Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

CONCERTELE CORULUI DIN TORONTO

Milena MUNTEANU

Ascultasem cu mare placere muzica bizantina cantata la slujbele religioase ale Bisericii Sfantul Ioan Evanghelistul, unde preotii Antonel Dumitru si Stefan Morariu isi imbinau divin vocile. Micile echilibristici vocale, uneori neasteptate, te lasau sa ghicesti cum va suna nota urmatoare.  Erai uimit si incantat. Aflasem de o serie de concerte ale corului bizantin, primul de acest gen din Toronto. Din cele trei concerte ce au avut loc recent, am participat la doua: la Biserica anglicana „Saint Timothy” si la Biserica romana ortodoxa „Toti Sfintii”.
 
La primul concert, lumea astepta cu nerabdare inceputul spectacolului, fara sa stie la ce sa se astepte. Luminile din sala se micsoreaza si simti ca esti inconjurat de corul ce se indreapta spre altar, in sunet de toaca si clopot… un moment cheie al spectacolului, in care iti iei in serios rolul de spectator si intri in atmosfera. Toaca suna sublim si e intr-o comunicare explicita cu enoriasii, in ritmuri clare, ce dau fiori, inainte ca muzica bizantina sa fi inceput. Pe scena, instrumentele sunt puse la indemna, langa cor. Ascultam cu interes o introducere bine gandita, ce prezenta programul de muzica si poezie al spectacolui ce se anunta de zile mari. Aflam ca:
„Propovaduirea Cuvantului lui Dumnezeu de-a lungul timpului a imbracat diferite forme iar muzica a fost parte a cultului divin si a cinstirii lui Dumnezeu cu mult inainte de venirea lui Hristos. Cunoastem din psalmi ca muzica vocala si instrumentala era pusa in slujba laudei lui Dumnezeu Savaot. Apoi, in Noul Testament aflam ca Mantuitorul Iisus Hristos, dupa Cina cea de Taina, a cantat psalmi de lauda impreuna cu Sfintii Apostoli. Muzica a fost insotitoarea cuvantului si dupa Cincizecime, cand ia fiinta Biserica, dupa Pogorarea Sfantului Duh. Mai apoi, cand au inceput prigoanele si cand crestinii erau trimisi la moarte, acestia, plini de seninatate si de duh, mergeau cantand catre locul patimirii lor, lucru care desigur a impresionat si a schimbat inimile multora din cei ce ii auzeau.
 
Odata cu libertatea religioasa oferita crestinilor de Sfantul Imparat Constantin, cultul divin, de acum public, se dezvolta major, si odata cu el si muzica religioasa, care pana atunci ramasese recitativa. Influenta orientala, modurile muzicale cunoscute in cultul ortodox sub denumirea de glasuri, teoretizate de Sfantul Ioan Damaschin la inceputul secolului VIII, eruditia si arta componistica a primilor creatori de text si muzica bisericeasca numiti melozi, toate acestea creaza muzica de sorginte bizantina, ori muzica psaltica, o muzica originala, culta, teoretizata si complexa si cel mai important, de inspiratie divina.
 
Apoi, prin schimburile culturale facute intre tarile ortodoxe si mai ales dupa caderea Bizantului, cand numerosi invatati si prelati au luat calea pribegiei in alte tari din Europa, muzica psaltica incepe sa prinda contur si in Tarile Romanesti, cu precadere in manastirile din Moldova. Ne referim aici la Scoala de la Putna, important centru religios si cultural in care au fost scoliti primii psalti ai tarii noastre. In secolele XIX si XX, muzica psaltica este practicata pe scara larga in manastirile si in bisericile parohiale din Moldova si Muntenia, unde de-a lungul veacurilor si prin compozitori de muzica bizantina precum Dimitrie Suceveanul, Stefanache Popescu, Anton Pann, Macarie Ieromonahul, Ghelasie Basarabeanul, Neagu Ionescu, Ioan Popescu-Pasarea, aceasta isi statorniceste pe drept cuvant numele de muzica religioasa romaneasca.”
 
Concertul incepe cu intonarea lui „Aliluia” din Saptamana patimilor, (glas VIII), melodie uniformizata, care a fost urmata de alte frumuseti.  Muzica bizantina se mai numeste si „psaltichie”, muzica inchinata lui Dumnezeu. Cant divin. L-am intrebat pe parintele Antonel Dumitru ce face aceasta muzica inaltatoare. Dansul a raspuns:
„Muzica bizantina este fundamentata pe legile sonore ale antichitatii grecesti, pornind de la Terpandru, Pitagora, Platon sau Aristoxenes (sec. VIII - IV inainte de Hristos) preluate intr-o alta maniera de sfintii capadocieni din Rasarit, Fericitul Augustin, Sfantul Ambrozie al Milanului pentru Apusul crestin, iar la noi de catre sfintii Niceta de Remesiana, Ioan Casian si Dionisie Exiguul (cel Smerit), ajungandu-se pana la sfantul Ioan Damaschinul (sec. VIII dupa Hristos), cel care a sistematizat noua muzica in tiparul celor opt glasuri sau game.Pe langa structura antica greaca, muzica bizantina se inrudeste (in ce priveste linia melodica) cu cantarea din cultul iudaic. Mantuitorul Insusi, impreuna cu Apostolii, foloseau in timpul rugaciunilor melodii iudaice vechi, ele ajungand sa se transforme in timp, in noul tipar crestin. Un alt izvor care defineste si particularizeaza aceasta muzica il reprezinta inspiratia populara (muzica folclorica); asa se explica variatiunile de interpretare ale muzicii bizantine in marile centre ortodoxe: Constantinopol, Ierusalim, Palestina, Siria, Grecia, Romania, Serbia, Bulgaria si Rusia.
 
Muzica nou creata a avut la inceput un caracter oral, nefiind asezata in scris pana in secolul VIII, cand are loc si prima sistematizare a ei. Prima notatie a aparut in secolele IX - XI, numita ecfonetica, a doua notatie, cucuzeliana, apare in perioada sec. XIII - XVIII, iar ultima se evidentiaza dupa anul 1814.
 
Tarile Romane au fost inca din secolul IV sub influenta Imperiului Bizantin, beneficiind si contribuind la intreaga spiritualitate desavarsita acolo. In mod firesc, Bizantul a oferit si a primit tot ce a fost mai frumos (divin) din acest spatiu geografic.
 
In concluzie, muzica bizantina nu apartine unui popor, ci este plamada tuturor popoarelor din acel bazin geografic si spiritual; este creata de oameni aflati permanent sub inspiratia Duhului Sfant; ea apartine cultului, are sensibilitate atat in creatie cat si in interpretare: cine canta in Biserica se roaga, si cine se roaga, canta. In acelasi timp, muzica aceasta are legi foarte bine stabilite. Ea sensibilzeaza, transforma si tamaduieste pe cel ce canta sau o asculta. “
 
Cand la acest regal muzical se adauga selectia unor poezii religioase recitate cu talent si har de catre parintele Stefan Morariu, seara devine memorabila. Ea se incheie in sunet de toaca si clopot, asa cum a si inceput.
 
S-a ovationat in picioare. Am ramas cu speranta ca astfel de intalniri spirituale si culturale de tinuta se vor repeta sub forma unor concerte tematice in functie de perioada liturgica a anului, pe care le asteptam cu interes. Felicitari Corului Bizantin din Toronto!

Milena MUNTEANU
Decembrie 2015
Toronto, Canada


Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page