Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

ÎNSEMNELE STATULUI ROMÂN CONTEMPORAN

George ROCA

In general, simbolistica insemnelor unui stat, este  un subiect mai greu accesibil si uneori chiar de neinteles pentru cei care nu sunt de specialitate, chiar daca patriotismul, reprezentarea artistica sau coloritul le fac atractive. Subiectul referitor la heraldica, vexilologie, sigilografie si a altor stiinte care determina insemnele unui stat cu traditie si istorie bine conturata este in mare parte manipulat, discutat si la indemana specialistilor in materie, ramanand pentru novici un miraj, o enigma sau chiar uneori un secret  bine ascuns si pastrat. De aceea multa lume cauta sa cunoasca, sa se initieze si sa descifreze obiectele care apartin acestei tematici.

Consider ca fascinatia simbolurilor incepe odata cu primele desene pe care omul le-a marcat cu mii de ani in urma pe peretii pesterilor, iar mai apoi pe obiecte casnice, unelte, monede, placute, frontispiciul caselor, obiecte funerare, de cult religios si uneori chiar de vestimentatie, un exemplu concludent fiind tartan-urile fustanelelor scotiene, care difera de la clan la clan. Toate acestea, reprezinta personalitatea, traditia si apartenenta unui individ, iar de cele mai multe ori al unui grup mai larg si mai bine organizat, un exemplu elocvent fiind statul. Aceste semne faceau dovada specificului si recunoasterii celui care le poseda sau folosea, ajungandu-se prin aceasta sa-l deosebeasca de alt individ.

Simbolurile au ocupat istoria civilizatiei umane un loc deosebit, conturand o grupare, o natiune, sau chiar zonele de influenta a acesteia. Materializarea acestora au fost uneori singurele marturii istorice a existentei  unui stat sau natiuni. Toate popoarele au folosit de-a lungul timpului simboluri diverse ca instrument de individualizare, recunoastere si comunicare, dezvaluind preocuparile generatiilor trecute si uneori prefigurand aspiratiile viitorului. Acestea au devenit, mai tarziu, insemne nationale, care pot fi definite ca simboluri specifice reprezentative si care se pot corela cu esenta nationala a acelui popor.

In istoria unui popor, suveranitatea si individualitatea natiunii este reprezentata si marcata, cel mai mult, de insemnele acesteia: steagul, stema, sigiliul si imnul. Aceste simboluri sunt ca o carte deschisa a natiunii, reprezentand nu numai istoria, ci si prezentul si viitorul credintei patriotice. De aceea insemnele statului trebuiesc tratate cu o deosebita veneratie.

Rigurozitatea identificarii veridice a semnificatiilor diferitelor elemente incluse in compozitia insemnelor statului roman si totodata a producerii lor, sunt atributiile specialistilor in materie, incepand cu arheologi, istorici, lingvisti, cercetatori, experti militari, reprezentanti ai puterii statale, numismati, filatelisti, designeri, muzicologi, si finalizand cu Comisia de Heraldica, Genealogie si Sigilografie de pe langa Academia Romana.

Limbajul, studiile si fenomenul de cercetare a elementelor din compozitia insemnelor Romaniei, sunt de un inalt nivel, avand o valoare deosebita. De aceea, sunt folosite de specialisti straini ca material de referinta si comparatie, actiune prin care, expertii romani, devin foarte respectati si apreciati chiar si in afara perimetrului national.

Cercetatori ca, Maria Dogaru, doctor in stiinte istorice, specialista in heraldica, academician Dan Berindei, dr. Paul Cernovodeanu, dr. Adina Berciu-Draghicescu, dr. G. D. Iscru, Aurel David, Tiberiu Velter, sunt personalitati care ne fac cinste atat prin cercetarile si studiile pe taram national, cat si prin lucrarile pe care domniile lor le prezinta specialistilor straini, la congrese si intalniri internationale, iar maselor largi de cititori, prin publicatiile de specialitate si cartile aparute in acest domeniu.

