Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Persoana si Lucrarea Duhului Sfant in Patristica Preniceeana

CAPITOLUL IV

EXCURS IN TEOLOGIA PNEUMATOLOGICA A SFANTULUI VASILE CEL MARE

(Continuare din editia precedenta)

Revenind asupra scrierii Sf. Vasile cel Mare, a carui gandire teologica a influentat pe Parintii Bisericesti contemporani lui si pe cei care au urmat dupa el, Pr. Prof. Dr. Nicolae Chifar prezinta in felul urmator suma gandirii pneumatologice a acestui reprezentant al patristicii:

<< La cererea prietenului sau, episcopul Amfilohie de Iconiu, Sf. Vasile a combatut pe pnevmatomahi in lucrarea Despre Sfantul Duh, scrisa intre anii 374-375. Si in aceasta lucrare in care se marturiseste dumnezeirea, egalitatea si consubstantialitatea persoanelor Sfintei Treimi, Sf. Vasile evita sa foloseasca termenul Homoousios cu referire la Duhul Sfant, ci prefera termenul HOMOTIMOS (adica de aceeasi cinstire) considerand ca daca se invata despre aceeasi adorare adusa si Duhului Sfant ca si Tatalui si Fiului, se marturiseste implicit dumnezeirea si deofiintimea Lui cu Tatal si cu Fiul. Se pare ca ezitarea Sf. Vasile era motivata de considerente de ordin practic pentru a nu redeschide discutiile legate de adoptarea termenului nicean Homoousios prin care spera sa-i castige pe adversarii sai arieni. De altfel, Sf. Vasile in Epistola a VIII-a invata clar ca Duhul Sfant este egal si nu inferior Tatalui si Fiului, si ca noi "trebuie sa marturisim ca Tatal este Dumnezeu, Fiul, Dumnezeu, Duhul Sfant Dumnezeu si deofiinta Homoousios cu Tatal si cu Fiul. >>

Comentariul Pr. Prof. Chifar este succint, din ratiuni de ordin istoric in preocuparea sa primara. Dintr-o perspectiva strict teologica, dimensiunea gandirii Sf. Vasile cel Mare despre Duhul Sfant necesita o atentie mai apropiata. Primul aspect in teologia acestui Sfant Parinte este utilizarea a doua doxologii. Studiind in detaliu sensul prepozitiilor grecesti, Sf. Vasile conclude ca nu este de loc gresit si lipsit de spirit practic sa se foloseasca doua doxologii in actul sfant al inchinarii crestine. Prima doxologie apare in formularea urmatoare: "Glorie Tatalui, (impreuna) cu - META Fiul, (si) impreuna - SYN cu Duhul Sfant". Aceasta formula avea o anumita rezonanta printre Bisericile negrecesti, dar una diferita in cea din Cezarea. Cea de a doua doxologie avea urmatoarea formula: "Glorie Tatalui prin -DIA Fiul in - EN Sfantul Duh." Daca prima doxologie parea foarte inovativa pentru vremea sa, cea de a doua, demonstra utilitatea prepozitiilor grecesti pentru o exegeza corecta, care sa duca la adevaruri profunde. Pentru Sf. Vasile, lenea intelectuala si micimea rationala nu-si gasesc locul in studierea corecta a Scripturilor. El afirma:

<< Cei ce sunt lenesi in trairea neprihanirii socotesc terminologia teologica secundara, ca si incercarea de a gasi intelesuri ascunse intr-o fraza sau intr-o silaba, dar cei constienti de chemarea lor, stiu ca ei trebuie sa devina ca Dumnezeu, atat cat se poate aplica acest adevar naturii umane. Dar noi nu putem deveni ca Dumnezeu daca nu avem cunostinta Lui, si fara studiu nu o sa avem nici o cunoastere. Instruirea cuiva incepe cu utilizarea corecta a vorbirii, iar silabele si cuvintele sunt elemente ale vorbirii. De aceea, a cerceta silabele nu este un lucru de apucat. Numai pentru faptul ca anumite intrebari par nesemnificative, aceasta nu inseamna ca avem motive sa le ignoram. A gasi adevarul nu este usor; trebuie privit peste tot pentru a-i descoperi urmele. A invata adevarul este ca si cand a-i invata o meserie; ucenicul creste in experienta putin cate putin, daca nu dispretuieste posibilitatea de a acumula cunoastere si experienta. Daca un om dispretuieste elementele fundamentale ale gandirii si le socoteste neinsemnate acesta nu va ajunge niciodata la intelepciunea adevarata.>>

