Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Galina Martea, dr.: Motivatia – stimulent educativ pentru fiinta umana

Mobilitatea succesului, fiind in legatura directa cu factorii dinamici ai motivatiei, reprezinta in sine modalitatea de a actiona in scopul obtinerii unui anumit obiectiv. Obiectivul, la randul lui, fiind un fenomen al idealismului independent de constiinta umana, prin dezvoltare da nastere unui continut real determinat de forma materiala si spirituala a actiunilor umane. Prin procesul respectiv omul actioneaza ca un factor de productie in crearea bunurilor materiale si spirituale, si pentru obtinerea acelui rezultat care sa satisfaca necesitatile absolute ale vietii cotidiene. Viata cotidiana, fiind conditionata de cerintele omului, determina nemijlocit obiective concrete care produc si reproduc actiunea umana in scopul dezvoltarii sistemului comunitar. Iar sistemul comunitar sau social, la randul lui, fiind organizat in baza relatiilor dintre oameni cu comportamentul adecvat, detine influenta prioritara asupra gradului de dezvoltare umana si de identificare a individului ca personalitate in societate.
Societatea, fiind sistemul intemeiat pe actiunea individului, isi manifesta caracterul si efectele in totalitatea domeniilor de activitate sociala, culturala, stiintifica, economica, astfel consumand munca umana ca factor esential al valorilor materiale si spirituale. Valoarea spirituala a muncii umane este prezenta si se manifesta prin sfera intelectuala a societatii, care este temelia de baza in reglarea tuturor proceselor evolutive ale umanitatii si in formarea omului ca individualitate sociala. Respectiv munca intelectuala, fiind prezenta in domeniul invatamantului, stiintei, artei, tehnicii, culturii, etc., este acea sfera de activitate care determina capacitatea omului de a se incadra in limitele valorilor sociale corespunzatoare. In acelasi rand, omul, avand necesitatea continua de a-si dezvolta insusirile umane specifice, este fiinta care are necesitatea de a fi incadrata in limitele autentice si de calitate ale valorilor materiale si spirituale care motiveaza procesul evolutiei. In procesul evolutiei omul este acel care are nevoie in permanenta de suportul motivatiei, fiindu-i echilibrul necesar in existenta si in actiunile urmate de apreciere. La acest subiect James Abram Garfield spune, ca “o motivatie corecta este mai puternica decat forta” (James Abram Garfield.  Disponibil: http://autori.citatepedia.ro/de.php?a=James+A.+Garfield ). Deci, in esenta putem determina ca motivatia este acea forma a existentei care stimuleaza capacitatea omului de a se dezvolta pe sine insusi ca personalitate si de a dezvolta, in acelasi timp, comunitatea ce-i apartine.
Pentru a dezvolta o societate, o sfera de activitate sociala sau pentru a exercita influenta asupra unui fenomen (obiectiv) este necesara motivatia, care stimuleaza individul in a efectua anumite actiuni spre obtinerea unui rezultat de succes. Motivatia, la randul ei, este acea substanta care promoveaza si conditioneaza comportamentul individului pentru a favoriza o actiune programata. Comportamentul uman, fiind influentat de fenomenul motivatiei, isi expune calitatea caracterului in dependenta de factorii mediului social care directioneaza procesul dezvoltarii. Reiesind din faptul ca fiinta umana in procesul dezvoltarii este intr-o corelatie directa cu sistemul educatiei, atunci si educatia (ca macrosistem al societatii si factor reglator in dezvoltarea individului) urmeaza a fi considerata acel fenomen care este influentat si intersectat constant de procesele motivatiei. In circuitul respectiv este incadrat omul-copilul din primii ani de viata in pas cu institutia de invatamant, care ofera educatia si instruirea necesara. Deci, pentru o dezvoltare de calitate a individului institutia de invatamant trebuie sa asigure un echilibru corespunzator al educatiei si instruirii, axat pe factori dinamici ai motivatiei. In acest caz functia prioritara a educatiei trebuie sa fie prezenta prin factorii ce stimuleaza activitatea copilului prin invatare, comportare, socializare, comunicare, promovare, dezvoltare identitara. Astfel succesul tuturor performantelor educative se vor intersecta cu segmentele motivatiei, care produc efectul necesar in procesul dezvoltarii individului si al societatii. Motivarea