Cunoasterea insemnelor statului, atat pe taram national, cat si in afara hotarelor tarii, reprezinta un act de patriotism, de mandrie nationala, facand parte din existenta unei natiuni si ajutand in mod substantial la pastrarea integritatii acesteia.

Popularizarea acestora, creeaza implicit o recunoastere internationala a statului national. De aceea este recomandabil ca fiecare cetatean roman, oriunde s-ar afla, sa le trateze cu stima si respect, caci ele reprezinta continuitatea poporului nostru, traditia, sufletul si simtirea, natiunii noastre, recunoasterea ei, dreptul de aliniere si egalitate cu alte state cu traditie bine-dezvoltata, cat si pentru pastrarea imaginii poporului roman pentru posteritate.

Cine are simtire si respect pentru insemnele nationale, inseamna ca apartine unei natii, inseamna ca nu este singur si la nevoie se poate sprijini si baza pe ajutorul acesteia. Cu cat natiunea este mai omogena, mai inchegata si mai intelegatoare cu cetatenii sai, cu atat este mai respectata de celelalte natiuni, si implicit devine mai putin vulnerabila atacurilor expansioniste si tendintelor de influentare, subjugare, dominare sau chiar dezmembrare a acesteia. Insemnele statului roman sunt, deci, instrumentele prin care nationalii romani, in orice parte a globului s-ar afla, sunt ajutati sa-si pastreze identitatea, independenta, continuitate neamului, patriotismul si apartenenta lor la natiunea romana.

Dincolo de aspectul oficial pe care il afiseaza plastic, insemnele statului roman, sunt purtate in sufletul majoritatii romanilor ca niste odoare scumpe, pe tot parcursul vietii lor, provocand sentimente puternice. Multi lacrimeaza cand se canta imnul national sau vad arborat drapelul romanesc la vreo competitie sportiva.

Dupa cum am amintit, conceperea, studiul si popularizarea prin lucrari a insemnelor oficiale ale unui stat apartine, de obicei, specialistilor in materie. Istoricii se ocupa cu studiul evolutiei unei natiuni, stat, institutie, epoca, sau tot ce apartine trecutului, ajutand la crearea unei imagini asupra unui popor, grupari sau individ. Studiul heraldicii ajuta la intelegerea elementelor componente a acestor insemne, in special stema si sigiliul. Prin studiul pe care il executa, heraldica faciliteaza cunoasterea istoriei diferitelor popoare, evolutia curentelor artistice, frumusetea compozitiilor, cromatica vie a reprezentarilor si varietatea formelor de exprimare in limbaj plastic a relatiilor social-politice.

In lucrarea sa „Heraldica, decoratiuni si forme florale”, Herbert Cole, specialist englez in materie, defineste notiunea de heraldica intr-un mod foarte interesant: „HERALDICA! Cuvant ca un sunet de trompeta, scoate la iveala viziunea ilustratiilor istorice cu privire la diferitele evenimente importante prin care a trecut o persoana sau un grup de persoane, dar mai ales conducatorul statului, reprezentand istoria unei natiuni…”

Etimologia cuvantului „heraldica“ deriva din limba franceza, „herault” fiind ofiterul care tinea evidenta documentelor casei regale, biroul acestuia numindu-se „heraldique”. Fenomenul heraldic este un fenomen uman permanent, dezvaluind lucruri de esenta, caracterul statului si aspiratiile acestuia. Heraldica mai pastreaza inca multe secrete care asteapta sa fie descoperite.

In 1992, Senatul si Camera Deputatilor au aprobat noile insemne ale statului roman. In „Monitorul Oficial al Romaniei”, pagina 1, anul IV, nr. 237, din 26 august 1994, este publicata Legea Nr. 75/1994: „Legea privind arborarea drapelului Romaniei, intonarea imnului national si folosirea sigiliilor cu stema Romaniei de catre autoritatile si institutiile publice”.

