Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Lixandroiu versus Ungaria

Pentru cine nu stie, Elie Wiesel se recomanda a fi cel mai acerb luptator pentru recunoasterea holocaustului evreilor practicat de Germania lui Hitler. Domnul Wiesel s-a nascut in Transilvania, intr-o familie de evrei nu prea instarita, maghiarizati in buna masura, din care cauza s-au crezut ocrotiti la venirea autoritatilor horthyste, dupa Dictatul de la Viena, care a facut ca Ardealul de Nord sa intre in componenta Ungariei. Nu a fost asa, deoarece batranul Wiesel nu a realizat ca pentru horthysti nu conta decat etnia. Cine nu era neaos ungur trebuia sa plateasca. Stigmatul de evreu sau roman apasa greu. Dar daca romanii au fost primii in a deveni victimele atrocitatilor horthyste, evreii au ramas la urma spre a patimi nelegiuirile rasiste. Prin urmare, in timp ce romanii erau ucisi cu zecile de mii, familia Wiesel isi vedea de treaba, pana in ziua in care Himmler a ordonat suprimarea tuturor evreilor din tarile ocupate sau satelite, precum Ungaria, conform planului hitlerist "al solutiei finale". Singura Romania a scapat de acest genocid, practicand o politica pe muche de cutit, mostenita de veacuri de la inaintasii nevoiti a supravietui intr-o lume de inamici puternici care inconjurau pamantul tarii. In schimb, evreii din Ungaria au ajuns in masa in lagarele de exterminare naziste. Bine-inteles, nici familia Wiesel nu a scapat de deportare si camerele de gazare. Singur adolescentul Elie a scapat, socat pentru totdeauna de grozaviile prin care trecuse. Jurand justitie pentru evrei, el a pus la cale un vast plan propagandistic desfasurat in intreaga lume. In acelasi timp a creat institutii specializate in studierea holocaustului si aducerea la cunostinta opiniei publice a crimelor naziste.

