Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Relatiile tot mai încordate dintre statul român postdecembrist si cetateni

Cea  mai   corecta,   totodata   cea   mai   incurajatoare   imagine   a   statului   zilelor   noastre pentru   cetatenii   sai   este   –   potrivit   definitiei   lui   P.P.Negulescu   din  Problema   ontologica („Statul nu este decat forma legiuita a vietii in comun a oamenilor”) – una de natura sa-i spunem panteista: Statul nu este (sau, ma rog, n-ar trebui sa fie) o abstractiune supraordonata individului si, cel mai adesea, ostila acestuia, ci – dimpotriva – o concretete mereu prezenta in cetateni   si   in   complexele   relatii   dintre   acestia   prin   legile   elaborate   si   masurile   statornic intreprinse spre folosul lor.
Caci   toate   statele   moderne   isi   fundamenteaza   democratismul   dreptului   tuturor
cetatenilor la viata si al egalitatii acestora in fata legilor pe Constitutie (Constitutia  Romaniei, de   pilda,   asa   defectuoasa   cum   se   prezinta,   afirma   inca   din  Articol   1   –  Statul   roman  ca drepturile si libertatile cetatenilor reprezinta valori supreme, iar in Articolul 16 – Egalitatea in drepturi stipuleaza ca „Nimeni nu este mai presus de lege”) si-si dovedesc bunele intentii prin cursul normal al vietii parlamentare si prin contributia efectiva la multumirea generala.
Desigur, cu conditia ca faptele sa fie oglinda vorbelor si viceversa, altfel spus (cazul
Romaniei) ca intr-adevar nimeni, dar absolut nimeni sa nu se situeze deasupra legilor – nici
facatorii acestora (sparlamentarii), nici veghetorii la aplicarea lor (magistratii, politistii) si nici chiar statul cu toata atotputernicia malaxorului sau social.
E   clar   ca   intr-o   asemenea   varianta   fireasca   pentru   orice   democratie neoriginala (democratia este creatia vechilor greci, nicidecum a omului modern!), adica faptic preocupata de valoarea, demnitatea si fericirea cetateanului, imunitatea parlamentara nu-si mai are rostul, respectiva calitate atribuita artificial alesilor, nefiind in fond decat o jignire adusa alegatorilor si o bataie de joc la adresa aspiratiei democratice spre armonie nationala (se stie foarte bine ca imunitatea incurajeaza nelegiuirea si inechitatea sociala!) si ca se va bucura de respect din partea   grosului   cetatenilor   nu   statul   care-si   foloseste   intr-un   mod   arbitrar-discretionar parghiile puterii, astfel favorizandu-i fatis pe oamenii sai de incredere (fripturistii plasati in posturi cheie) si defavorizandu-i pe toti ceilalti, ci acel stat omenos si cu scaun la cap care se va feri ca de foc sa treaca peste linia morala de demarcatie dintre uz si abuz.
Statul   roman   postdecembrist,   democratic   doar   pe   hartie,   este   deodata   talharesc   si abuziv,  ca   atare   nelegiuit   si   anticonstitutional:   talharesc   prin   maniera   primitiva   in   care-si aduce la sapa de lemn cetatenii onesti (Romania, tara cea mai saraca din Uniunea Europeana, are cel mai impovarator sistem de taxe si impozite din partea asta de lume), doar in acest netrebnic fel mentinand cutremuratorul raport de 1 la 50 si chiar mai bine dintre veniturile minime si cele nesimtite (pensia de 400 lei fata-n fata cu cea de 20.000 lei); abuziv prin modul revoltator in care dispune de averea poporului (vezi punerea pe butuci a economiei si miliardele pe veci pierdute prin retrocedari frauduloase), precum si prin ferocitatea de care da dovada   la   executarea   cu   majorari   si   penalitati   a   datornicilor   de   duzina,   nu   si   a   marilor datornici ce fac parte din clientela sa.
Astea fiind raporturile dintre cele doua parti, de unde incredere si respect cetatenesc
fata   de   institutiile   statului,   indeosebi   fata   de   institutiile   sale   centrale   cu   rol   decizional- normativ: Parlament,  Guvern  si Presedintie?  Ca doar pestele  de la   cap se-mpute, dovada multimea penalilor cu acte in regula si a acelora ce-si asteapta randul in centrii nevrozati ai lighioanei romanesti tricefale.

Sighetu Marmatiei,                                                           
George PETROVAI
                12 dec. 2015

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page