Drapelul Romaniei

In luna noiembrie 1991 a fost elaborata noua Constitutie a Romaniei, unde la articolul 12, paragraful 1, se precizeaza ca: „Drapelul Romaniei este tricolor, culorile sunt asezate vertical, in ordinea urmatoare incepand de la lance: albastru, galben, rosu”.

Legea Nr. 75/1994 aduce noi reglementari privind arborarea drapelului tarii. Acesta pana in prezent nu are inca stema aplicata pe suprafata lui. Dimensiunile trebuie sa fie corespunzatoare in corelatia latimii cu lungimea. Latimea este egala cu 2/3 din lungimea acestuia, iar latimea fasiilor colorate trebuie sa fie egale. Culorile sunt specificate: albastru – cobalt, galben – crom si rosu – vermillon.

Este obligatoriu ca drapelul sa fie arborat in mod permanent pe cladirile, constructiile si edificiile institutiilor si autoritatilor publice, la institutele de invatamant si cultura, la sediile sindicatelor si partidelor politice, la aeroporturile si porturile internationale, la punctele de trecere a frontierelor, pe toate navele si ambarcatiunile care navigheaza sub pavilion romanesc, cat si la sediul si resedinta sefilor misiunilor diplomatice si oficiilor consulare pe care statul roman le are in strainatate; sub forma de fanion, pe mijloacele de transport a oficialitatilor romane aflate in vizite protocolare si de lucru in afara granitelor nationale, cat si ale sefilor misiunilor diplomatice si oficiilor consulare romane, in toate deplasarile oficiale ale acestora.

Temporar, Drapelul Romaniei, se mai arboreaza cu prilejul Zilei Nationale a Romaniei si ale altor sarbatori nationale; in locuri publice stabilite de autoritatile locale; cu ocazia festivitatilor si ceremoniilor oficiale cu caracter local; national si international, in locuri unde acestea se desfasoara; cu prilejul vizitelor oficiale intreprinse in Romania de sefii de state si guvern; precum si de inalte personalitati politice reprezentand principalele organisme internationale, inter-guvernamentale; la aeroporturi, gari, porturi si pe diferite trasee; in cadrul ceremoniilor militare; cu ocazia desfasurarii competitiilor sportive; in timpul campaniilor electorale, la sediul birourilor, comisiilor electorale si al sectiilor de votare. In zilele de doliu national, stabilite de Guvernul Romaniei, drapelul tarii se arboreaza in berna.

Steagul este cel mai statornic simbol al unui popor, reprezentand individualitatea si suveranitatea natiunii, simbolul fiintei istorice, a prestigiului de care se bucura in randul celorlalte natiuni, un simbol al maririi nationale. Armata, revolutionarii, sportivii si toti cei care manifesteaza, poarta steagul ca un simbol al victoriei. Pe steag se depune juramantul de credinta si tot cu steagul sunt acoperite sicriele eroilor sau ale personalitatilor politice.

Stiinta care are drept obiect de studiu, steagurile, drapelele, stindardele, flamurile si prapurii se numeste vexilologie. Termenul deriva din limba latina, vexillum, insemnand drapel sau stindard.

Stema Romaniei

Stema este un instrument al statului, care prin desen, reprezentare grafica, sau artistica, dezvaluie lucruri de esenta, caracterul si aspiratiile acestuia. Ea reconstituie prin culori vii mentalitatile si preocuparile generatiilor trecute, are o deosebita valoare in relatiile internationale si desemneaza un stat sau altul. Stemele se afiseaza pe edificiile statului si a autoritatilor publice, la ambasade, oficii consulare, misiuni culturale din strainatate, cat si pe actele de legitimare a cetatenilor tarii de apartenenta.  