Elie Wiesel nu a calcat prin Transilvania dupa ce a fost eliberat din lagarul nazist. Si, probabil nici nu ar mai fi venit vreodata prin locurile natale, despre care pastra o trista amintire. S-a intamplat insa ca domnul Ion Iliescu sa afirme public, in mod cu totul necugetat, ca in Romania comunistii au fost mai abitir persecutati si reprimati de dictatura antonesciana, decat evreii. Organizatiile evreiesti au ripostat imediat vehement, ridicand problema holocaustului existent in Romania pe vremea lui Antonescu. In toiul disputei privind existenta sau neexistenta fenomenului holocaustului pe teritoriul Romaniei, in care s-au antrenat nu numai diversi oameni politici, dar si eminenti istorici, ca sa repare cumva gafa lui Ion Iliescu, premierul de atunci Adrian Nastase a impus o lege prin care sunt interzise sub pedeapsa penala orice fapte vizand apologia maresalului Antonescu, nazismului, iesirile antisemite si alte asemenea acte de natura extremista. Iar domnul Ion Iliescu, spre a fi mai conform noii legislatii si a estompa atitudinea sa criptocomunista, l-a invitat in Romania pe insusi Elie Wiesel, ca sa-si revada meleagurile natale, pe care le uitase de mult. Elie Wiesel a primit invitatia, s-a lasat decorat de Ion Iliescu, chit ca mai tarziu a returnat "Steaua Romaniei" cu dezgust, si trecand prin Transilvania a tinut o cuvantare in care a infierat deportarile de evrei, facandu-se ca nu stia ca acestea fusesera efectuate de horthysti, nu de romani, la vremea respectiva Ardealul de Nord fiind ocupat de Ungaria. Luat insa de valul incriminarilor, Elie Wiesel a scapat o sintagma jignitoare la adresa intregului popor roman, vociferand, la propriu, de cateva ori: "Romanii au ucis, au ucis, au ucis, au ucis!" Este greu de banuit ce l-a facut pe domnul Wiesel sa comita acest gest cu totul deplasat caci, chiar in ipostaza reala, de altfel, a unor deportari de evrei basarabeni si bucovineni in Transilvania, unde zeci de mii au pierit, dar nu in lagare, ci de boli si foamete, nu poporul roman s-a facut vinovat de aceste atrocitati, ci statul sau mai precis acolitii lui Ion Antonescu, de altfel condamnati pentru faptele lor, dupa razboi. Oricum insa, patima cu care isi apara conationalii Elie Wiesel este demna de admiratie. Din pacate, nici un om politic roman nu a avut taria de caracter si curajul lui Elie Wiesel de a denunta genocidul la care a supus statul horthyst ungar pe romanii din Ardealul de Nord. Acest gest l-a facut insa, de curand, un roman american, pe nume Anton Lixandroiu, stabilit in USA de cateva decenii. El s-a adresat Curtii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, chemand in judecata Statul ungar, spre a fi obligat de Justitie sa-si ceara scuze pentru crimele faptuite de autoritatile horthyste impotriva romanilor din Ardealul de Nord in timpul ocupatiei acesteia de catre Ungaria. Domnul Anton Lixandroiu socoteste ca zecile de mii de romani ucisi numai pentru vina ca erau romani constituie un genocid, aidoma holocaustului la care au fost supusi evreii de catre nazisti. In vederea deschiderii acestei actiuni legitime, pe care o socoteste ca ar fi trebuit sa fie de resortul statului roman, nu a unui simplu particular, a depus eforturi serioase pentru a intra in posesia a numeroase documente care sa justifice demersul sau. Actiunea facuta la Strasbourg nu este insa prima de acest fel. Cu ani in urma, un alt roman american s-a adresat aceluiasi for international, insa nu a depus documentatia necesara si, mai mult, a facut-o intr-un moment nepotrivit, cand Ungaria se afla in vizorul Uniunii Europene spre a fi admisa in organizatia continentala impreuna cu Polonia si Cehia. Primul petitionar a facut imprudenta sa solicite nu doar scuze fata de romanii transilvaneni, deci un gest moral, ci si daune pe care ar fi urmat sa le achite Budapesta, Romaniei. Evident, nefiind probata cu documente, actiunea a fost respinsa, cu atat mai mult, cu cat se cereau acordarea de daune uriase catre victimele si urmasii acestora, ceea ce presupunea un proces de lunga durata si cu multe aspecte de natura subiectiva. Iar in plus, petitionarul nu avea calitatea procesuala, nefiind victima a genocidului produs in Ardealul de Nord si nici indreptatit sa vorbeasca in numele statului roman. De data aceasta, noul petitionar, domnul Anton Lixandroiu a strans nu mai putin de 150 de documente atestand uciderea a sute de mii de romani si evrei de cetatenie romana in Ardealul de Nord de catre regimul horthyst. Sunt apoi marturii ale unor persoane care au vazut la fata locului cele ce se petreceau, inclusiv ofiteri germani, printre care un general care a redactat un raport catre Hitler, scriindu-i ca este ingrozit de cele ce se petreceau in Ardealul de Nord. Sute de fotografii facute de armata ungara, anexate la dosar, infatiseaza limpede executii in masa ale romanilor de catre comandouri horthyste. Dar nu numai atat. Dincolo de zecile de mii de victime din randul romanilor, guvernul de la Budapesta a introdus un regim terorist de stat, interzicand limba romana, maghiarizand fortat numele romanilor, inchizand si demoland biserici romanesti, ceea ce a scandalizat chiar pe unii intelectuali maghiari, care au sfarsit prin a fi intemnitati sau chiar asasinati pentru atitudinea lor umanitara. Anton Lixandroiu probeaza de asemenea ca statul ungar, desi erau cunoscute atrocitatile comise, nu a dorit niciodata sa ceara scuze cuiva pentru cele petrecute. Ba, mai mult, cu un cinism fara margini, a permis apologia unor criminali de razboi, inclusiv a amiralului Hothy. Domnul Lixandroiu este foarte multumit deoarece, de aceasta data, Strasbourg-ul a acordat o deosebita atentie actiunii sale, ceea ce ar insemna punerea ei pe rol. Iar in cazul primirii citatiei de rigoare, potrivit cutumei, actiunea va fi solutionata in mod pozitiv. "Eu sper ca statul ungar sa ajunga a spune: <iertati-ne!>", a declarat unui post de televiziune din Bucuresti, Anton Lixandroiu. "Pentru ca, la randul nostru, al romanilor, dupa cate imi amintesc, in urma cu catva timp, domnul Ion Iliescu, in calitate de sef al statului, deci reprezentant al poporului roman, si-a cerut scuze evreilor pentru un asa-zis holocaust in Romania. Daca romanii au avut acest curaj, de ce ungurii sa nu faca la fel. Eu spun ca asa este cinstit", a continuat domnul Lixandroiu.

Gh. Bratescu

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page