Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Istorii sindicale

Istoria sindicatelor romanesti este una dintre cele mai vechi din Europa, fiind marcata de numeroase evenimente sangeroase in decurs de numai un secol si jumatate. Constituit ca o forma de asociere a salariatilor pentru sustinerea revendicarilor lor in fata patronatului, desfasurate in limita legii, sindicalismul s-a situat, sub influenta ideilor marxiste, pe pozitii inconforme statutului declarat. Avand initial un caracter pur profesional, sindicatele au incaput pe mana socialistilor, ale caror scopuri erau departe de dialogul civilizat intre salariati si patroni, Argumentul "luptei de clasa", inventat de batranul teoretician utopic Karl Marx, a devenit slogan politic, utilizat din plin de agitatorii socialisti si anarhisti emigrati din Rusia, spre a scapa de politia imperiala. Dobrogeanu Gherea si Rakovski sun doua nume prea bine cunoscute in istoria socialismului din Romania, care au inoculat in randul unor lideri sindicali, ideile razmeritei si anarhiei statale rusesti, cu totul nefiresti spiritului populatiei salariate autohtone. Pe scurt, in anul 1918, deja sindicatele devenisera un instrument in mana bolsevicilor. Ademeniti in acel an de tentativa unor cresteri salariale vanturata de agitatorii socialisti, ce ascundea in esenta mobiluri politice, mai multe sute de creduli din Bucuresti au iesit in strada sa ceara in gura mare, ceea ce puteau obtine prin tratative cu patronii. Manipulati de instigatori, care ulterior s-a dovedit ca erau agenti bolsevici, sindicalistii au devenit o masa informa, ajungand sa uite pentru ce demonstrau. De la lozinci antipatronale s-a ajuns la altele antimonarhice si antistatale, totul degenerand in violente si, in final, la atacarea jandarmilor si politistilor care incercau sa restabileasca ordinea civica. Bilantul a fost tragic. Ceea ce trebuia fie o demonstratie pasnica s-a soldat cu zeci de victime. Acesta a fost primul semnal al transformarii sindicatelor intr-o unealta politica a comunistilor, in intentia acestora de a rasturna regimul democratic firav din Romania, spre a instaura bolsevismul.

Agitatiile din 1918, datorate agentilor bolsevici strecurati in Romania, fapt indubitabil atestat istoric, au pus in alerta autoritatile statului, dar si clasa politica romaneasca. Una din reactiile majore, cu implicatii deosebite in viata politica romaneasca a fost nasterea unor partide in programul carora figura, ca unic scop, combaterea comunismului. Printre acestea s-a numarat si cel al lui Corneliu Zelea Codreanu. Trebuie observat ca, de fapt, asemenea mutatii politice s-au petrecut in intreaga Europa, totul degenerand intr-o miscare nationalista totalitara simetrica in comportament cu internationalismul bolsevic, contrara principiilor democratice.

Atentatele impotriva ordinii statului democratic romanesc au continuat cu o perseverenta diabolica din partea agentilor Moscovei, in pofida reprimarilor drastice la care acestia erau supusi. O surda lupta subterana s-a dus intre spionii bolsevici si contraspionajul romanesc, cu victime din ambele parti. Un episod tragic, mai putin cunoscut, este cel petrecut intr-un avion de pasageri care facea cursa intre Bucuresti si Chisinau. Duelul de focuri de revolver dus intre un spion bolsevic si un agent al Sigurantei romanesti a provocat impuscarea pilotului, drept urmare nava prabusindu-se. Din pacate, pilotul era celebrul compozitor de muzica usoara Ionel Fernic.

Instigarile comuniste la dezordine si in esenta destabilizarea statului roman, avand ca unealta sindicatele, au culminat in 1933, prin greve nejustificate economic. Masa de manevra au constituit-o minerii din Valea Jiului si ceferistii, in ale caror sindicate erau infiltrati agenti bolsevici. Ca si in 1918, dezordinele produse de sindicate s-au soldat cu zeci de victime. Dincolo de replica autoritatilor statului, partidele extremiste de dreapta au simtit momentul de a se afirma printr-o politica populista, purtand stindardul unui patriotism exagerat. In incercarea de a contrabalansa aceasta miscare, marile partide democratice, precum PNL si PNT, nu au reusit sa se aseze pe pozitii principiale, esuand in fata dictaturii monarhice, introdusa ca o solutie in a salva tara de doua pericole, bolsevismul si nazismul. Tentativa care a condus la un esec total al politicii nationale, cu reverberatii pana in ziua de astazi.