Stema sau blazonul poate sa transmita informatii asupra istoriei unei familii, grup social sau politic, putand individualiza diferite comunitati sociale si preocuparile acestora. Cluburile, societatile literare, artistice, profesionale sau asociatiile sportive, folosesc embleme sau insigne care sunt confundate uneori de novici cu blazonul sau stema.

In „Monitorul Oficial al Romaniei”, Nr. 236, anul IV, pagina 1, publicatie aparuta la data de 24 septembrie 1992, este prezentata „Legea privind stema tarii si sigiliului statului”, lege care descrie in amanuntime rolul si compozitia heraldica a noii steme folosita de Statul Roman dupa evenimentele si schimbarile politice din decembrie 1989. Reproduc:

STEMA ROMANIEI
Articolul 1

Stema Romaniei simbolizeaza statul national, suveran si independent, unitar si indivizibil si se compune din doua scuturi suprapuse: scutul mare si scutul mic. Scutul mare, pe albastru, are o acvila de aur cu capul spre dreapta, cu ciocul si ghearele  rosii, cu aripile  deschise, tinand in cioc o cruce ortodoxa de aur, in gheara dreapta o sabie, iar in gheara stanga un buzdugan.

Pe pieptul acvilei se gaseste scutul mic sfertuit in insertiune:

a) In primul cartier este stema Tarii Romanesti: pe albastru, o acvila de aur cu ciocul si ghearele rosii, tinand in cioc o cruce ortodoxa de aur, insotita de un soare de aur la dreapta si de o luna noua de aur la stanga;

b) In cartierul doi este stema Moldovei;  pe rosu, cu un cap de bour negru, insotit de o stea de aur intre  coarne, cu cinci raze, de o roza cu cinci petale la dreapta si de o luna conturnata la stanga, ambele de argint;

c) In cartierul trei este stema Banatului si Olteniei; pe rosu, peste valuri naturale, un pod de aur cu doua deschideri boltite, din care iese un leu de aur tinand un palos in laba dreapta  din fata;

d) In cartierul patru este stema Transilvaniei, cu Maramuresul si Crisana; un scut taiat de unbrau rosu ingust; in partea superioara pe albastru, o acvila neagra cu ciocul de aur, iesind din bratul despartitor, insotita de un soare de aur la dreapta, de o luna  de argint  la stanga;in partea inferioara, pe aur sapte turnuri rosii, crenelate, dispuse pe doua randuri, patru si trei;

e) In insertiune sunt reprezentate tinuturile Marii Negre; pe albastru, doi delfini de aur afrondati, cu cozile ridicate.

Sigiliul Romaniei

Stiinta care se ocupa cu studierea originii, a semnificatiei, a reprezentarilor artistice si heraldice ale sigiliilor si pecetilor se numeste sigilografie. Sigiliul statului este un instrument puternic, de o deosebita valoare in validarea actelor, documentelor, intelegerilor si tratatelor internationale. Elementele heraldice ale Sigiliului Romaniei se aseamana cu cele ale Stemei Romaniei, fiind de fapt o reprezentare a acesteia, diferentierea fiind de fapt, adaugarea sub scutul mare a inscrisului „ROMANIA”.

Istoria ne spune ca primele sigilii au apartinut autoritatilor conducatoare, ca domnii, voievozii, principii, demnitarii religiosi si laici. Dreptul de sigiliu a fost un drept general, necontrolat de oficialitati, din care cauza a putut fi folosit de toti cei care aveau nevoie si il puteau confectiona sau procura. Era folosit, in general, de persoanele care manipulau acte oficiale. Asezarile mai importante si-au confectionat de asemenea sigilii, care de obicei reprezentau in imagini schematice bogatiile tinutului respectiv sau exprimau plastic ocupatiile locuitorilor.

