Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Un prohod politic

Domnul Ioan Talpes este profesor de istorie si bun amic cu expresedintele Ion Iliescu. Prietenia se pare ca este destul de veche, dinaintea evenimentelor din decembrie 1989. Desi nici unul si nici altul nu a dezvaluit ce anume i-a legat atat de strans, un lucru este destul de vizibil, anume faptul ca Iliescu, Magureanu si Talpes erau partasi la un complot care urmarea cu tenacitate doborarea lui Ceausescu. Nu este subiectul nostru elucidarea pe deplin a firelor care au dus la varsarea de sange nevinovat in acele zile de decembrie 1989, dar sunt deja publice fapte care atesta existenta unui vast si bine orchestrat complot, in care erau implicati de-a valma activisti ai CC al PCR, generali si ofiteri superiori ai Armatei, Ministerului de Interne si Securitatii. O ancheta ampla, condusa de procurorul militar, generalul Dan Voinea, se afla in curs de desfasurare la sesizarea Asociatiei Revolutionarilor "21 Decembrie 1989", urmarindu-se stabilirea vinovatilor de asasinarea a peste o mie de demonstranti pasnici din zilele acelea memorabile, care au dus la doborarea dictaturii comuniste. Oricum, din cele ce s-au comunicat pana acum rezulta clar ca membrii complotului nu apartineau initial unei singure organizatii sau formatiuni. Existau cel putin patru grupuri, unul compus din militari, altul din securisti, al treilea din activisti ai CC al PCR, in sfarsit o grupare alcatuita din frustrati, candva membri ai nomenclaturii comuniste, lipsiti de privilegiile de care se bucurasera candva. Absolut toti mizau pe sprijinul Kremlinului, insa la un moment dat s-a vadit ca favoritul Moscovei era Ion Iliescu, personaj care se bucura si de acordul american. Personalitatea acestuia a fost promovata intens cu multe luni inainte de decembrie 1989, atat de KGB, prin lansarea de zvonuri publice in Romania, inclusiv acela ca Ion Iliescu ar fi fost coleg de facultate cu Mihail Gorbaciov, ceea ce era cu totul inexact, cat si CIA care facea tot posibilul publicitatii acestuia in mass-media occidentala, ca singurul inlocuitor al lui Nicolae Ceausescu. Inca in primele ore dupa fuga lui Ceausescu, in timp ce grupurile de complotisti adunati in sediul CC al PCR faceau si desfaceau guverne, aderentii lui Ion Iliescu, conform unui plan bine stabilit militareste de catre cativa ofiteri si generali in retragere, in frunte cu Nicolae Militaru, toti agenti ai KGB, au pus stapanire pe televiziunea publica. De aici s-au erijat ca succesori ai regimului ceausist. Ei se recunosteau intre ei, atat prin semne distincte, cum ar fi legitimatii de "revolutionar" confectionate special anterior zilei de 23 decembrie 1989, banderole tricolore puse pe bratul drept, iar asa-zisul grup de soc se identifica prin purtarea de barbi, un indiciu cu totul rar pe vremea lui Ceausescu, deoarece orice incercare de a iesi din comun a barbatilor, prin plete sau barba, era aspru reprimata de militie. In fine, se pare ca principalele persoane care au reusit sa coaguleze grupurile de complotisti, impunandu-l pe Ion Iliescu drept lider au fost Silviu Brucan, Ioan Talpes si Virgil Magureanu. Straniu este ca toti acesti participanti la ascensiunea in fruntea statului a lui Ion Iliescu l-au parasit rand pe rand. Tonul l-a dat Silviu Brucan, care s-a declarat independent, delimitandu-se de acesta, in momentul in care Mihail Gorbaciov a disparut de pe scena politica si a constatat ca Ion Iliescu nu numai ca nu intelegea sa traga concluziile politice necesare, parasind programul "perestroicii" moscovite pe care-l agrea si care fusese o conditie necesara impusa de Kremlin pentru sprijinul ce-i fusese acordat. Al doilea care l-a parasit pe Ion Iliescu a fost Virgil Magureanu, propulsat in fruntea Serviciului Roman de Informatii si in general conducator al serviciilor secrete, dupa ce anterior detinuse functia de prim-consilier al acestuia. Desi nu a motivat gestul sau, Virgil Magureanu s-a angajat cu claritate, in mod public, in proiectul constructiei unui partid democrat dupa modelul celor occidentale. El a sprijinit fatis, in alegerile din anul 1996, formatiunile politice din opozitia acelei perioade, alcatuita din CDR si PD. In sfarsit, iata-l acum pe domnul Ioan Talpes facand un gest cu totul surprinzator, care merita a fi descifrat. Domnul Talpes a fost mana dreapta a expresedintelui Ion Iliescu, pana la incheierea mandatului prezidential al acestuia, la sfarsitul