Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Detectivi in arhivele secrete

O temerara editura bucuresteana a dat publicitatii "Istoria miscarii legionare", avand ca autor pe preotul Stefan Palaghita, fost comandant legionar, ridicat la acest rang de catre Horia Sima, ulterior exclus din Garda de Fier si asasinat din ordinul aceluiasi personaj. Volumul este o reeditare a cartii "Garda de Fier spre reinvierea Romaniei", aparut in anul 1951, la Buenos Aires. Autorul se remarca in scriitura sa ca un admirator care nu cunoaste margini al lui Corneliu Zelea Codreanu, liderul legionarilor, fiind un fanatic al miscarii, atingand culmi mistice. Este prin aceasta un exponent caracteristic al fenomenului care s-a nascut si s-a dezvoltat in Romania interbelica, facand din Garda de Fier, asa cum remarca Mircea Eliade, mai aproape o secta religioasa, decat un partid politic. Aceasta caracterizare a celui care a scris cartea cu mai bine de o jumatate de secol in urma ar putea duce la concluzia ca textul este o apologie a miscarii legionare, deci fara valoare stiintifica si lipsit de valentele unei contributii la "istoria completa si adevarata a romanilor", cum prezinta volumul insusi autorul. Urmarind insa compendiul respectiv, cititorul este surprins sa constate ca datele incontestabile notate de-a lungul a circa 400 de pagini, din memorie, de preotul Stefan Palaghita, releva clar contradictia izbitoare dintre crestinismul "sui generis" al legionarismului si traditia crestina autentica a romanilor, precum si degradarea extrema a miscarii politice respective in ultima ei perioada de manifestare, inecata in crime si asasinate necontenite, care a zguduit opinia publica a tarii si nu numai, punand peste extremismul legionar, fundamentalist, pecetea profundei dizgratii. Este, desigur, acelasi sentiment de respingere care a marcat constiinta nationala romaneasca fata de combinatia sinistra si paradoxala dintre revolver si Evanghelie, care a caracterizat legionarismul in ultima sa perioada de existenta, tot astfel cum melanjul dintre revolver si "Capitalul" lui Marx a facut temut si oripilant bolsevismul. Textul lui Palaghita este departe de a schimonosi istoria, asa cum din pacate au facut-o fara reticente o multime de istorici in perioada de dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial, care au eludat adevarul, prezentand subiectiv datele din arhive si documente sau ascunzandu-le opiniei publice, spre a fi pe placul regimului comunist. Decenii de-a randul, spre a da un singur exemplu, rapirea Basarabiei, Bucovinei de Nord si Tinutului Herta de catre URSS, ca si intelegerea dintre Hitler si Stalin pe aceasta tema nu au fost mentionate in nici o carte de istorie din Romania. Mai mult, s-a recurs la falsuri grosolane cu scopul de a da legitimitate "istorica" partidului comunistilor si de a ponegri simbolurile nationale romanesti, inclusiv monarhia, liderii politici antebelici si partidele istorice. Evident, miscarea legionara, ca exponenta a fanatismului antibolsevic, a fost permanent tratata nediferentiat ca reprezentanta a nazismului in Romania, ceea ce constituia un neadevar. In realitate, legionarismul se infatisa nu ca un partid politic national socialist, cum erau in fapt hitlerismul sau fascismul, ci ca o formatiune extre-mista cu o doctrina bizar crestina, antisemita si in general xenofoba. In dorinta de a da o cat mai apasatoare imagine legionarismului, istoricii postbelici, obedienti comunismului, nu s-au dat in laturi de a zugravi ca victime ale Garzii de Fier o serie de politicieni, asa-zisi burghezi, sau de a-i macula pe altii, inclusiv pe Iuliu Maniu, ca simpatizanti ai legionarilor. Cartea lui Palaghita vine sa restabileasca in buna masura adevarul istoric, dincolo de mormant. Intre altele, Palaghita, ca martor al unor evenimente tragice, cunoscute de el din interiorul miscarii legionare, aflat in preajma capeteniilor acesteia si a lui Horia Sima, se refera la asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu si a lui Armand Calinescu, fara a intra insa in culisele acestor acte criminale. El stie ca in noaptea de 29 spre 30 noiembrie 1938, din ordinul primului ministru Armand Calinescu, ministrului de Interne, generalul Gabriel Marinescu si comandantului Jandarmeriei, generalul Bengliu, un pluton de jandarmi, sub comanda maiorului Dinulescu, i-a scos din inchisoarea Ramnicu Sarat pe Corneliu Zelea Codreanu si pe alti fruntasi legionari incarcerati acolo, i-a urcat in trei bricuri de detinuti, i-a sugrumat si le-a tras cate un glont de revolver in spate, simuland astfel ca toti au vrut sa fuga de sub escorta. Cadavrele au fost duse la Jilava si ingropate acolo, dar, spune Palaghita, din "dorinta amantei Regelui Carol al II-lea, Elena Wolf-Lupescu, s-a deschis groapa comuna, spre a se convinge ca cei ingropati erau chiar Corneliu Zelea Codreanu si fruntasii legionari". Drept razbunare, in ziua de 21 septembrie 1939, Armand Calinescu a fost asasinat de catre o echipa de legionari condusa de Miti Dumitrescu, la ordinul lui Horia Sima. Faptele descrise de Palaghita sunt doar in parte conforme cu adevarul, pe care autorul nu avea cum sa-l cunoasca, deoarece totul tinea de sfere oculte. Profesorul universitar Vergati, care cerceteaza de mai multi ani perioada