Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Persoana si Lucrarea Duhului Sfant in Patristica Preniceeana

CAPITOLUL IV

EXCURS IN TEOLOGIA PNEUMATOLOGICA A SFANTULUI VASILE CEL MARE

(Continuare din editia precedenta)

Excursul pe care acest autor il face in cadrul acestei lucrari nu este nicidecum o masura teologica de evadare din tema particulara a acestui subiect. Asa cum s-a mentionat deja, Parintii Bisericesti preniceeni au avut dificultatile lor in formularea unei teologii corecte despre trinitate in general si despre Duhul Sfant in particular. Rezultatul luptei lor intelectuale, teologice si doctrinare s-a vazut in concluzia Simbolului nicean de credinta. Chiar daca scopul special si major al acestei lucrari priveste Persoana si lucrarea Duhului Sfant in patristica preniceana, in evaluarea academica a acestui autor, trebuie privit cu un pas mai incolo de acest moment istoric al evolutiei gandirii teologice crestine. Evaluand mersul istoric al dezvoltarii doctrinelor Bisericii Crestine formulate in cadrul celor sapte Sinoade ecumenice, Profesorul universitar, Pr. Dr. Nicolae Chifar afirma:

<<Cea mai buna lucrare a antichitatii crestine referitoare la Sfantul Duh apartine lui Didim din Alexandria, sau Didim cel orb (V398). Cunoscand invatatura pnevmatomahilor dintr-o lucrare eretica din care citeaza de mai multe ori in tratatul Despre Sfantul Duh si in cartea a II-a a lucrarii Despre Sfanta Treime, prima scrisa inainte de anul 381 iar a doua dupa anul 381, Didim a combatut cu argumente precise pe pnevmatomahi, oferindu-ne in acelasi timp informatii pretioase despre fundamentarea teologica a doctrinei lor.>>

Parintii Bisericesti preniceeni au fost preocupati prin excelenta de dumnezeirea lui Iisus Hristos. Intrebarea lor fundamentala a fost aceasta: "A fost Iisus Dumnezeu adevarat?" Daca a fost, care este relatia Lui cu Tatal si care este relatia Lui cu Duhul Sfant? Istoric, s-au dezvoltat patru grupari diferite de ganditori crestini in perioada acoperita de studiul teologic al acestei lucrari:

"Vechiul" crez nicean. Potrivit Crezului nicean, formula Homoousios afirmata la Nicea in anul 325 si care confirma ca Fiul este Homoousios, adica de aceeasi esenta cu Tatal, era considerata ultimul cuvant doctrinar in acest subiect. Acest termen exprima ortodoxia doctrinei crestine hristologice. "Noul" crez nicean. Adeptii acestui grup, considerau ca formularea Homoousios poate fi interpretata gresit si de asemenea este construita superficial. Dilema acestei grupari statea in faptul ca dupa intelegerea lor doctrinara, Homoousios putea sa insemneze o confuzie de identitate intre Tatal si Fiul, adica, Amandoi fiind Una si Aceeasi Persoana. Din aceasta perspectiva, propunerea lor doctrinara era pentru Homoiousios - Similar, adica Tatal si Fiul aveau o relatie Impreuna bazata pe similaritate de esenta. Cea de a treia orientare teologica a acestei perioade, era semi-arianismul. Pentru aceasta orientare teologica, Homoiousios deschide o intrebare de domeniul speculatiei filozofice si teologice: << "In ce masura, Fiul era asemanator sau similar cu Tatal?" Pentru semi-arieni, divinitatea Fiului nu a fost negata dar nu a fost nici afirmata. Ambiguitatea acestei pozitii a dus si putea sa duca in continuarea istoriei crestine la tot felul de interpretari doctrinare.>>

Arianismul radical este al patrulea punct de vedere dezvoltat in aceasta perioada. Potrivit lui Arie, Iisus Fiul, n-a fost nici similar nici egal cu Tatal. Dar daca acestea au fost parerile despre relatia Tata -Iisus, care este pozitia acestor vremuri prin reprezentantii lor fata de relatia Tata -Iisus si Duhul Sfant?

