Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Razboiul lui Fry

"Razboiul lui Fry" este o coproductie cinematografica SUA, Marea Britanie, Canada, realizata de studiourile Hollmark, al carei subiect il constituie indrazneata actiune a ziaristului american V. Fry, in timpul celui de-al doilea conflict armat mondial. Fry organizase la Marsilia o retea clandestina, care procura pasapoarte sud-americane, cu ajutorul carora aproape 2000 de intelectuali evrei urmariti de Gestapo au putut parasi Franta supusa de hitleristi. Istoria acestui temerar a ramas necunoscuta publicului, prin faptul ca ziaristul american a refuzat sa-si publice memoriile decenii de-a randul. Desigur sunt si alte exemple de daruire umanitara dusa cu curaj, dar si cu modestie, in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, avand ca obiect salvarea de la moarte a mii si mii de persoane cautate de nazisti. Mai cunoscuti sunt ofiterul german Schindler, a carui actiune a fost transpusa pe ecran sub titlul "Lista lui Schindler", rulat cu succes in toata lumea. Au fost ecranizate si alte eroice asemenea episoade de salvare din ghearele Gestapoului, in special a evreilor, datorate unor membri ai rezistentei franceze, belgiene, olandeze si italiene. Un gest superb, ecranizat, ramane cel al pescarilor din satul danez Gillelese, care au trecut noaptea, cu barcile lor, Stramtoarea Kattegat in cursul lunii octombrie 1943, ducand in Suedia un mare numar de evrei danezi, care urmau sa fie predati spre exterminare in lagare naziste. Foarte mediatizat si transpus pe ecran a fost si cazul diplomatului suedez Raoul Wallemberg, care si el a reusit sa salveze de la deportare in lagarele mortii cateva sute de evrei din Ungaria. In orice caz, "Muzeul Holocaustului" din Washington retine pentru memoria vizitatorilor cifre impresionante de victime din randul evreilor, masacrati de nazisti in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial. Exista aici si un stand rezervat Romaniei, in care sunt prezentate unele date referitoare la evreii care au pierit in acea infioratoare perioada. Potrivit statisticilor oficiale, imediat dupa intrarea in razboi alaturi de Germania, Romania numara jumatate de milion de evrei, din care 300.000 in "Vechiul Regat", Banat si in sudul Transilvaniei. Alti 200.000 traiau in Bucovina de Nord si in Basarabia, dar jumatate din aceasta populatie a pierit in cursul deportarilor facute in Transilvania, in general de frig, foame si boli, mai putin prin executii in masa. Aceste decese sunt clar rezultatul unei politici condamnabile a regimului dictatorial al lui Ion Antonescu. Totusi, majoritatea din cei 500.000 de evrei din Romania au supravietuit, ceea ce pentru o tara, a treia ca marime a populatiei de origine etnica evreiasca din Europa, aflata in orbita Germaniei naziste, acest procent este surprinzator. Istoricii au incercat sa explice situatia prin atitudinea cel putin duplicitara a dictatorului Ion Antonescu, datorata mersului operatiunilor militare in anii 1943 si 1944, care l-ar fi determinat sa inceteze deportarile de evrei in Transnistria, ba mai mult, sa readuca de acolo in tara mii de deportati, salvandu-i de la "solutia finala". Adica de la executii in masa, preconizata de Hitler. S-a spus chiar ca, in buna masura, aceasta modificare a comportamentului lui Antonescu ar fi rezultatul interventiilor reginei-mama Elena, a mitropolitului Nicolae Balan al Ardealului, ca si a profesorului Raoul Sorban. Personalitati de altfel recunoscute ca atare si de Statul Israel, dar fara ca acestea sa faca obiectul unor pelicule cinematografice sau al unor lucrari beletristice, ramanand eroi cvasi-anonimi.