Ne aflam in anul 2005, cand se spera ca monstruozitatile socialismului ar fi disparut. Dar vom constata, vai, ca istoria sindicala romaneasca inca se mai afla pe aceeasi linie moarta pe care a garat cu aproape 90 de ani in urma. Desigur, in spatele mult prea deselor proteste, demonstratii si greve care au blocat adesea procesul de trecere de la economia etatista, la cea capitalista, nu se mai afla ca odinioara agentii bolsevici ai Kremlinului. Nici nu mai era nevoie de ei, atata vreme cat in cohorta de lideri sindicali si-au facut aparitia fosti activisti ai PCR-ului. Nu trebuie insa generalizat acest aspect inconfortabil. Fenomenul apare conform schimbarilor de dupa decembrie 1989, produse in mediul politic. Este de remarcat insa ca, spre deosebire de liderii politici, in randul carora s-au produs frecvente mutatii, sefii principalelor centrale sindicale au rams in linii generale cam aceiasi. Plasati pe un piedestal social aparte, multi lideri sindicali au reusit in rastimp de mai putin de 15 ani sa devina prosperi oameni de afaceri, dar si politicieni. Cazul lui Miron Mitrea, fondatorul unui puternic sindicat al soferilor, este notoriu, de altfel. Interesat mai mult de politica decat de doleantele sindicalistilor, domnul Mitrea a fondat un partid "social-democrat", dupa care a trecut lejer in tabara lui Ion Iliescu, ajungand in final lider influent al PSD-ului. Pe de alta parte, acelasi fost lider sindical a parvenit si ca om de afaceri. Insusindu-si o teorie mai veche, profesata de socialisti, precum ca sindicatele "reprezinta forta politica a partidelor socialiste", PSD-ul a promovat racolarea liderilor principalelor sindicate, reusind chiar sa preia pe unii dintre ei, dupa ce i-a momit cu fotolii parlamentare. Prin aceasta manevra, PSD-ul si-a asigurat "linistea" sindicala, dar totodata si un mijloc de presiune politica in situatia intrarii sale in opozitie parlamentara. Tactica a devenit vizibila in perioada 1996-2000, cand guvernele CRD-PD-UDMR s-au vazut puse in fata unor ample miscari sindicale, inclusiv cea a minerilor din Valea Jiului condusi de Miron Cozma. Mineriada din 1999 a tintit schimbarea puterii, prin forta, tactica amintind de bolsevism. Perioada 2000-2004, dominata de guvernarea pesedista, s-a evidentiat printr-o acalmie sindicala, exceptie facand Cartelul Alfa, de sorginte crestin democrat, care a incercat cateva timide revendicari. Dar iata ca acum, cu PSD-ul intrat in opozitie, sindicatele au inceput sa dea semne de suspecta nervozitate. Tonul l-au dat cele tutelate de Marius Petcu, presedintele CNSRL-Fratia, finul domnului Miron Mitrea. Sindicatele CFR, afiliate la CNSRL-Fratia au declarat greva generala, sub pretextul refuzului patronatului de a le mari salariile. Dincolo de faptul ca o asemenea pretentie era imorala, atata vreme cat calea ferata se afla in pragul falimentului, apare o clara implicatie politica a PSD-ului in intreaga afacere. Toate firele au condus, potrivit investigatiilor mass-media, la acelasi lider al PSD, Miron Mitrea, fost ministru al Transporturilor in anii 2000-2004, cand nimeni de la CFR nu s-a plans ca salariile sunt mici. O radiografie a persoanelor care s-au aflat in spatele actiunilor respective, converg spre o concluzie terifianta asupra motivatiilor grevei feroviarilor, care a depasit prin durata orice alta miscare sindicala din Romania, desfasurata de-a lungul timpului. Se petrece un fenomen straniu. In loc ca sindicalistii sa castige ceva, s-au adunat beneficii in conturile apropiatilor lui Miron Mitrea, care detin controlul sindicatelor CFR, iar altii al Federatiei Nationale Patronale a Transporturilor Rutieri din Romania, toti fosti membri ai sindicatului soferilor, iar in ansamblu membri ai PSD-ului. Este un fenomen utilizat candva de "Cosa Nostra" americana, de unde se vede cat de repede invata unii din lectiile mafiei.

Domnul Miron Mitrea, respingand acuzatiile din presa care-i leaga numele de toata afacerea, declara senin: "In locul solutiilor se distrage atentia cu tot felul de acuzatii si scenarii, in timp ce societatile de cale ferata se duc catre prapastie". Iar Marius Sala, liderul mecanicilor de locomotiva, confirma sincer ce s-a ascuns in tot verbiajul dlui Mitrea si al sindicatelor: politicul si afacerile.

Gh. Bratescu

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page