Imnul Romaniei

Cuvantul „imn” a fost imprumutat la noi din limba franceza (hymne) si isi trage originea din grecescul „hymnos” insemnand cantec de glorie, sau de biruinta. Specie solemna a genului liric, inrudit cu oda, a fost cunoscut si cultivat inca din antichitate, cand a si avut mai mult o invocatie religioasa adresata zeilor, altor divinitati, sau eroilor legendari. Mai tarziu a inceput sa fie dedicat sau consacrat unui eveniment sau unor personalitati, sau celebrarii unei ocazii deosebite, sau devenind un indemn la lupta, revolta sau razboi, de la „paion-ul” cu care grecii luptau la Salamina si Marathon, pana la simbolul „Comunei din Paris”, prea-cunoscutul „La Marseillaise”. Incepand cu secolul al XIX-lea, prin imn se intelegea numai acel cantec care exprima unitatea de vointa a unei colectivitati nationale sau sociale.

In literatura romana, imnul, a fost cultivat in general de poeti. Cele mai de seama lucrari de acest gen le gasim la Vasile Alecsandri (Imn lui Stefan cel Mare, Imn religios, Hora Unirii), Iancu Vacarescu (Imne), Andrei Muresianu (Desteapta-te, romane!), apoi mai tarziu, la Ion Pilat (Imnuri tarzii), Ion Alexandru (Imnele bucuriei) si altii. Multe din fostele imnuri ale statului roman  au avut o valoare deosebita din punct de vedere a textului si a melodicitatii. Imnul „Traiasca Regele” si mai recent „Trei culori” (compus de Ciprian Porumbescu), au avut un loc special in inimile patriotilor romani.

Cantece patriotice de valoare ca „Desteapta-te, romane”, „Hora Unirii”, „Trei culori” (Tricolorul), „Hora Ardealului”, „Hai sa-ntindem hora mare”, „Asa-i romanul”, „Marsul lui Iancu” fac parte din patrimoniul national, ca potentiale imnuri nationale, multe dintre ele fiind folosite, pe parcursul zbuciumatei noastre istorii revolutionare, in acest scop. „Hora Unirii" a fost scrisa in 1855 de catre Vasile Alecsandri (1821-1890). A fost cantata in timpul Unirii Principatelor (1859) si, mai apoi, in toate ocaziile in care romanii aspira la uniune si armonie. „Hora Unirii" este cantata pe ritmul unui dans lent, dar energic, ce reuneste intreaga adunare.

Dansul in cerc (hora) este el insusi un vechi ritual, simbolizand comunitatea spirituala, egalitatea si dorinta romanilor de a trai laolalta. Dupa cum se stie, „HaTikvah”, imnul national al statului Israel este tot o hora care isi trage originile din folclorul romanesc, fiind culeasa si prelucrata de emigrantul Samuel Cohen originar din Moldova. Dupa cum ne informeaza scriitorul Raoul Sorban, la baza imnului israelian sta cantecul popular romanesc „Cucuruz cu fruntea-n sus” cules de tatal sau, Guilelm Sorban si publicat la Viena, inca din 1898 in caietul „Album de compositii romanesci”.

As vrea sa mentionez un fapt care m-a pus pe ganduri. O asemanare extraordinara intre „Imnul Maastricht” interpretat de faimosul André Rieu si orchestra sa si „Pe-al nostru steag e scris Unire” - cantec patriotic dedicat unirii Principatelor Romane, Moldova si Tara Romaneasca de la 1859. Dupa cate stiu, muzica ii apartine lui Ciprian Porumbescu (1853-1883), iar versurile lui Andrei Barseanu, cu toate ca pe site-ul Wikipedia se specifica faptul ca il are compozitor pe olandezul Alphonse Olterdissen (1865-1923) si a fost adoptat ca imn oficial de catre municipalitatea orasului Maastricht (Limburg) abia in anul 2002.  Celebra melodie a compozitorului roman Ciprian Porumbescu a devenit din 1912 si imnul national al Albaniei (Himni Flamurit), dar recunoscandu-i-se compozitorul si originea romanesca. Oricum, asemanarea dintre cele trei variate este notabila!