copilului-elevului prin incurajare si sustinere morala ofera acestuia increderea in propriile posibilitati si propria personalitate cu capacitatile respective, in asa mod oferindu-i succesul corespunzator in promovarea programelor scolare, in redescoperirea propriei vocatii si in identificarea propriilor abilitati necesare in formarea unei personalitati adevarate. In acest caz succesele copilului in dezvoltare vor fi corelate cu procesele educative favorabile care avantajeaza sistemul de invatamant. In acelasi timp, sistemul de invatamant prin actiunile sale pozitive si modalitatile corecte de educatie motiveaza omul-copilul in realizarea acelor actiuni care sa-i identifice cu usurinta identitatea si personalitatea in viata sociala.                                          
 Omul in dezvoltare are nevoie de atitudinea adecvata din partea organelor competente ale societatii, din partea acelora ce educa si acei care se considera in drepturi ca pot educa. In aceasta gama de educatori a omului se insrie societatea, sistemul de invatamant, cadrele didactice si parintii acestuia. Pentru a face fericit procesul evolutiv al dezvoltarii copilului in centrul atentiei educatia urmeaza a fi corelata cu comunicarea adecvata dintre parinte-profesor-societate-copil, bazata pe autonomie, respect, reciprocitate, independenta. Iar aspectele esentiale de dezvoltare a copilului urmeaza a fi influentate de motodele educative si instructive, elaborate in contextul celor mai moderne tehnici si politici educationale ale vietii contemporane. Metodele educative urmeaza a fi directionate nu numai catre copil, ci si catre sistemul de invatamant, cadre didactice si parinti. Anume parintii, cadrul didactic si unitatea de invatamant trebuie sa cunoasca tehnica educatiei, in special, tehnica moderna a educatiei, bazata pe formarea personalitatii adevarate si nu a unei personalitati false, care scoate in evidenta laturi ce dezvolta inferioritate de sine. Prin cunoasterea detaliata a modalitatilor si tehnicilor moderne de educatie atat parintii cat si scoala cu cadrul didactic vor reusi sa promoveze mai usor procesele instructive si educative de calitate necesare dezvoltarii copilului, fiind corelate, in acelasi timp, prin segmentul motivatiei. Totodata, parintii-scoala-profesorul ei insusi trebuie sa se afirme prin segmentul motivatiei, astfel influentand comportamentul copilului in crestere pe necesitatile organice ale existentei umane in epoca contemporana. Aceste componente sunt interpretate prin stiinta moderna a pedagogiei care conditioneaza si stimuleaza activitatea si educatia identitara a copilului. Evident, ca orice om in dezvoltare tinde catre o educatie civilizata necesara atat pentru viata personala cat si sociala. Omul, fiind o investitie reala pentru societate, este acel component care este valorificat prin valoarea maxima a puterii de afirmare. Pentru a se afirma prin valoarea reala a existentei sociale omul este supus acelui proces care activeaza in baza gandirii logice si a proceselor determinate de nivelul mentalitatii. Respectiv, omul prin fenomenul mentalitatii si al gandirii se identifica ca un proces de productie atat pozitiv cat si negativ, fiind influentat direct de mediul social care-l supravegheaza. Mediul social al individului este elementul principal care condizioneaza nivelul de dezvoltare a intregii societati. In acelasi timp, mediul social, cu nivelul corespunzator, difera de la o tara la alta, astfel creand diferentieri atat in dezvoltarea omului cat si a societatii in dependenta de nivelul educatiei si cultura natiunii respective. Educatia si cultura unei natiuni se distinge prin componentele culturii, invatamantului, artei, economiei, tehnicii, astfel punand in circulatie nivelul dezvoltarii umane si sociale in procesul evolutiei. Pentru acest proces evolutiv cu conotatii pozitive lupta orice natiune pentru a obtine rezultatele necesare care sa le motiveze cursul dezvoltarii. Dezvoltarea unei societati, tari este corelata in mod prioritar cu sistemul invatamantului, domeniu care formeaza si motiveaza omul prin educatie si instruire. Instruirea si educatia omului este o problema majora a umanitatii si a procesului evolutiv universal. Aceasta functie ii revine sistemului de invatamant din orice tara si oricarui cadru didactic cu misiunea de a educa si instrui omul.
