Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Cateva probleme in legatura cu "Adevarul"

(Continuare din editia precedenta)

Complexitatea problemei adevarului

Criteriul vechimii se bazeaza pe doua presupuneri

Prima dintre ele sustine ca o doctrina sau o institutie care au supravietuit timp indelungat si-au dovedit prin aceasta valabilitatea. Generatii succesive le-au gasit adevarate, deci probabilitatea de a fi astfel este mult mai mare decat cele care au aparut mai tarziu. Aceasta pozitie este valabila cu conditia ca existenta indelungata a respectivelor autoritati sa fie rezultatul unei confruntari libere cu alte doctrine sau institutii. Daca autoritatea acestor doctrine sau institutii s-a datorat unui monopol, si a suprimarii adversarilor, atunci vechimea nu mai este o garantie. Din pacate istoria ne furnizeaza numeroase exemple de autoritati care s-au mentinut nu prin libera competitie, ci prin suprimarea celor rivale.

Cea de a doua presupunere privind valoarea vechimii drept criteriu al autoritatii se bazeaza pe o eroare in judecata si anume: daca un om in varsta este mai intelept decat unul tanar, atunci si noi, generatia mai tanara, ar trebui sa onoram opiniile stramosilor. Aceasta eroare este analizata de ganditorul W. P. Montague in lucrarea <Caile Cunoasterii> astfel: <Daca stramosii nostri ar fi acum in viata ar fi foarte batrani, iar opiniile lor, ca rezultat al generatiilor de experienta, ar fi demne de tot respectul. Dar cand stramosii nostri au formulat opiniile pe care noi suntem chemati azi sa le cinstim, ei erau cam de aceeasi varsta cu noi, iar lumea in care au trait era mult mai tanara in ce priveste experienta rasei umane. Opiniile lor, oricat de vechi ar fi ele exprima copilaria rasei, nu maturitatea ei. Iar varsta unei opinii sau dogme este mai degraba temei impotriva adevarului ei, decat in favoarea lui >.

N u ma r u l este al doilea extra- autoritarian standard pentru a decide intre doua revendicari contradictorii.

Formula este simpla: O doctrina sau o autoritate care este acceptata de cel mai mare numar de oameni este cea adevarata, ca orice credinta care se bucura de acceptare universala este necesar adevarata. Presupunerea pe care se bazeaza acest criteriu este in esenta acelasi ca si criteriul vechimii. Cu cat mai multe minti au acceptat o doctrina, cu atat mai multor teste acea doctrina a fost supusa si prin urmare a dobandit o mare probabilitate de a fi adevarata. Acest mod de a pune problema este corect, insa numai in masura in care mintile care au ajuns la aceeasi concluzie au judecat independent. Cum este cazul in procesele din tribunale: numarul marturiilor care se depun in acelasi caz devine semnificativ numai daca judecatorul este sigur ca martorii au ajuns la aceeasi concluzie independent unii de altii. Acelasi lucru se poate spune despre opinia diversilor experti; numarul expertilor a caror opinie certifica un anumit fapt, are garantie numai in masura in care acestia au ajuns independent la aceeasi concluzie.

In zilele noastre regula majoritatii este larg raspandita si acceptata iar adesea foarte puternica, de aceea trebuie sa manifestam retinere in a stabili vreo legatura necesara, intre adevar si numar. Exista atat de multe cazuri in care hotararea autoritativa a majoritatii a fost gresita, incat aproape ca iti vine sa pui sub semnul intrebarii valabilitatea oricarei hotarari majoritare. Exista cazuri in care si acceptarea universala a unui <adevar> a fost eronata. Exemplul classic este teoria geocentrica a sistemului solar, ca si cea a formei plane a pamantului. Cu toate acestea, din lipsa unui criteriu mai adecvat, criteriul majoritatii este cel mai convenabil in alcatuirea unui guvernamant democratic.

P r e s t i g i u l este al treilea test in determinarea unei autoritati. Acest criteriu implica o problema subordonata, aceea a opiniei expertului, intrucat expertul din orice domeniu este omul care intr-un fel sau altul a castigat suficienta reputatie pentru a fi considerat o autoritate. Acest test are probabil cea mai mare influenta dintre toate deoarece orice minte este influentata de prestigiu, oricat de imuna ar fi la criteriile vechimii sau a numarului.

Marele pericol in aplicarea acestui test este tendinta naturala de a transfera prestigiul dintr-un domeniu in altele. Daca nici un domeniu al activitatii umane nu este scutit de asemenea transferuri, cele mai flagrante cazuri din zilele noastre apar in legatura cu stiintele. Autoritatea expertului dintr-o stiinta este atat de mare incat, atat in lumea oamenilor de stiinta, cat si pentru marele public opiniile acestuia impresioneaza, chiar daca respectivul om de stiinta se pronunta in legatura cu un subiect despre care nu are cunostinte speciale.

Asa de exemplu, daca un expert in domeniul fizicii face declaratii despre probleme din domeniul chimiei, ar putea fi cazul ca spuselor lui sa li se dea atentie, dar daca emite opinii despre biologie, autoritatea lui este mai putin semnificativa. In situatia ca, acelasi expert in fizica formuleaza opinii in domeniul stiintelor sociale, opiniile lui devin simple afirmatii, fara a avea suportul prestigiului unui expert. De multe ori se intampla ca instruirea si experienta dintr-un anumit domeniu sa impiedice un om a face judecati valabile in alte domenii.