Iata ca un alt roman, Radu Lecca, tinde sa se inscrie in randul celor care au salvat de la moarte un mare numar de evrei in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial. Ba mai mult, sa faca lumina in ceea ce priveste asa-zisul comportament schimbator al dictatorului Ion Antonescu din anii 1943 si 1944. Biografia lui Radu Lecca ar fi foarte nimerita pentru a inspira un romancier de talia lui Alexandre Dumas. Din pacate, ea a ramas nestiuta decenii de-a randul pana ce au fost descoperite in anul 1992, in arhivele fostei Securitati, memoriile scrise de el in timpul indelungatei sale detentii in inchisorile comuniste, ca detinut politic. Descendent al unei vechi familii de boieri moldoveni, Radu Lecca s-a nascut la 15 februarie 1890, fiind trimis de parinti sa studieze la Viena si la Paris. A fost chemat in tara in 1915, pentru a-si satisface serviciul militar si participa ca sublocotenet in campania din 1916-1917, insa dupa Pacea de la Bucuresti, nu se retrage cu Armata romana in Moldova, fiind declarat dezertor. Amnistiat dupa incheierea pacii, este angajat in serviciul USA, ca "poliglot" si trimis in Georgia, la Tbilisi, unde va sta pana in 1920, ca agent secret. Opt ani mai tarziu il vom gasi, facand afaceri, in Austria, Germania si Italia, dupa care va pleca la Paris, fiind cunoscut ca persoana cu multe relatii, posedand nu mai putin de noua limbi straine. Aici, Radu Lecca intra in posesia unui set de documente confidentiale provenind de la Ministerul de Externe francez, care contineau culisele tratativelor secrete purtate de politicieni romani cu cercuri financiare internationale pentru imprumuturi masive de stat. Documentele erau compromitatoare pentru unele figuri marcante ale scenei politice de la Bucuresti, inclusiv Iuliu Maniu, Nicolae Titulescu si unii membrii ai familiei Bratianu. Lecca vine la Bucuresti si preda o parte din aceste documente Regelui Carol al II-lea. Ca urmare, monarhul il va repudia pe Titulescu si se hotaraste sa elimine din viata politica indeosebi pe vechii politicieni liberali si taranisti. Pentru faptul ca i-a transmis regelui documentele secrete franceze, Lecca "a fost lucrat" de politicienii de la Bucuresti, parandu-l serviciilor secrete franceze. Astfel a fost arestat la Paris, condamnat la 2 ani inchisoare si expulzat din Franta. Lecca a plecat la Berlin, unde tocmai se instalase la putere Adolf Hitler. In memoriile sale, el recunoaste ca "a devenit" agentul secret al lui Alfred Rosenberg, unul dintre cei mai apropiati colaboratori ai lui Hitler. Acesta l-a trimis la Bucuresti sub acoperirea de "ziarist", corespondent al oficiosului nazist "Volkisher Beobachter". Serviciile de informatii romanesti l-au dibuit si l-au racolat ca agent dublu. Lecca va fi cultivat de Manfred von Killinger, ministrul Germaniei la Bucuresti, care stia ca era agentul secret al lui Rosenberg, mana dreapta a lui Hitler. Pe de alta parte, Ion Antonescu va fi sfatuit de Mihai Antonescu sa-l utilizeze ca legatura secreta cu Killinger. Ca atare, Lecca este numit de Ion Antonescu, in octombrie 1941, "comisar general pentru probleme evreiesti", functie in care va avea acces permanent la Legatia germana. In memoriile sale, Lecca sustine si demonstreaza punct cu punct cum i-a manipulat pe Ion Antonescu si pe Mihai Antonescu sa ia masuri care practic sabotau cererile Berlinului ca guvernul de la Bucuresti sa aplice exterminarea evreilor romani, facandu-i sa creada ca acestea erau sugerate de Cancelaria lui Hitler, prin ministrul Manfred von Killinger. Pe de alta parte, Lecca mituia pe von Killinger si pe alti functionari ai acestuia cu mari sume de bani, provenind de la Centrala Evreilor condusa de el. Astfel, Killinger nu reactiona in nici un fel si nu raporta la Berlin ce se petrecea la Bucuresti. Lecca sustine cu toata taria ca evreii din Romania ii datoreaza lui viata, deoarece a reusit sa-l faca pe Antonescu sa creada ca propunerile de salvare a evreilor ce-i erau sugerate de el exprimau pozitia lui Killinger, in timp ce acesta avea convingerea ca argumentele ce-i erau furnizate de Lecca proveneau de la Ion Antonescu. "Or, profitand de aceasta confuzie, scrie Lecca, am reusit sa strecor Centrala Evreilor si pe toti evreii din Romania prin situatiile cele mai grele pana la 23 august 1944. Aici este marele secret caruia ii datoreaza viata evreii din Romania".

Cu toate acestea, Lecca a fost condamnat la moarte in 1946, sub acuzatia ca "a propus si a ordonat represiuni colective si individuale in acest scop de persecutie politica si din motive rasiale asupra populatiei civile". Acuzatie lipsita insa de probe. "Oricum am avut parte pe nedrept de ura celor mai multi dintre evrei, acuzat fiind ca i-am jupuit de bani", scrie Lecca. El mai arata ca acesti bani erau dati ca mita inclusiv sotiei lui Ion Antonescu, lui Mihai Antonescu, amantei sale, lui Killinger, consilierilor acestuia si unor generali romani, spre a obtine o pozitie indulgenta fata de evreii romani. Controversata si aventuroasa viata a lui Radu Lecca a continuat si in inchisorile comuniste. La un moment dat a fost predat NKVD-ului, la Moscova, care a tinut sa afle detalii din activitatea sa de agent secret american, francez, german si roman. A fost apoi martor al apararii la "procesul sionistilor", desi acestia il urau de moarte, catalogandu-l "agent al Gestapoului" si din nou martor de aceasta data al acuzarii in procesul lui Lucretiu Patrascanu, omul care-i semnase decretul de comutare a pedepsei capitale. Amnistiat in 1964, Radu Lecca a murit la varsta de 90 de ani, in 1980. Nicolae Steinhardt, care a stat o vreme cu Lecca, inchis la Jilava, propune un portret al acestuia in mod succint, dar elocvent : "Desi un aventurier, luceste in ochii lui ceva din eroii lui Karl Maria von Weber, din sentimentalismul teutonic, din nostalgia pentru pribegii in cautarea de fapte exceptionale".

Continutul memoriilor lui Lecca nu a fost contestat pana acum de istorici, desi au trecut aproape 13 ani de la descoperirea lor. Daca viitorul va confirma veridicitatea lor, Lecca ar putea fi un martor valoros al trecutului care a innegurat anii ’40 ai secolului 20, ca si un devoalator al unor fapte istorice inedite din istoria poporului roman, indiferent daca unii l-au considerat criminal, iar altii inocent.

Gh. Bratescu

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page