Actualul imn national al Romaniei este „DESTEAPTA-TE, ROMANE!”. Versurile apartin lui Andrei Muresianu (1816–1863), poet de factura romantica, jurnalist, traducator, orator si tribun al perioadei care marcheaza „Revolutia romana de la 1848”. Poemul „Un rasunet”, a fost redactat si publicat in timpul revolutiei si a fost pus pe note de Anton Pann (Antonie Pantoleon Petroveanu, 1796–1854), poet si etnograf, carturar, cantaret si autor de manuale de muzica. A fost cantat pentru prima data la Ramnicul Valcea, pe 29 iunie 1848, la aproximativ doua saptamani dupa izbucnirea revolutiei in Tara Romaneasca. Mai exista o varianta asupra paternitatii muzicii care este atribuita lui Gheorghe Uncescu.

„DESTEAPTA-TE, ROMANE!” a inlocuit titlul original „Un rasunet”, devenit imn imediat, castigandu-si instantaneu gloria recunoscuta, datorita mesajului energetic si mobilizator pe care-l contine:

DESTEAPTA-TE, ROMANE!

Desteapta-te, romane, din somnul cel de moarte,
In care te-adancira barbarii de tirani!
Acum ori niciodata croieste-ti alta soarte,
La care sa se-nchine si cruzii tai dusmani!

Acum ori niciodata sa dam dovezi in lume
Ca-n aste mani mai curge un sange de roman,
Si ca-n a noastre piepturi pastram cu fala-un nume
Triumfator in lupte, un nume de Traian!

Priviti, marete umbre, Mihai, Stefan, Corvine,
Romana natiune, ai vostri stranepoti,
Cu bratele armate, cu focul vostru-n vine,
“Viata-n libertate ori moarte !” striga toti.

Preoti cu crucea-n frunte! caci oastea e crestina,
Deviza-i libertatea si scopul ei preasfant,
Murim mai bine-n lupta, cu glorie deplina,
Decat sa fim sclavi iarasi in vechiul nost’ pamant!...

Prima strofa a imnului nostru national are o semnificatie deosebita, chiar daca a fost scrisa cu mai bine de un secol si jumatate in urma, facand un puternic apel la constiinta cetateanului roman, care miscat de schimbarile parvenite dupa evenimentele din decembrie 1989, trebuie sa-si construiasca un nou ideal, sa lupte pentru pastrarea integritatii patriei sale, pentru prosperitate, reintegrarea in structurile europene si pentru a preda generatiilor viitoare o tara respectata de straini, un partener demn, egal si admirat de restul statelor lumii, cu o imagine pozitiva a Romaniei, asa cum o meritam de fapt.

Imnul de stat al Romaniei este alcatuit din unsprezece strofe, din care doar patru se canta la ocazii festive. Mentionez ca acestea nu sunt succesive, conform poemului original.

Articolul 9, din „Legea nr.75/1994” prevede ca in interpretarea vocala prescurtata, imnul national al Romaniei se intoneaza potrivit textului si partiturii prevazute la Anexa nr.3, din actuala constitutie a Romaniei. Imnul in intregimea lui este prevazut in Anexa nr.2. In interpretarea fanfarelor sau a altor formatii instrumentale, muzica imnului national se intoneaza o singura data. Exista si o versiune destul de reusita in limba engleza, cu toate ca legea romana nu permite nicio traducere a imnului in alte limbi decat cea romanesca.

AWAKEN THEE, ROMANIAN
( Romanian anthem)

Awaken thee, Romanian, shake off the deadly slumber
The scourge of inauspicious barbarian tyrannies
And now or never to a bright horizon clamber
That shall to shame put all your nocuous enemies.

It’s now or never to the world we readily proclaim
In our veins throbs and ancestry of Roman
And in our hearts for ever we glorify a name
Resounding of battle, the name of gallant Trajan.

Do look imperial shadows, Michael, Stephen, Corvinus
At the Romanian nation, your mighty progeny
With arms like steel and hearts of fire impetuous
It’s either free or dead, that’s what they all decree.