Un alt exemplu notoriu de transfer nejustificat, larg raspandit in lumea noastra, este ca abilitatea cuiva de a face bani nu-l inzestreaza, in acelasi timp, cu capacitatea de a face evaluari cu autoritate in domeniul artelor, a stiintelor, a educatiei si nici macar in domeniul politicii. Cu toate acestea foarte multe persoane, pe baza averii lor, au fost acceptate ca autoritati in toate domeniile gandirii si activitatii.

Si mai raspandita este exploatarea prestigiului in industria reclamelor. Stele ale teatrului si cinematografiei, mari atleti si jucatori din diversele sporturi, idoli populari de tot soiul certifica valoarea a sute si sute de produse. In toate aceste cazuri relatia dintre cineva care certifica prin prestigiul lui un anumit produs si produsul respectiv este identic cu relatia dintre un consumator obisnuit si acelasi produs.

Implicatia pe care cei ce platesc reclamele vor s-o infiltreze in mintile consumatorilor este ca gustul si preferintele acelor stele este la acelasi nivel cu reputatia lor. Judecand dupa sumele uriase ce se cheltuiesc pentru asemenea reclame, putem fi convinsi ca metoda este deosebit de remunerativa.

Problema generala care se pune este nu cum sa scapam de influenta tuturor autoritatilor, ceea ce este imposibil, ci cum sa alegem pe aceea care este mai valabila ca sursa de adevar si cunoastere.

Orice fel de autoritate este obligata in cele din urma sa faca fata intrebarii: De ce o autoritate anume detine ultimul adevar fata de una rivala ei.

O varietate mare de persoane si institutii sunt specializate in a ne furniza raspunsuri inainte de a fi pus intrebari.

Ratiunea pentru care fac aceasta, pare, la prima vedere, altruista. Ei vor sa ne protejeze de idei periculoase sau influente rele, doresc sa ne calauzeasca sentimentele, gandirea si comportarea pe cai drepte. De fapt aproape toti acei ce sunt gata sa ne dea raspunsuri infailibile, fara macar sa-i fi intrebat, simt nevoia de a ne convinge. Unul din scopurile lor este sa ne mentina intr-o stare de inocenta si prin aceasta sa ne controleze.

Acceptarea acestei situatii, cum frecvent se intampla, impiedica oamenii sa se lupte cu problemele vietii si sa puna intrebari care ar putea determina o imbogatire emotionala si intelectuala. Odata obisnuiti sa acceptam raspunsuri gata pregatite, ne va fi greu sa invatam a formula intrebari fundamentale privind cine suntem si ce sens are viata noastra.

Mai mult decat atat, cineva care a fost format sa accepte raspunsuri gata formulate si intangibile tinde sa devina foarte devreme rigid, incapabil sa accepte idei si experiente noi. El stie ca neavand un raspuns, autoritatea il va procura. Tot ceea ce trebuie sa faca este sa ceara raspunsuri, in loc sa puna intrebari. Intalnim frecvent oameni care pot repeta pe de rost raspunsurile "corecte" pe care le-au memorat, dar intrebati asupra intelesurilor acestora sa dea dovada de o naiva superficialitate. Iar daca insistam cu intrebari suplimentare, vom primi alte raspunsuri tot primite de-a gata. De fapt, intr-un fel sau altul, cei mai multi dintre noi evita sa-si puna si sa faca fata unor intrebari dureroase.

Consimtamantul social:

Strans inrudit cu testul autoritatii este cel al consimtamantului social care, in anumite imprejurari, poate fi mai convingator decat religia sau stiinta.

Se accepta in mare masura ca <adevar> este ceea ce toata lumea spune ca este.

Totusi, cand cineva iti spune ca toata lumea stie ce este "adevarat" ramai cu impresia ca pune sub semnul intrebarii fie cunostiintele tale, fie inteligenta ta ori pe amandoua.

Consimtamantul social are o influenta asupra judecatilor noastre privind adevarul in toate domeniile, dar influenta covarsitoare o are in domeniul obiceiurilor, a manierelor si a moralei.

Pentru cei mai multi oameni faptul ca un obicei sau un standard moral este larg acceptat ofera o garantie suficienta pentru a fi considerat bun. Multi oameni sunt socati cand aud ca cineva contesta adevarul unui larg acceptat punct de vedere moral.

Au existat insa si oameni care au pus in discutie si unele din cele mai impamantenite consimtaminte si carora nu le-a fost teama de forta enorma a acestora. Este cazul martirilor, a reformatorilor, a abolitianistilor. Acestia nu au gasit nici o relatie intre adevar si opinia majoritatii. Convingerea acelor oameni a fost ca <adevarul> este independent si nu cere aprobarea fie si a majoritatii oamenilor.

Acele fiinte singuratice si curajoase au testat <adevarurile> bazate pe alte standarde decat consimtamantul social, cum ar fi autoritatea Bibliei, a unor profeti, a unor conducatori sau unor ganditori.

Va urma

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page