anului 2004. In calitate de consilier, dupa ce anterior ocupase fotoliul de sef al Serviciului de Informatii Externe, el a condus Administratia prezidentiala, fiind in acelasi timp personajul care supraveghea serviciile secrete aflate sub directa comanda a sefului statului. Intrat intr-un conflict, devenit public, cu Adrian Nastase care-si exprimase fatis emanciparea politica fata de fostul lui sef de partid, Ion Iliescu l-a infiltrat pe amicul sau de casa, Ioan Talpes ca un spin in coasta primului ministru, profitand cu abilitate de o pretinsa restructurare a guvernului, ceruta de situatia politica. Ioan Talpes a parasit fotoliul de sef al Administratiei prezidentiale, lasand locul unei alte persoane de casa a domnului Ion Iliescu, controversata Rodica Stanoiu. Intrat in guvern, el a devenit nu un simplu ministru, ci vicepremier, fiind practic supraveghetorul lui Nastase. La presiunea presedintelui de atunci al tarii, Ioan Talpes nu a fost lasat "pe drumuri" in cazul caderii guvernului Nastase, fiind introdus pe listele electorale si intrand in Parlament ca senator. Jocurile politice au facut ca emulul Adrian Nastase sa-l elimine pe Ion Iliescu, omul care l-a ridicat in ierarhia partidului, astfel incat acesta s-a vazut aruncat in galeria expiratilor. Constientizand ca rolul sau alaturi de Ion Iliescu era epuizat si neavand nici o sansa langa Adrian Nastase, care nu-l uitase pentru ce-i facuse pe timpul guvernarii, Ioan Talpes a demisionat din PSD. Primul sau gest politic a fost dupa demisia din partid sa alerge la Cotroceni, spre a-si oferi serviciile noului presedinte al tarii, Traian Basescu, incercand sa-l ademeneasca cu cateva dosare despre fosti colegi din PSD, care ar fi avut relatii cu Omar Hayssam, individul acuzat de terorism, autor al scenariului rapirii celor trei jurnalisti romani in Irak. Cazul lui Hayssam este extrem de incriminant, existand indicii privitoare la activitati criminale de terorism extinse pana in USA, asupra carora promitem cititorilor ca vom starui intr-un comentariu ulterior. Deocamdata, se pare, fostul senator PSD a incercat sa discrediteze pe exministrul de Interne, actualul lider al Organizatiei PSD din judetul Cluj, Ioan Rus, acuzandu-l ca a ascuns activitatile lui Hayssam, astfel incat se face vinovat de complicitate. Povestea apare insa cusuta cu ata alba, stiut fiind ca Ioan Rus este practic pionul principal in actiunea de debarcare a lui Ion Iliescu si aducerea la conducerea PSD a triumviratului Geoana- Nastase-Mitrea. Or, o asemenea "lucratura", cum a definit-o insusi Ion Iliescu foarte vehement si frustrant, ce se va solda efectiv cu scoaterea sa pe tusa, mai ales dupa interventia chirurgicala pe cord pe care a suferit-o si care-l va tine multa vreme departe de scena politica, trebuia "sanctionata". Iar "asasinul platit" al lui Ioan Rus a fost gasit in persoana lui Talpes. Planul s-a dovedit prost gandit insa. Para la Basescu era menita sa-l arunce pe Ioan Rus intr-o tevatura politica majora, cu implicatii internationale care l-ar fi compromis pe liderul PSD. Nu s-a luat in calcul intransigenta presedintelui tarii. Si iata ca domnul Talpes, in loc sa gaseasca audienta si oplosire din partea lui Basescu, el s-a trezit cu un refuz injositor, pe care-l merita delatorii: "De mult nu mai am nevoie de servicii pe care mi le-a oferit senatorul Ioan Talpes. De multi ani nu mai am scame pe mine, care sa-mi fie indepartate", l-a luat peste picior presedintele. Pe de alta parte, Ioan Rus nu s-a lasat santajat. El a declarat ca, inca din 2001, l-a informat scris atat pe Ion Iliescu, cat si pe Ioan Talpes privitor la suspiciunile care planau asupra lui Omar Hayssam, ca infractor. Ioan Rus s-a aratat surprins ca in pofida semnalarilor sale ca ministru de Interne, Omar Hayssam a fost luat in suita presedintelui Iliescu cel putin de opt ori in decursul anilor. In replica la toate aceste schimburi de acuzatii, Mircea Geoana a anuntat ca a cerut sa se verifice "prieteniile" cu Hayssam ale tuturor membrilor PSD, indiferent de pozitia lor in partid, pe motivul ca acest lucru este necesar "spalarii totale a imaginii PSD". Este un avertisment destul de transparent la adresa fostului presedinte al partidului, Ion Iliescu, acuzat fara reticente de legaturi suspecte cu teroristul Hayssam. Probabil ca acesta va fi prohodul politic al lui Ion Iliescu, dar si al lui Talpes.

Gh. Bratescu

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page