Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Vederi de prispa - PÂINEA NOASTRA CEA DE TOATE ZILELE ……..

Vine Craciunul, obiceiurile noastre gastronomice isi iau locul de onoare pe cantar iar in ianuarie medicul nostru de casa nu-si va ascunde revolta privind fisa de analize actualizata cu rezultatele recente.  In internet insa parca au navalit turcii ! Confuzii, aprecieri si mai ales sfaturi, unul mai contradictoriu decat altul. Rosiile scartie in dinti, branza e creta umeda, untul are gustul sapunului, smantana o crema de ras sub gustul procentelor de glicide care nu iarta dar mor pe limba. Carnatii si friptura din surogat de soia   (mutata genetic !) nu ne mai lasa gura apa iar tot ce e semipreparat si ajunge pe masa noastra zilnica contine zeci de „E“ otravitori sau cancerigeni . Noi consumam, cantarul explodeaza, medicul se enerveaza si totusi ……
Media de varsta din lumea consumului nestavilit de alimente fabricate atinge recorduri ne mai intalnite, se apropie de 80 de ani, cu avantajele de rigoare care sexul frumos le are si la acest capitol. Mancam fara gust, bem mai mult ca de obicei tot felul de surogate artificiale, vinul e din surcele iar aldamasul privine din resturile storsurii de struguri si-l numim Grapa pentru ca Tescovina n-o cunoaste nimeni. Traim insa mai mult !
Internetul trage concluzii intr-atat de abstruze incat s-ar pregati de caderea tuturor guvernelor, partidelor si organizatiilor agricole datorata unor produse gastronomice ce si-au pierdut gustul dar nu interesul ba chiar necesitatea consumarii lor. Lumea mediala, la randul ei, ne arata intensiv peste doua miliarde de infometati pe glob, si ne explica cu emfaza o politica alimentara falsa recomandand cultura gastronomica de pe vremea bunicilor,

 care isi are rostul ei dar nu confera siguranta hranei a peste sase miliarde de suflete din lumea noastra. „SANDA MARIN „ , cartea de bucate din acele vremuri e la loc de cinste si frumos legata pe raftul din bucatarie. Ori cat de pofticiosi am fi nu trebue sa uitam  insa ca materiile prime sunt produse si rezultatele zilelor noastre de azi si nu pot schimba gustul mancarii. Pe de alta parte gourmanzii vor reclama ca vor mereu ceva nou, inedit, in farfurie. Nu tin minte ca pe vremea bunicilor sa fi mancat chinezeste, siamez sau sa fi gustat ceva din bine condimentata gastronomie indiana. Cus-Cus-ul era pentru cai iar andivele sau sparanghelul garniseau mesele mai boeresti.





 
 La „Coliba Haiducilor“ din Poiana Brasov, gasim in lista de bucate un menue cu numele „Pomana porcului“. Ne aduce aminte de acele ospete de pomina din tineretea noastra, ce aveau loc cu ocazia cand bietul animal crescut in prealabil cu ravna si mult efort si cu cartofi si boabe de porumb isi dadea duhul sub cutitul macelarului, era transat corespunzator nevoilor gospodaresti si transformat in carnati, slanina, untura, jumari. Erau bagate la borcan si conservate pentru timpul friguros, cand le ungeam pe paine si le mancam cu sunca, costita si carnatii afumati pana in pragul sfintelor sarbatori de Paste. Pomana propriu zisa era de fapt o orgie gastronomica, ce nu tinea cont nici de de aspectul caloric si nici de de consecintele sale.
 
Era o sarbatoare a porcului taiat in gospodaria romaneasca care cand a dat civilizatia de bloc peste noi a disparut treptat fiind doar un privilegiu pentru cei care locuiau prin suburbiile oraselor sau in mediul rural. In prezent nu si-a pierdut cu nimic din acest caracter local, regional traditional romanesc.
UE si natiunile sale trebuiesc insa hranite zilnic. Peste jumatate de miliard de oameni vor sa vada ca au in fiecare zi ceva in farfurie. Evolutia „Pomenii porcului“ pe drumuri industriale era iminenta si cu ea bine inteles si excesele de zel ale producatorilor pana la falsificarea constienta a produselor. Pana la  abrogarea gustului lor dupa deviza – „pe afara hui, inauntru pfui !“ n-a fost decat un pas. Ca mai in toate domeniile economice si sociale ale suprastatului european, si in agricultura si industria alimentara primeaza excesul si principiul dupa care nu calul trage caruta ci invers ! Consumatorul e cobai de experienta pentru tot felul de idei nastrusnice ce ar trebui sa duca societatea spre progres dar din pacate au efect contrar. Iar consumatorul, adica noi, incepem din nou sa colindam magazinele satesti in cautare de produse fabricate dupa metode si procedee traditionale uitand insa ca vantul schimbarii gustului alimentelor a ajuns deja pana la materia prima a lor, adica samanta plantelor, furajele animalelor, metodele lor de crestere si mai ales la tot ce strica gustul cunoscut de noi din vremea bunicilor.
 
 
Ajungem deci de unde am plecat si ma intreb care ar fi solutia. Inapoi, ca racul, nu mai putem da, dar poate ne schimbam putin obiceiurile noastre de consumator si – acest lucru mi se pare deosebit de important – reusim sam ai salvam ceva din obiceiurile vechi si traditionale ale alimentatiei sau din acele produse care n-au fost atinse de bagheta magica a industriilor ce le-a luat gustul si cu aceasta si farmecul acelor timpuri ce ne aduc aminte de bunicii nostrii. Iar daca prin aceasta vom manca mai putin, acul cantarului nu va mai alunca in extrema iar medicul de casa va zambi, multumit, citind in ianuarie foaia analizelor noastre. Pentru ca sa traim mai mult sau mai putin, o hotaraste numai Dumnezeu, care ne da painea noastra cea de toate zilele.

Robert Pugler
Fürth – Germania
03.12.2015


Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page