Sf. Vasile a avut dreptate in opinia sa despre un studiu amanuntit al Scripturilor si al prepozitiilor grecesti. El a stiut pozitia oponentilor sai arianisti, care, sustinand prepozitia prin (dia) indicau subordinationism iar prepozitia cu (meta), indica egalitate. Profesorul Anderson pe care l-am citat in acest capitol, observa:

<< Mult mai important pentru discutia noastra asupra Duhului Sfant este implicatia prepozitiilor despre care vorbeste Sf. Vasile si ezitarea luarii lor in seama. Daca Fiul va ocupa un loc subordonat Tatalui, pentru Sf. Vasile este de inteles ca oponentii sai vor acorda un loc inferior Duhului, chiar unul mai jos decat cel al Fiului... O persoana inteligenta, va observa ca Fiul, in originea Lui, depaseste limitele tangibilului. Acest fapt este explicat in Evanghelia lui Ioan: "La inceput era Cuvantul..." Nu conteaza cat de departe pot sa duca gandurile pe cineva, pentru Sf. Vasile este clar ca acestea nu-l pot duce pe nimeni dincolo deera. Asa este Fiul lui Dumnezeu, asa este Duhul Sfant.>>

Este evident ca in gandirea Sf. Vasile cel Mare, o exegeza gresita duce la o invatatura gresita. Acest fapt se va vedea nu numai in invatatura despre Fiul lui Dumnezeu ci si in invatatura despre Duhul Sfant, ale carui titluri si denumiri biblice vorbesc despre Persoana Lui distincta in dumnezeire. El este "Duhul lui Dumnezeu (Mat. 3:16), Duhul adevarului care purcede de la Tatal (Ioan 15:26), Duhul Cel drept, Duhul Cel Singur voitor. Titlul Sau suprem este Sfantul Duh, un nume cu nuante care vorbesc despre o Fiinta necorporala, imateriala, invizibila". Chiar daca in tratatul sau despre Duhul Sfant nu va mentiona direct egalitatea Duhului cu Tatal si cu Fiul, prezentarea Sfantului Duh cu atribute divine, trebuie sa conduca pe cine citeste Scriptura si scrierile Sf. Vasile la aceasta concluzie. Sf. Vasile scrie:

<< Toate lucrurile insetate dupa sfintenie se intorc spre El (Duhul); tot ce traieste cu caracter (sfant), nu se intoarce de la El. El stropeste aceste fiinte cu apa vie a suflarii Sale, si-i ajuta sa-si implineasca scopul. El da viata tuturor lucrurilor si nu se epuizeaza niciodata. El nu creste prin adaugare, ci este tot timpul complet si perfect, de Sine statator si prezent pretutindeni. El este sursa sfintirii, luminii spirituale si Cel Care da lumina Sa oricaruia care va umbla dupa adevar si va umbla in El... El umple toate lucrurile cu puterea Sa... El se imparte peste tot fara se schimbe...

Ca Fiinta divina, El imparte Imaginea Regala omului regenerat din pacat si este prezent in formula trinitara a botezului crestin. Dar cea mai mare dovada a dumnezeirii Lui se vede in comuniunea divina care exista intre Tatal, Fiul si Sfantul Duh. Iar aceasta comuniune, este exprimata cel mai elocvent in Simbolul de credinta niceoconstantinopolitan.

Argumentele Sf. Vasile cel Mare care vorbesc despre comuniunea din Trinitate, si care vor conduce la corectarea, completarea si reformularea crezului de credinta nicean sunt intreite. Ele se vad in primul rand in rolul Duhului Sfant in actul Creatiei. Cand Tatal Ceresc a creat lumea ingerilor, acestia au fost creati puri, sfinti, spirituali in fiinta si transcendenti in putere. Ca si in cazul fiintelor umane, aparute mai tarziu in Creatie, ingerii si-au capatat sfintenia de la Duhul Sfant. Argumentul Sf. Vasile este unul rational, caci Biblia vorbeste putin despre crearea ingerilor. El afirma:

<< Cand luati in considerare Creatia, va sfatuiesc (pe adversarii sai si pe toti cei ce vor sa cunoasca adevarul, n.a.) sa observati mai intai Cauza primara a tot ce exista, adica, pe Tatal, apoi pe Fiul care este Creatorul, si apoi pe Sfantul Duh care este Desavarsitorul Creatiei. Lumea creata, a capatat contur si fiinta, prin vointa Tatalui, prin Fiul Sau ca agent al Creatiei si a fost perfectata sau desavarsita prin Duhul Sfant Perfectionerul. Tot asa este si lumea angelica: "Duhurile slujitoare numite ingeri, exista prin lucrarea Fiului si sunt perfectate prin prezenta Duhului din moment ce ingerii sunt desavarsiti prin perseverenta in sfintenie. >>

Va urma

Lazar Gog

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page