Priests, rise the cross, this Christian army’s liberating
The word is freedom, no less sacred is the end
We’d rather die in battle, in elevated glory
Than live again enslaved on our ancestral land.

In 1998, Parlamentul Romaniei a hotarit ca ziua de 29 iulie sa devina „Ziua Imnului National al Romaniei”. Acest lucru s-a datoreaza faptului ca la 29 iulie 1998 se implineau 150 de ani de cand s-a cantat pentru prima data „Desteapta-te, romane!”. Intre anii 1990-1994 „Desteapta-te, romane” a fost si imnul oficial al Republicii Moldova.

***
Insemnele statului roman, au o semnificatie deosebita, atat pe plan intern cat si pe plan international, creand romanilor acel suflu patriotic absolut necesar supravietuirii noastre ca natiune si fiind instrumentele de recunoastere a independentei, integritatii si alinierii la alte state cu traditie binedefinita, cu o istorie veche si un viitor prosper. Reintegrarea Romaniei in structurile europene, relatiile prietenesti cu alte state ale lumii, vor face sa straluceasca si mai puternic, aurul si argintul acestora.
----------------------------
NOTA: Acest studiu, scris in anul 1999, nu a fost actualizat decat partial pana la aceasta data. Continutul acestui material nu este oficial si are doar un caracter informativ.

George ROCA
Sydney, 1 Decembrie 1999
(R) 1 Decembrie 2015
----------------------------

BIBLIOGRAFIE

·    ALLEN,  George, Living Rules of Mankind,  Ballantyne, Hanson & Co., Edinburgh, Scotland,1899
·    BERCIU-DRAGANESCU, Adina, ISCRU, G., D., VELTER, Tiberiu, DAVID, Aurel, Tricolorul Romaniei, Editura Sigma, Bucuresti, Romania, 1995
·    BAYLEY, Harold, The Lost Language of Symbolism, The Origins of Symbols, Mythologies & Folklore, Vol. 1, Bracken Books, London, UK, 1996
·    CHEVALIER, Jean, GHEERBRANT, Alain, Dictionar de simboluri, 3 Vol., Editura Artemis, Bucuresti, Romania, 1995
·    COLE, Herbert, Heraldry, Decoration and Floral Forms, Bracken Books, London, UK, 1988
·    COMITETUL ADUNARII CONSTITUANTE, Constitutia Romaniei, Editura Lumina Lex, Bucuresti, Romania, 1998
·    CRANE, Walter, The Decorative Ilustration of Books, Senate, London, UK, 1988
·    DOGARU, Maria, Din heraldica Romaniei, Editura JIF, Bucuresti, Romania, 1994
·    FLOREA, Corneliu, Jurnal de lagar liber, Editura Lumina, Oradea, Romania, 1992, p.130
·    HASLER, Charles, The Royal Arms, Its Graphic and Decorative Development, Jupiter Books Ltd., London, UK, 1980
·    INGLEFIELD, Eric, Flags, Kingsfisher Books Ltd., London, UK, 1981
·    MANDRILA Costan, Interviu cu Raoul Sorban (Imnul Israelului este Cucuruz cu frunza-n sus cules de tata!) https://www.youtube.com/watch?v=hBczbwE3xiI
·    PANN, Anton, Povestea vorbei, Prefata de Virgiliu Ene, Editura Porto-Franco, Galati, Romania, 1993, p.IX
·    ROCA, George, Simbolurile heraldice ale noii steme a Romaniei, Revista „Mihai Eminescu”, Nr.4, Sydney, Australia, 1992, p.101-105
·    ROTHERY, Guy, Cardogan, Encyclopedia of Heraldry, Senate, London, UK, 1995
·    STEER, Dugald, Clans & Tartans, Paragon Book Service Ltd., Surrey, UK, 1996
­­­­­­­­­­­­­­­
Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page