Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

De la Tsunami la Sfintele Altare

 

Motto: In Biserica afli ca existi. Ce pustiu ar fi spatiul daca n-ar fi populat de Biserici.

Petre Tutea

Stiu ca ma hazardez sa scriu despre fenomene fata de care anul 2005 a demonstrat ca hotarasc soarta vietii planetare. Provocarea mi-a determinat-o manifestarea devastatoare a uraganului Katrina.

Este vorba de ce ni se intampla ceea ce ni se intampla, vis-à-vis de ceea ce ar trebui sa faca omenirea, ca sa nu ni se intample ceea ce se intampla. Pare un filosofic joc de cuvinte, dar nici pe departe nu este asa. Am sa ma sprijin pe intelepciunile filosofice si teologice ale catorva ganditori asupra ceea ce este defapt viata prin om sau omul prin viata cantarind fenomenele din postura mea de mirean, pentru ca de la simtirea teologica a acestei categorii crestine covarsitoare, omul care are sau ar trebui sa aibe stiinta ca prin modul in care percepe relatia cu Dumnezeu, determina modul in care Dumnezeu se apleaca asupra Creatiei Sale, care este omul, cu tot ceea ce-l inconjoara.

Anul 2005 a realizat un cumul de dovezi ale maniei dumnezeiesti fata de Creatia Sa, in mintea oricarui locuitor al planetei se naste intrebarea: De ce Doamne?

Nu numai din convingeri religioase, ci si din convingerea fara echivoc ca fara Dumnezeu si fara nemurire nu exista adevar. Nu se spune de mii de ani " Nihil Sine Deo " ? Nu este un slogan ci adevarul tuturor adevarurilor, in cazul in care ar putea exista mai multe adevaruri. Ori se stie fara demonstratie, ci prin cuvantul Sfintei Scripturi, ca adevarul este unul singur: Dumnezeu. Mai multe adevaruri raportate la existenta Dumnezeirii ar fi egal cu existenta nici unui adevar. Iar daca adevarul este unul singur asa, fiind transcendent in esenta, sediul lui nu este nici in stiinta, nici in filosofie, nici in arta. Iar cand un filosof, un om de stiinta sau artist sunt religiosi, atunci ei nu se disting de o baba desculta care se roaga Maicii Domnului, ci toti acestia au o legatura sinergica, o punte intre pamant si Dumnezeu, pe care credinta urca fara opinteli spre Cer, iar Dumnezeu revarsa asupra omenirii darurile si harul Sau.

Aceasta cred ca este chintesenta relatiei lui cu Dumnezeu Creatorul. Cand aceasta punte s-a rupt undeva, nici de la noi nu mai urca rugaciunea spre Cer, si Cerul nu mai are calea pe care sa-si reverse darurile si bucuriile asupra Creatiei Sale. Si atunci se intampla ceea ce s-a intamplat in anul 2005 cand lumea a primit fructele maniei, induse de nerecunostinta noastra fata de Dumnezeu, de instrainarea noastra in relatia iubirii de Dumnezeu, atragand mania care sa ne trezeasca din ratacire si sa ne intoarcem fata spre Cer ca sa primim Iubirea de Sus. N-am nici un moment sentimentul ca ratacesc pe cai religioase, ci am convingerea, citind din gandirea teologica si filosofica, vis-à-vis de sentimentul de credinta ale lui Nicolae Steinhardt, Dumitru Staniloaie, Petre Tutea, Ioan Alexandru, Mircea Eliade, Emil Cioran, si nu in ultimul rand a calugarului fost cioban Ilie Cleopa, staretul Manastirii Sihastria, un filosof nascut nu facut de stiinta, ci hranit la sanul religiei crestin-ortodoxe cu laptele sfant izvorat din Sfanta Scriptura.

