Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Persoana si Lucrarea Duhului Sfant in Patristica Preniceeana

CAPITOLUL III

PERSPECTIVA TEOLOGICA ASUPRA PNEUMATOLOGIEI PRE-NICEENE

(Continuare din editia precedenta)

Acest pasaj biblic, era unul din textele scripturale preferate de Arie. Pentru el, pasajul acesta este definitoriu in admiterea directa a lui Iisus ca El este inferior Tatalui atat in natura cat si in fiinta. Din moment ce El este inferior Tatalui, atunci El nu poate sa fie Dumnezeu. Mai mult, din moment ce El a creat pe Sfantul Duh, atunci Acesta, cu atat mai putin poate sa fie privit ca o Fiinta cu atribute divine. In felul acesta, teologia ariana, neaga cu desavarsire dumnezeirea Sfantului Duh. Daca nici chiar Fiul care a fost adoptat de Tatal Ceresc nu este Dumnezeu, cum ar putea fi gasit un argument care sa ridice pe Sfantul Duh in economia divina? Implicatia acestei logici este imensa pentru teologia crestina. In masura in care nu exista un argument care sa refuteze acest argument arian, atunci intreaga teologie crestina se reduce la nivelul unei religii egala in pretentii cu celelate religii ale lumii. Dar crestinismul nu este nicidecum o religie. Acesta nu se poate alinia definitiei universale a omului despre ceea ce este religia in esenta ei, adica, efortul si cautarea omului de a se relega de Fiinta Suprema si Divina, care pentru crestini este Dumnezeul Scripturilor. Crestinismul in esenta lui inseamna credinta in adevaratul Dumnezeu, si care este Dumnezeul Scripturilor. Postulatul de capatai al crestinismului, este ca omul, in conditia lui fara de Dumnezeu, nu poate sa caute pe Dumnezeu pentru a-si relua partasia cu El, caci acesta este mort in pacatele sale si sub controlul absolut si nemilos al diavolului (Efeseni 2:1-3 ; Romani 5:6, 8). In aceasta conditie, omul este incapabil de a-L cauta pe Dumnezeu. De aceea, crestinismul este, nu cautarea omului de a-L descoperi pe Dumnezeu - ca in toate religiile lumii, ci cautarea lui Dumnezeu prin Mantuitorul Iisus Hristos, prin dragostea Tatalui Ceresc si prin mijlocirea Sfantului Duh, asa cum aceasta cautare este revelata in Scripturi (cf. Ioan 3:16 ; Rom. 5:6, 8 ; 8:26-27), de a-l gasi pe om si a-l readuce in partasie cu divinitatea.

Interpretarea ariana, care neaga dumnezeirea lui Iisus, facand confuzie intre cele doua naturi ale Sale, si care neaga divinitatea Sfantului Duh, este o erezie absoluta. Ce vrea sa afirme Mantuitorul Iisus cand zice ca Tatal Sau este mai mare decat El? Pe cat de complicata se pare afirmatia Mantuitorului, ea este pe atat de simpla. Cand Dumnezeul Iisus Hristos a luat asupra Sa natura umana prin Sfanta Fecioara Maria, El a fost Om adevarat, dupa cum a continuat sa fie Dumnezeu din Dumnezeu adevarat asa cum Parintii Bisericesti au afirmat cu convingere in Simbolul de credinta niceoconstantinopolitan. Ca Dumnezeu/Om, el a fost dependent de Tatal Ceresc in toate lucrurile. El S-a rugat Tatalui Sau si Tatalui nostru, si S-a supus voiei Sale, asa cum se supunea un scalv, stapanului sau. El S-a smerit pana in punctul acceptarii fara dare inapoi, a Crucii (Filipeni 2:5-7). Este Tatal Ceresc mai mare in toate privintele de cat tine si mine (ca oameni, n.a.)? Cu siguranta ca da. Atunci, pasajul biblic din Ioan 14:28 este o dovada glorioasa a intruparii Fiului Preexistent a lui Dumnezeu si nu un argument al inferioritatii Lui fata de Dumnezeu Tatal si fata de Dumnezeu Duhul Sfant. Acest pasaj, demonstreaza fara indoiala, caci Cel ce a venit ca sa ne aduca mantuirea, desi a fost Dumnezeu etern (si este, si va fi, n.a.), s-a facut Om cu adevarat. Un element mic prin dimensiunea lui dar mare prin implicatia lui este posibil de a fi vazut in urmatorul exemplu: Seful unui Stat, fie el rege sau Presedinte, este mai mare decat mine in virtutea functiei pe care o ocupa, dar nu este "mai bun" decat mine in ce priveste constitutia lui umana. Iisus recunoaste ca din perspectiva umana a dependentei Lui de Dumnezeu, Acesta este mai mare decat El, "dar nu mai bun", caci Cei doi, sau mai corect biblic si din perspectiva acestei lucrari, Cei trei, sunt egali in ipostas, atribute si coexistenta. Teologul american A. T. Robertson are un comentariu excelent in aceasta privinta cand zice: <<Mai mare decat Mine (MEISON MOU). Cazul ablativ MOU dupa comparativul MEISAN (de la pozitivul (MEGAS). Relatia filiala cere neaparat acest statut. Sa nu se exagereze interpretarea crezand ca este vorba despre o distinctie in esenta (Ioan 10:30), ci numai despre rang in Trinitate. Arienii si Unitarienii cad (pe capete) aici. Singura explicatie aici, este dumnezeirea Fiului.>>

Incercarea de a folosi un argument despre umanitatea Mantuitorului impotriva divinitatii Lui, este lipsita de temei stiintific si teologic. Implicatia pentru scopul acestei lucrari, este aceea ca, daca Persoana din dumnezeire - si in cazul de fata este Iisus Hristos, este inferioara Celeilalte, atunci nu

mai putem vorbi despre un Dumnezeu Adevarat si care potrivit Scripturilor, este revelat ca un Dumnezeu trinitar. Arianismul nu poate sta nici in acest pasaj ca o invatatura viabila antitrinitara, respectiv, anti-pneumatologica.

