Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

DUMNEZEU NE VORBESTE IN EVANGHELIILE SI APOSTOLELE DUMINICILOR

DUMINICA A 5-A DUPA PASTI (A SAMARINENCII)

DIN EVANGHELIA: IOAN 4, 5-42; APOSTOL: FAPTE 11, 19-30

De Preot Paroh Aurel Sas.

APA CEA VIE

„Iisus a raspuns si i-a zis: Daca ai fi stiut darul lui Dumnezeu si Cine este Cel ce-ti zice: Da-Mi sa beau, tu ai fi cerut de la El, si ti-ar fi dat Apa cea Vie" Femeia a zis catre El: Doamne, da-mi aceasta Apa Vie ca sa nu mai insetez, nici sa mai vin aici sa scot". (Ioan 4,10 si 4,15).

Acestea sunt cuvintele de conversatie dintre Mantuitorul lumii, Iisus Hristos, si femeia samarineanca la fantana lui Iacov, prin care Domnul ii descopera femeii Apa cea Vie, dupa care samarineanca i-a cerut acea Apa, zicand: „... Doamne, da-mi aceasta Apa Vie ca sa nu mai insetez ... (Ioan 4,15)

Evanghelia din Duminica a 5-a dupa Pasti, a Samarinencii, ne reveleaza mai multe teme cu invataturi capitale pentru viata noastra in acest univers, in care calatorim spre viata cea vesnica, caci nimeni nu are o cetate statatoare aici, ci calatorim spre ceea ce va sa fie in ceruri (Evrei 13,14), dintre care am crezut potrivit sa ne oprim la tema cu invatatura despre Apa cea Vie, in contestul secolului douazeci si unu, cu atatea ape otravitoare de suflete.

Apa cea Vie, de la Hristos, pe care a baut-o femeia samarineanca care avusese „cinci barbati" a trecut-o printr-o schimbare totala, printr-o Nastere din Nou (cf. Ioan 3, 3-10) odata ce a luat Apa cea Vie, a Harului si a Cuvantului lui Dumnezu, din conversatia cu Iisus, Care i-a descoperit Apa cea Vie, pe care ea a cerut-o apoi, zicand: Da-mi sa beau aceasta Apa Vie ca sa nu mai insetez niciodata (cf. Ioan 4,10 si 4,15).

Iisus i-a primit rugaciunea si i-a dat Apa cea Vie, a Harului si a Cuvantului lui Dumnezeu, Care intrand in sufletul ei, a nascut-o din nou, dintr-o femeie de lume care avusese „cinci barbati" intr-o propovaduitoare mai intai a Evangheliei lui Hristos in orasul ei Sihar (cf. Ioan 4, 28-29), intr-o mama crestina cu sapte copii, si intr-o vestitoare a Evangheliei pana la Roma, primind moartea de crestina sub imparatul Nero, pomenita in calendar sub numele de: Martira Fotini (cf. Traditiei).

Alaturi de nasterea din nou a femeii samarinence prin Apa cea Vie de la Hristos, sta ca dovada si Evanghelia cu Fiul cel ratacit, care dupa ce s-a intors la tatal sau si a marturist: tata am gresit la cer si inaintea Ta, si nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul Tau, primeste-ma ca pe unul din argatii tai, Tatal sau l-a primit si i-a dat haina noua si inel in mana lui (cf. Luca 15,18-24), si asa a devenit un om nou, prin Nasterea spirituala din Nou, in Apa cea Vie a Harului lui Dumnezeu.

Inainte el a cerut de la tatal sau averea ce i se cuvenea si a plecat in tara departata a pacatului, unde si-a cheltuit toata averea in desfranari, a baut toate apele otravitoare ale pacatului, ajungand sa manance roscovelele porcilor dar nici acestea nu le primea (cf. Luca 15,11-16).

Asadar, precum a fost posibila schimbarea si nasterea din nou, a Femeii samarinence, si a Fiului risipitor din persoane de lume in suflete noi, prin Apa cea Vie, a Harului si a Evangheliei lui Hristos, este posibila si schimbarea, cu nasterea din nou, a omului modern, al secolului in care traim, dintr-un om de lume, pervertit de la adevarul Evangheliei si al credintei in Dumnezeu, prin apele otravitoare ale invataturilor de tot felul si pierzatoare de suflet, care i s-au dat si le-a baut, intr-un om crestin prin a bea aceeasi Apa Vie, ca Femeia samarineanca si Fiul risipitor, a Harului si a Evangheliei lui Hristos spre dobandirea vietii vesnice.

Prin urmare: Cum poate omul modern al secolului in care traim, cu atatea ape otravitoare care le-a baut, in lumea de pacat, sa devina mai bun si sa-si mantuiasca sufletul, in perspectiva reala a vietii eterne?

Prin a recunoaste ca Fiul risipitor, caderea si situatia mizerabila in care a ajuns prin apele otravitoare de suflete ale invataturilor moderne, ca sa-si revina in sine, facand marturisirea sincera a pacatelor, Tatalui Ceresc, cum a facut-o Fiul risipitor, cand a zis: cati argati ai tatalui meu sunt indestulati de paine, iar eu mor aici de foame, dar sculandu-ma, ma voi duce la tatal meu si voi marturisi: Tata, am gresit la cer si inaintea Ta, primeste-ma ca pe unul din argatii tai, caci nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau (cf. Luca 15,13-19).

Va urma

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page