Metodele instructive si educative de calitate bazate pe responsabilitatea propriei dezvoltari, fiind in competitie doar cu sine insasi si nu cu intreaga societate, pun bazele formarii unui mediu social sanatos, dezvoltat si intemeiat pe relatii interumane de valoare. Sub aceasta orientare activeaza unitatea de invatamant a tarilor dezvoltate din Occident, care constientizeaza cu luciditate importanta formarii omului in limitele absolute ale valorilor. Respectiv, copilul este considerat o personalitate reala pentru societate si in el se investeste cu cea mai mare grija si precautie, iar unitatea de invatamant lucreaza cu el si ii ofera atentia cuvenita indiferent de faptul daca acest copil este originar sau un strain al tarii respective. De exemplu, in Olanda cu copilul se lucreaza mult la scoala, iar pentru acasa i se ofera mai putine teme de efectuat (program: orele 8.45 – 15.30. Pauza de pranz: orele 12.15-13.30). In schimb dupa orele de scoala copiii sunt implicati in diverse activitati extrascolare (muzica, dans, sport, etc.). In linii generale, nu exista copil sa nu aiba o alta ocupatie in afara clasei. Ulterior, scoala este obligata sa adapteze programa scolara conform posibilitatilor si necesitatilor elevilor, si li se ofera o paleta larga de obiective bazate pe cunostinte, creativitate, dezvoltarea emotionala, sociala si fizica. In invatamantul olandez, spre exemplu, pe langa transmiterea de cunostinte, dezvoltarea priceperilor si deprinderilor elevului se pune un accent puternic pe dezvoltarea caracteristicilor de personalitate. Fiecare copil este apreciat dupa merite si nu dupa faptul, de pilda, cum parintii acestuia sponsorizeaza sau ajuta scoala. Chiar si in cazul cand parintii copilului sunt un ajutor real pentru scoala, oricum copulul este evaluat dupa meritul propriu. In cadrul institutiei de invatamant nu exista dusmania dintre elev-profesor si nu este vizibila (chiar si daca exista intr-o masura oarecare) competitia cine este mai bun si cine este mai rau. Nu exista nici goana dupa note mari la invatatura. Fiecare elev isi are locul sau in comunitatea scolara si in societate. De asemenea, nu exista sedinte comune pentru parinti. Fiecare parinte isi are programate 15 minute pentru un dialog cu profesorul (de doua ori pe an) pentru a cunoaste situatia scolara si alte aspecte despre copilul sau. In asa mod, nici parintii nu stiu care copil din clasa este mai bun sau care este mai rau, astfel evitand discutiile cu caracter negativ care ar putea afecta personalitatea copilului si a parintelui. In acelasi mod, copiii nu cunosc intre ei reusita scolara la invatatura a colegilor de clasa, deoarece acest lucru nu se afiseaza public. Deci, in asa mod se formeaza echilibrul autentic de armonie si respect uman intre relatiile colectivului de elevi, parinti si pedagogi. Iar profesorul, fiind persoana cu o cultura si o pregatire profesionala adecvata, nu-si permite sa afecteze personalitatea elevului (sa strige sau sa-l numeasca cu cuvinte urate, ceea ce se intampla deseori in unitatile de invatamant din Estul Europei, spre exemplu). Copiii sunt scutiti si protejati prin orice modalitate a educatiei, fara a fi supusi presiunilor sau starilor nervoase. De pilda, copilul cand se duce pentru prima data la gradinita sau scoala asista impreuna cu parintii la lectii sau alte activitati (pentru o zi) pentru a se acomoda cu calm cu noul public. Acest lucru denota faptul, ca atat metodele procesului de invatamant cat si comportamentul cadrelor didactice si manageriale fata de elevi este corelat cu comunicarea si colaborarea reciproca, intemeiata pe stima si respect, care este principiul esential in motivarea individului pentru a se afirma intr-o societate. Prin modelul respectiv de educatie societatea in pas cu unitatea de invatamant orienteaza omul catre acele valori care stimuleaza si motiveaza procesul dezvoltarii, iar succesul rezultatului dorit isi face efectul neconditionat in limitele corecte ale comportamentului uman. Pe cand succesul educatiei atat al individului cat si a unitatii de invatamant devine o realitate, atunci cand personalitatea acestora este motivata de rolul si importanta lor in societate.

                                           Galina Martea,
                                           doctor in stiinte economice, academician
                                           de onoare al invatamantului universitar
                                            din R.Moldova, scriitoare
Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page