Adevarul, care nu are nevoie niciodata de sustinere de catre alte adevaruri enuntate din variate convingeri. Si ca sa fiu cu picioarele pe pamant, ca numai atunci putem strabate caile Domnului citez din P. Tutea. " Intelectul este dat omului, nu ca sa cunoasca adevarul ci ca sa primeasca adevarul". Tot el afirma ca in afara slujbelor Bisericii, nu exista scara catre Cer. Biserica este spatiul sacru, incat si vecinatatile devin sacre in prezenta ei. Idea de creatie reala au audus-o in istorie crestinii. De creat doar Dumnezeu a creat, iar omul doar imita. De aceea folosirea cuvantului de creatie literara, muzicala, artistica, filosofica, izvoraste dintr-un sentiment de trufie existentiala. Omul nu face altceva decat sa reflecte in litere, note musicale, sculptura sau pictura, idei filosofice, crampeie de tanscendenta. Pe aceasta tema Petre Tutea conchide: " Cum sa fie creatura( omul) creator, creator a fost numai Dumnezeu." Aceasta convingere se sprijina pe faptul ca religia este expresia unui mister trait, iar ideologia este construita de om. Argumentul actului creatiei la nivel uman, este Iisus Hristos, El fiind eternitatea care puncteaza istoria. Ceea ce nu se cunoaste revelat prin gratie divina nu se cunoaste nicicat. Asa se explica toate marile descoperiri ale omenirii, c-au venit prin inspiratie divina. Cand Newton a fost intrebat cum a descoperit gravitatia, a raspuns simplu si sincer: Am fost inspirit. Bineinteles, marea majoritate a descoperitorilor lumii, fiind si in parte materialisti n-au adaugat " inspiratia divina ". Aceasta pentru ca n-au inteles ca Dumnezeu se lasa descoperit omului atat cat ii trebuie, omul deturnand obiectul descoperirilor in scopuri distrugatoare. Exemple sunt nenumarate: praful de pusca, fisiunea nucleara, fuziunea nucleara, substante chimice, medicamente, au fost si sunt folosite in scopuri distrugatoare. Hazardul, a facut ca descoperirile menite a face bine, prin forta raului, a facut ca binele ce putea fi facut sa se transforme intr-un rau apocaliptic.

Lumea, in anul 2005 ( care inca nu s-a incheiat ) a trecut prin expereiente dureroase care ar trebui sa o faca sa inteleaga statutul ei fata de Dumnezeu si univers si sa inteleaga ca noi suntem captivi in univers, ca numai prin credinta ne putem salva.

Tsunami din 26 Decembrie 2004, cutremure, inundatii devastatoare, uragane, accidente auto si aviatice, actele tereoriste izvorate din ura, foamete, sunt fenomene menite sa atentioneze viata planetara ca singura cale de salvare a lumii este iubirea de aproapele si iubirea de Dumnezeu. Cu aceasta porunca a venit Hristos pe pamant, a patimit, s-a rastignit, a murit si a inviat spre mantuirea lumii. Cand omenirea va intelege acest imens sacrificiu, se va intoarce cu fata spre Dumnezeu, iar Dumnezeu isi va revarsa dragostea asupra Creatiei Sale. Din poemul filosofic a lui Lucian Blaga " Vara de Noiembrie " Nicolae Steinhardt interpreteaza: Psalmistul cere viforului, apelor, ghetii, sa laude pe Dumnezeu, ca El e in toate si doar iubirea este aceea care insufleteste, caci intru ea Duhul Sfant da viata, putere si sens tuturor lucrurilor. Fara de iubire totu-i un pustiu, un pustiu structuralist. Cand omenirea este bantuita de fenomene ucigatoare acestea vin din manie dumnezeiasca. Atunci terbuie sa reflecteze ca intelepciunea are doua capete. La capatul de jos sta frica de Dumnezeu iar la capatul de sus sta dragostea de Dumnezeu. Toata fapta buna se incepe cu frica de Dumnezeu si se termina cu iubirea de Dumnezeu dragostea fiind legatura desavarsirii. Psalmul 50 al lui David contine un deziderat care il putem realiza numai prin intoarcerea la Dumnezeu. " Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit, inima infranta si smerita, Dumnezeu n-o va urgisi". Aceasta o putem realiza numai intorcandu-ne la Altare.

Ion Anton, Los Angeles

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page