Cel de al doilea pasaj Nou Testamentar antitrinitar, si inclusiv antipneumatologic, este cel din Coloseni: 1:15. Sfantul Apostol Pavel declara:"HOS ESTIN EIKON TOU THEOU TOU AORATOU PROTOTOKOS PASES KTISEOS - El este chipul Dumnezeului celui nevazut, cel intai nascut din toata Creatia."

Argumentul arian antitrinitar, respectiv antihristologic si anti pneumatologic este indoit in masura in acest pasaj:

1. Din moment ce Dumnezeu este invizibil, rezulta ca nici Hristos nici Sfantul Duh nu pot sa fie conceputi si echivalati ca Dumnezeu.

2. Deoarece Hristos este prezentat "Cel intai nascut din toata Creatia" rezulta logic ca pozitia Sa este inferioara Tatalui, iar Sfantul Duh este cu mult departe in inferioritate de Hristos, si deci, cu atat mai mult de Tatal.

Fara nici cea mai mica idee preconceputa, formularea ariana este de-a dreptul puerila. Nimeni dintre Trinitarieni nu confunda chipul vizibil al Fiului cu imaginea sau chipul invizibil al Tatalui. Pasajul in sine afirma ca ceea ce Tatal este invizibil, Fiul este in forma vizibila.

Termenul EIKON - CHIP, implica reprezentarea divina sau manifestarea divina. Dupa ce Sf. Apostol Pavel prezinta relatia lui Hristos cu Tatal, el prezinta relatia Acestuia cu Universul. Astfel, Iisus este PROTOTOKOS - Intaiul nascut. Daca Apostolul Pavel ar fi vrut sa afirme ca Iisus este primul lucru creat, el ar fi folosit verbul KTIZO. Dar Sfantul Apostol Pavel foloseste un titlu de onoare, vorbind despre Cel cu intaietate sau despre Capul sau Autorul Creatiei. Prin urmare, Apostolul nu urmareste cronologia Creatiei, ci onoarea Creatorului Iisus Hristos. Autorul crestin John Langkammer observa:

Genitivul PASES KTISEOS sta in relatie dependenta de PROTOTOKOS, si arata ca Intaiul nascut este in relatie stransa cu Creatia ca Mediatorul ei. Ceea ce este implicat in acest pasaj nu este nicidecum o prioritate temporala a Preexistentului Iisus Hristos, ci o superioritate a Acestuia in existenta... Hristos, ca Mediator al Creatiei, nu este o parte din Creatie, ci este portretizat intr-o relatie unica si in afara Creatiei, caci El, ca si Dumnezeu pe care-L reprezinta este invizibil.

Pe de alta parte, A. T. Robertson, comentand constructia gramaticii limbii grecesti a acestui verset, observa pe buna dreptate ca: << Intaiul nascut (PROTOTOKOS), este un predicativ adjectival nearticulat. Acest pasaj este paralel cu pasajul despre LOGOS din Ioan 1:1-18 si Evrei 1:1-4 ; Filipeni 2:5-11 poate fi inclus de asemenea; acesti trei autori (Ioan, autorul Evreilor si Pavel) ne ofera conceptul superior despre Persoana lui Hristos (deopotriva Fiu al lui Dumnezeu si Fiu al omului), concept prezent in Evanghelia Sinoptica si in manuscrisul Q (ca Tata si Fiu). Acest cuvant (LXX si N.T.) nu poate fi considerat numai "biblic" (Thayer), din moment ce se poate gasi in inscriptii (Deissmann, (Light etc.) p. 91) si in papirusuri Moulton si Milligan, Vocabulary etc. Poate fi vazut in Lu 2:7 si Aleph pentru Mat. 1:25 ; Rom. 8:29. Folosirea acestui cuvant nu argumenteaza ceea ce Arie credea ca Pavel Il considera pe Hristos ca pe o faptura creata "din restul Creatiei" (PASES KTISEOS prin metonimie sau actul privit ca rezultat). Dimpotriva, este forta comparativ-superlativa a lui PROTOS care este intrebuintata (Intaiul) nascut din toata Creatia, ca in Col. 1:18 ; Rom. 8:29 ; Evrei 1:6 ; 12:23 ; Apoc. 1:5. Pavel combate pe Gnosticii care L-au prezentat pe Hristos ca pe unul din AEONI - Agenti, prin prezentarea Lui inaintea "intregii Creatii" (ingeri sau oameni). Ca si termenul EIKON, intalnim PROTOTOKOS in vocabularul alexandrin despre LOGOS, din invatatura lui Philo si de asemenea in LXX. Pavel foloseste amandoi termenii sa exprime dumnezeirea lui Iisus Hristos in relatie cu tatal ca EIKON - CHIP si in relatie cu Universul ca PROTOTOKOS - Intaiul nascut.>>

Va urma

Lazar Gog

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page