecare proza in parte poate fi un miez al unui roman autonom. Dar tot ea subliniaza ca in aceasta societate aflata mai mult ca oricand sub semnul lui Fugit irreparabile tempus, oamenii cu greu isi gasesc vreme pentru lectura si mai ales pentru romanele fluvii, pentru roman, in  general, iar prozele scurte ar putea fi o tentatie in acest sens.

Intitulat simbolic si incitant Parabola vulturului, sensul titlului acestui volum ar putea fi interpretat in doua feluri: superb inaripat pe cale de disparitie, cum in pericol se afla umanitatea, dezbracarea de penaj a acestei pasari amintind, prin similitudine, faptele de altruism si generozitate pentru semeni tot mai rare in zilele de azi; sau pasarea de prada nemiloasa care da tarcoale, ca si raul din societate ce nu lasa omul sa zboare cu aripile sufletului spre inalturi.

Titlul aceastei carti parfumate cu arome botosanene, reluat in excelenta proza care deschide volumul si completat - Parabola vulturului sau rochita cu plastronul rosu – trimite dintr-o data catre universul creatiei autoarei. Si intr-adevar, ceea ce frapeaza la autoare este arta, harul de a scoate perla din lucruri aparent neinsemnate, banale, de a le transforma intr-un story credibil, captivant, totdeauna cu un fin substrat etico-filozofic. Puterea sacrificiului si forta regenerarii prin tine insuti, iata ce vrea sa sugereze autoarea prin metafora parabolica a vulturului utilizata: ,,Si-a amintit mereu de parabola vulturului, pasare longeviva, care stie sa faca un mare sacrificiu ca sa poata continua sa traiasca. Pentru ca dupa niste decenii de viata, ciocul, ghearele si penele sale devin prea grele ca sa le poata purta cu el in zbor, el se retrage, cica, pe un munte unde sta multe zile si-si loveste ciocul de stanca pana cade, lasand locul altuia nou cu care isi toceste ghearele si-si smulge penele grele pentru a dobandi altele noi si usoare cu care continua sa zboare inca multe zeci de ani.”  Este vorba deci, despre o foarte fina observatoare, care reuseste sa faca din lucruri aparent lipsite de spectaculozitate, pagini de rara delectare sufleteasca.   

Biograficul e mereu prezent, eroul epic central fiind atent la tot ce e-n jur, apasat de trecutul recent resimtit nedrept, miscandu-se cu o usurinta uimitoare prin spatii diferite- geografice, sociale, culturale, medicale, artistice, politice -, filozofand despre tot si toate. De fapt, in toate aceste ,,tablouri” e un singur personaj cu mai multe alter ego-uri, doar aparent multiple personaje ca la Pirandello, mai exact un El si o Ea indisolubili. Aceste personaje sunt luate de alaturi, cum s-ar putea spune, din observarea atenta a tot ce se petrece in jur si extragerea samburelui plin de miez in fiecare, insa autoarea punand ceva din eul sau. Fie ca este vorba despre Vlonga, despre Motanul canta in balcon, depre Mogorogea, de un Eseu despre zacusca ori un Taifas la umbra arborelui cu perfuzii, personajele create, fete multiplicate ale aceeasi oglinzi, sunt oameni simpli, cu bucurii si infrangeri, cu vieti la vedere si taine ascunse, cu dorinte realizate sau inabusite, invartindu-se pe langa naratorul discret, situat in umbra, dar mereu prezent, confident si tezorier al simtamintelor marturisite sau intuite. Cezara, Sanziana, Lucretia, Ileana sunt destine nespectaculoase dar emotionante prin chiar simplitatea, curatenia vietii lor. Transpare din aceste texte o inocenta si o puritate pastrate nealterate printre toate meandrele vietii care sunt ale naratorului insusi.

Autoarea surprinde personaje si realitati din alte spatii geografice, figuri insingurate -  boala a secolului ce nu iarta (Tablouri de cer), destine de emigranti frante ce-au constatat tarziu ca fericirea e cu totul altceva decat casa mare si grozav de scumpa dar grozav de goala, sau numai figuri instrainate. Prinde foarte bine, de asemenea, cele cateva scene de dragoste redate cu mult mestesug artistic, caci ,,personajele” au tainele lor, istoriile lor de iubire, sunt vii, ies din decor.        

E o carte „calda” ce aminteste de focul din caminul de altadata din casele noastre in jurul caruia se teseau povesti, e o carte cu parfum de tei ce ne deschide un con de lumina, o lumina ce vine dinspre sufletele frumoase ale eroilor ei, o carte se citeste cu mare placere la ceas de inserare cand tainele se fac si se desfac. E de fapt, un ,,roman”, am putea spune chiar postmodern, compus din fragmente care se succed ca scenele unui film vorbind despre oglinzi suprapuse ale aceluiasi unic personaj care este viata de zi cu zi cu trecutul si prezentul ei de care nu te poti dezbraca asa cum procedeaza vulturul cu penele sale. Titlurile acestor ,,fragmente”  - Placinte cu mac sau Tratat despre calea sufletelor singure, Dialog intarziat sau omul care si-a pierdut vorbele, Ileana sau poza cu palarie – vorbesc ele insele despre modernitatea acestei scrieri. Nu lipsesc accentele de jurnalist, tusele usor ingrosate, rarele iesiri din poveste in realitatea nuda, dar condeiul de prozator este unul fericit exersat, neacoperit de cel poetic. ,,Atunci, in taluzarea mereu ritmica a valurilor marii atat de albastre si infinite si amirosind a eternitate in care doar ei doi erau acolo, singuri ca Adam si Eva pe plaja aceea ca pe un taram edenic, simbol al unei parabole intens semnificante, Femeia si Barbatul, Plusul si Minusul, dar nu legati prin iubire, ca in toate legendele, ci prin inversul ei” (p.124).

Parabolele folosite, cheile, inceputul si sfarsitul rotund, à la Marin Sorescu, printr-o metafora parabolica, fraza foarte frumoasa, elevata, cu o curgere fireasca, prietenoasa, usurinta (asa pare) scrierii, finele trimiteri culturale, umorul, delicatetea, soapta vorbirii spre a nu deranja, sunt tot atatea linii de forta ale acestui ,,roman” ce ofera o lectura incantatoare.

Asadar, e o carte buna, foarte buna, care nu se poate lasa din mana pana la sfarsit, o  proza care are darul de a-i intoarce la lectura chiar si pe cei n-au mai citit proza de mult timp.
-------------------------------  
* Lucia Olaru Nenati, Parabola vulturului, Colectia „Floare albastra”, initiata de Asociatia Universul Prieteniei,  Editura Pim, Iasi, 2015

Prof. dr.  Catinca AGACHE
12 decembrie 2015
Köln, Germania


Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page