Parintii Bisericesti timpurii au cautat sa inteleaga si sa invete apoi, doctrina despre Duhul Sfant. Ei au preluat invatatura apostolica si scrierile Parintilor Apostolici cu scop sa le faca accesibile si pe intelesul intregii Biserici care se vedea tot mai in pericol din pricina ereziilor de tot felul. Sfantul Clement Romanul afirma: "Nu avem noi toti un (Singur) Dumnezeu si un (Singur) Hristos si un (Singur) Duh al Harului revarsat peste noi?" (Clement, Prima Epistola catre Corinteni 46:6). Pentru Sfantul Irineu, Sfantul Duh este "mijlocul comuniunii noastre cu Hristos... arvuna nemuririi, taria credintei noastre, scara pe care ne urcam (spre) Dumnezeu." Pentru Irineu, Duhul Sfant este participant activ in Creatie. Omul, a fost "Facut dupa chipul lui Dumnezeu si a fost plamadit de mainile lui Dumnezeu,adica de Fiul si Duhul Sau, Carora (El) Le-a zis: "Sa facem om..."

Origen, desi controversat, atunci cand comenteaza Evanghelia dupa Ioan si scrierile pauline, este convins despre natura personala a Duhului Sfant. El scrie:

<< "Duhul sufla incotro vrea" (Ioan 3:8). Aceasta inseamna ca Duhul este o Fiinta substantiala. El nu este asa cum isi imagineaza unii, o activitate a lui Dumnezeu fara o individualitate de existenta. Iar Apostolul (Pavel) dupa ce enumera darurile Duhului, afirma asa: "Si toate aceste lucruri vin din Unul si Acelasi Duh, care le distribuie fiecaruia dupa cum voieste El. " (1 Cor. 12:11); daca deci, El "voieste" si este "activ", caci distribuie sau imparte (daruri)", atunci El este o substanta iesenta activa, si nu numai o activitate (impersonala).

Desi mentiuni ca cele citate in aceste pasaje si in cele din capitolul al II-lea al acestei lucrari vorbesc direct despre Duhul Sfant, o reflectie teologica definitiva asupra Persoanei si lucrarii Duhului Sfant s-a formulat intre anii 325 si 381, adica intre primele doua sinoade ecumenice. Parintii Bisericesti postniceeni au fost constienti de concluzia vaga despre Duhul Sfant a Sinodului de la Nicea. Ei si-au dat seama ca speculatiile filozofice si teologice care vor urma, vor conduce la tot felul de erezii si aberatii despre Persoana Sfantului Duh. In acest context al incertitudinii si a unei confuzii teologice despre Trinitate, s-a simtit nevoia unui limbaj nou in descrierea lui Dumnezeu, precum si in prezentarea Persoanelor Trinitatii. Cel care a fost instrumental in aceasta privinta a fost Sfantul Vasile cel Mare, Episcopul de Cezarea a carui carte Despre Sfantul Duh a deschis drumul formularilor teologice ortodoxe ale crestinismului despre Dumnezeu ca Sfanta Treime in general si despre Persoana Duhului Sfant in particular. Desigur, ca Sf. Vasile cel Mare nu este singurul Parinte Bisericesc, care isi imprumuta pana si inima si mintea sfintita de Dumnezeu, acestei invataturi fundamentale in crestinism. Sfantul Grigorie de Nazians, in Cea de a Cincea Cuvantare Teologica cap. 28 si 33, vorbeste despre Duhul Sfant ca fiind consubstantial cu Tatal si cere inchinare fiecarei Persoane din Sfanta Treime. El scrie: "Sa preamarim pe Dumnezeu - Tatal si pe Dumnezeu-Fiul si pe Dumnezeu Duhul Sfant, trei ipostasuri, dar o dumnezeire, neimpartita in slava, in cinstire, in fiinta si Imparatie... Sa ne inchinam Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, o unica dumnezeire si putere". (Scrisa in 380).

Sfantul Grigorie de Nyssa, in lucrarea sa antipnevmatomaha Despre Sfantul Duh contra pnevmatomahilor macedoneni (scrisa in 380), scrie:

<<Precum Tatal este substanta sau fiinta... Fiul este substanta, Duhul Sfant este substanta, dar nu sunt Trei substante, tot asa Tatal este Dumnezeu, Fiul este Dumnezeu, Duhul Sfant este Dumnezeu, dar nu sunt trei Dumnezei. Caci unul si acelasi este Dumnezeu, deoarece El are o singura si aceeasi fiinta, cu toate ca fiecare dintre persoane se numeste fiinta, existenta si Dumnezeu.>>

De cealalta parte a crestinismului, in ramura lui vestica si latina, Sf. Ambrozie de Milan, aduce argumente patristice si scripturale despre Dumnezeirea si consubstantialitatea Sfantului Duh cu Tatal si cu Fiul, in lucrarea sa, Despre Sfantul Duh, scrisa in anul 381 la cererea Imparatului Roman, Gratian.

Va urma

Lazar Gog

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page