interbelica, impreuna cu medicul nonagenar dr. Milcoveanu, fost sef al studentimii legionare, martor viu al evenimentelor, au scos acum la iveala, pe baza studierii arhivelor secrete romanesti si straine, ce anume s-a aflat in spatele celor doua crime. Regele Carol al II-lea, dominat de dorinta morbida de a deveni dictator, dupa modelul lui Mussolini si al lui Hitler, i-a cerut lui Corneliu Zelea Codreanu sa-i predea sefia Garzii de Fier, in schimbul numirii acestuia ca presedinte al Consiliului de Ministri. Codreanu refuzandu-l, gest repetat de altfel si de alti fruntasi legionari, regele a imaginat un plan diabolic pentru a-si atinge totusi telul, pe care l-a si infaptuit in cele din urma, vizand eliminarea fizica a fruntasilor legionari si anihilarea politica a sefilor partidelor importante. In martie 1938, printr-un decret regal, el a desfiintat partidele politice, infiintand un Consiliu de Coroana care, chipurile, urma sa gestioneze tara. Era o dictatura deghizata, trebuind sa fie justificata in fata marilor puteri democratice - Marea Britanie si Franta, cu care Romania avea tratate de alianta, conditionate de existenta unui regim democratic. Cu ajutorul unor acoliti ai sai, manevrand totodata perfide jocuri politice, Carol al II-lea a pus la cale un pretins complot nazist antidemocratic, condus de Corneliu Zelea Codreanu. Represiunile care au urmat, uciderea a mii de legionari, incepand cu Codreanu, trebuiau sa convinga puterile occidentale ca el, regele, era necesar sa conduca tara autoritar, spre a evita instaurarea nazismului si caderea Romaniei in sfera de influenta a Germaniei lui Hitler. Interesant este ca, in afara unor personaje malefice pe care le-a utilizat in scopul realizarii planului sau, Carol al II-lea l-a folosit si pe generalul Ion Antonescu, viitorul maresal, omul care ulterior avea sa-l detroneze. Principalii sai "calai" au fost generalul Gabriel Marinescu, plantat la conducerea Ministerului de Interne, inca din 1937, maresalul Palatului, Urdareanu si seful serviciilor secrete, Moruzov, care avea in subordine, ca agent secret, pe nimeni altul decat pe Horia Sima, infiltrat in miscarea legionara. Cu aceasta "echipa", la care s-a adaugat Armand Calinescu, agent al Inteligence Service-ul britanic si membru marcant al Marii loje masonice de la Londra, impus de guvernul britanic pentru supravegherea activitatii suspecte a lui Carol al II-lea, regele si-a concretizat planul instaurarii dictaturii personale. El incerca, potrivit caracterului sau duplicitar, sa joace la "doua capete". Pe de o parte nu dorea sa piarda "garantiile" occidentului democratic, care i-ar fi salvat tronul, iar pe de alta spera sa adoarma intentiile mai ales ale Germaniei naziste, de a-l detrona in scopul atragerii Romaniei in sfera sa de influenta, indeosebi economica. Jocul de-a dictatura facut de Carol al II-lea nu l-a speriat si nici nu l-a multumit pe Hitler, ingrijorandu-l insa rolul lui Armand Calinescu la Bucuresti, ca agent al Marii Britanii, putere care avea mari interese in Romania, in sfera petrolifera. Amiralul Canaris, seful spionajului nazist, a primit ordinul secret de a-l elimina pe agentul sus-pus al Londrei. El a plecat la Bucuresti, intalnindu-se cu Moruzov, punand la cale impreuna, evenimentele criminale care au urmat. Si, in timp ce Armand Calinescu a fost impus la cererea guvernului britanic, ca ministru de Interne in Cabinetele lui Octavian Goga si Miron Cristea din anul 1937, prilej cu care, la cererea regelui, a organizat represiunile antilegionare, Moruzov ca sef al SSI-ului, avandu-l ca unealta pe Horia Sima, a pus la cale, la ordinul monarhului, asasinarea a ceea ce mai ramasese din varfurile legionare. In acelasi timp, in intelegere cu Canaris, acelasi Moruzov a talcuit planul eliminarii fizice a lui Armand Calinescu, ajuns la 7 martie 1939, presedintele Consiliului de Ministri. Moruzov a primit si acordul regelui, pe care Armand Calinescu incepuse sa-l incomodeze, transmitandu-i ordinele ultimative primite de la Londra, inclusiv acela al distrugerii instalatiilor petrolifere de pe Valea Prahovei, in cazul unei agresiuni naziste. Prin eliminarea lui Armand Calinescu, monarhul credea ca scapa de agentul Londrei intr-o maniera subtila, impunandu-se Aliatilor ca necesar in lupta lor contra nazismului, aprobandu-i-se dictatura "democratica", iar in acelasi timp cucerind simpatia lui Hitler. Pe de alta parte, Moruzov, utilizandu-l pe Horia Sima, a facut planul asasinarii lui Calinescu. Ba chiar a supravegheat personal locul destinat crimei politice, dintr-o vila apropiata, privind strada printr-o luneta. In acelasi timp, Horia Sima care-si montase ciracii, trimitandu-i sa-l impuste pe premier, se afla la locul cuvenit, deghizat ca spoitoreasa, cu basmaua trasa pe frunte, dorind sa se convinga de reusita asasinatului. In plus, Carol al II-lea, cunoscand planul, l-a trimis pe Urdareanu sa urmareasca personal automobilul premierului, ca sa vada daca se executa crima politica in conditiile stabilite. Aceste amanunte, revista noastra are prilejul de a le da publicitatii in premiera, utilizand informatiile profesorului universitar Vergati, pe care el le-a cules recent din arhivele secrete.

Gh. Bratescu

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page