Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Complexitatea problemei Adevarului

 

 

Vasile Bechis, Costa Mesa

Problema adevarului este una dintre cele mai complexe pe care filozofia, ca si fiecare om, trebuie s-o infrunte. Nu numai pentru faptul ca exista multe <adevaruri>, ci si pentru ca oamenii rareori inteleg acelasi lucru cand se refera la <adevarul> unei anumite afirmatii. Si asta se intampla nu neaparat din cauza unei deliberate falsificari si nici macar din cauza unei erori neintentionate, ci pentru ca in discutiile contradictorii dezacordul se datoreaza faptului ca una din parti foloseste o teorie sau standard al adevarului, iar cealalta parte alta. Asistand la astfel de dispute ai impresia ca partile implicate nici nu vorbesc aceeasi limba, desi folosesc aceleasi cuvinte, esenta limbajului constand in intelesul cuvintelor, nu in sunetele lor.

Cand punem cu seriozitate intrebarea : Ce este adevarul, ne angajam, constient sau nu, intr-un proces de gandire speculativa. Evident, cand punem intrebarea cu seriozitate si onestitate, intrucat, de multe ori cei care pun aceasta intrebare nu sunt in general interesati sa afle ce este advarul. Ei <stiu > sau au deja in minte o idée pe care de abea asteapta s-o faca cunoscuta ca fiind singura valabila si sa respinga orice alta idée pe care cineva ar indrazni s-o avanseze.

In cazul unor cuvinte ca <adevar> (frumos, bine, existenta etc) simtim cu totii ca este implicat un concept fundamental de mare importanta, desi ne este greu sa spunem ce este acest concept si, desigur, cand folosim sintagme de tipul <om adevarat> sau <poet adevarat> nu ne gandim la problema adevarului.

Prin a spune adevarul se intelege ca trebuie ca vorba sa fie conforma cu gandirea; iar a minti consta in a spune contrariul a ceea ce gandim sau credem. E necesar, in acelasi timp, sa fim constienti de faptul ca a spune ceea ce gandim nu garanteaza ca gandirea noastra este fara eroare sau ca suntem in posesia adevarului. In aceasta consta traditionala distinctie intre adevar si minciuna ca problema sociala, intelectuala si morala.

In general, atribuim caracterul de adevarat sau fals, unor afirmatii, pareri sau judecati. Iar daca asa stau lucrurile, atunci nu poate exista adevar sau neadevar numai daca exista minti care sa judece. Este de asemenea clar faptul ca adevarul sau falsitatea unei judecati nu depinde in nici un fel de mintea care judeca, ci numai de faptele despre care se judeca. Daca afirm ca Eminescu a murit la el acasa, judecata este neadevarata nu pentru ca am facut o eroare de logica, ci din cauza ca el de fapt nu a murit la el acasa. Daca spun ca Eminescu a murit intr-un spital, judec adevarat pentru ca evenimentul a avut loc de fapt intr-un spital acum 116 ani.

In legatura cu adevarul sau neadevarul declaratiilor, judecatilor si parerilor noastre au fost elaborate trei teorii sau teste, fiecare dintre ele cu aplicatii relativ limitate.

Cel mai cunoscut dintre aceste trei teste este:

Teoria corespondentei

Acest test cere ca orice concept mintal sa fie verificat in comparatie cu un obiect sau eveniment real, iar daca conceptual mintal (subiectiv) corespunde cu obiectul sau evenimentul real, atunci conceptual este considerat a fi adevarat.

Daca, de exemplu, cineva imi spune ca in zona in care locuiesc are loc o eclipsa solara, n-am decat sa ma uit la soare si sa constat daca respectivul are dreptate sau nu. Constatand ca o eclipsa solara este in desfasurare, am verificat <corespondenta> dintre afirmatia primita si fenomenul real. In viata de toate zilele o mare multime de asemenea afirmatii, pareri si judecati sunt verificate in acest fel.

Daca cineva mi-ar spune: "Cartea pe care o cauti se afla pe noptiera in dormitor", o caut acolo. Sau daca cineva spune; "Mancarea aceasta este prea sarata", o gust si constat. La fel, daca cineva afirma ca din strada se aude un zgomot ingrozitor, ies afara si imi dau seama daca este asa. Intr-un cuvant, senzatiile pe care organele mele de simt (in cazul de fata ochiul, glandele olfactive si urechea) mi le procura din lumea dinafara nu pot fi false, aparent nimic mai simplu si mai de bun simt.

Lucrurile se complica daca sunt supuse unei analize mai amanuntite. Mai intai trebuie notat faptul ca in testul corespondentei sunt implicate doua lucruri distincte: un concept mintal subiectiv si un obiect sau eveniment real caruia ii corespunde conceptual mintal. Ori, daca tinem seama de operatiile imaginative ale mintii, precum si de modul in care aceasta creaza concepte, ajungem la concluzia ca nici un concept creat vreodata de minte nu corespunde exact unui obiect sau eveniment. In crearea notiunilor cu care lucreaza mintea, este implicat un process de generalizare a datelor simturilor, retinand cateva elemente esentiale ale obiectelor sau fenomenelor. Toate fenomenele apartinand lumii reale sunt deci transformate de catre organele de simt in ceva total diferit de ceea ce sunt ele. Nu poate exista deci o "corespondenta" perfecta ci numai diverse grade ale acesteia. Daca gradul de corespondenta este inalt, zicem ca faptele respective sunt adevarate, daca nu, ca sunt false. Pe scurt, cu ajutorul testului corespondentei noi comparam un concept (notiune) subiectiv cu un set de senzatii, ele insile subiective, ceea ce conduce la o concluzie nu prea optimista, ca niciodata nu putem fi absolut siguri de ceva.

Va urma

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page