Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Razboi pe timp de pace

Cel de-al Doilea Razboi Mondial a insemnat o confruntare dintre doua ideologii inumane: comunismul si fascismul.
Un balaur a invins alt balaur.
Televiziunile noastre generoase i-au oferit si-n aceasta saptamana spatiu publicitar infractorului politic V. Voronin, care a tot trambitat: „Ostasul sovietic a invins fiara fascista si a scapat omenirea de fascism".
Sa ne imaginam insa: ce-ar fi fost daca in acel razboi ar fi castigat Hitler si nu Stalin, iar rusii ar fi ramas fara tara sau cu o tara impartita in doua (sau in noua, cum promisese Führerul), intretaiata de diverse ziduri berlineze?!
Care ar fi fost atunci lozincile lui Voronin, Lupu, Dodon, Munteanu, Misin s.a.?!
N-ar fi tipat ei ca Hitler ne-a eliberat?!
N-ar fi participat dansii la dezvelirea monumentelor Ostasului German Eliberator din sate si orase?!
Parca-i si vad vorbind, cum au facut-o la mitingul comunistilor de la 9 mai, despre contributia lor, a fiecaruia in parte, la constructia fascismului, si parca ii si aud condamnand vehement comunismul si pe „calaul" Stalin?!
Politicienii nominalizati mai sus ii zic celui de-al Doilea Razboi Mondial „Marele Razboi pentru Apararea Patriei". Care „patrie"? Cea care ne-a cotropit, care ne-a deportat, ne-a ucis parintii, cea care ne-a maltratat rudele?
Acest razboi poate fi numit „pentru Apararea Patriei" doar pentru ostasii Armatei Romane, care si-au aparat la Nistru cu arma in mana satele, vetrele, rudele, parintii, adica Patria lor si a stramosilor lor.
Nu insa si pentru ostasii Armatei Sovietice, care la 24 august 1944 au intrat in tara straina, depasind granitele URSS. Ei s-au comportat in Basarabia ca niste invadatori hapsani si lipsiti de omenie. Care „patrie" au aparat acestia cotropind Romania, Polonia, Ungaria, Bulgaria, Cehoslovacia, Austria, Germania?!
Sau, ceva mai apoi, teritorii japoneze, chineze, mongole in est?!
Se vede ca patria lor se latea pe masura ce ostasul sovietic inainta catre vest sau catre est…
Voronin a numit mitingul organizat de Alianta pentru Integrare Europeana „al celor care au fost invinsi in razboi". Dar, stie toata lumea, la lichidarea fascismului si-au adus contributia zeci de popoare.
Victoria se datoreaza si celor care au deschis al doilea front, despre care la acest 9 mai s-a tacut.
Ajunsi in Basarabia in august 1944, „eliberatorii" au mobilizat in Armata Sovietica peste 300 000 de basarabeni. Conform mai multor conventii internationale sovieticii nu aveau dreptul sa faca mobilizari in teritoriile ocupate. Potrivit acelorasi conventii, puteau fi inrolati doar cei care se declarau „voluntari" in a lupta pe front. Si atunci toti cei 300 000 de basarabeni au fost declarati „voluntari".
In anumite informatii oficiale, conducatorii sovietici declarasera ca toata populatia masculina a Basarabiei, aproape jumatate de milion, si-a exprimat dorinta de a merge pe front ca sa se razbune contra „ocupantilor romani".
Din cei peste 300 000 de romani basarabeni (carora li s-a explicat cu pistolul la tampla ca nu mai sunt romani, ci cetateni sovietici) nici unul nu avea in 1944 cetatenia sovietica, toti erau cetateni romani cu acte in regula, aproape nici unul dintre ei nu cunostea limba rusa, dar ei trebuiau sa-si dea viata pentru noua lor „patrie", pe care n-o cunosteau, si pentru „conducatorul iubit Iosif Stalín".
Au fost trimisi pe linia intai a frontului, drept carne de tun, 54 618 dintre ei fiind omorati in lupte.
Numele lor au fost uitate.
In schimb, in toate satele din care au fost mobilizati basarabenii au fost inaltate monumente ale „eroilor" sovietici, care au cazut in lupta ca sa ocupe satele, casele si beciurile moldovenilor.
Un autor, Mihai Bumbac, a publicat in „Literatura si arta" un articol despre trista zi de 24 august 1944. Tatal lui ingropase in ajun un butoi cu vin intr-o groapa pe care o sapase toata noaptea. Dar un vecin („iudele" au fost mereu prezente printre noi) l-a parat. Ostasii sovietici l-au dezgropat si l-au golit intr-o zi calda de vara. Unul dintre ei, beat crita, a intors la un moment dat teava automatului spre fratele autorului, un copil de 12 ani, si a tras, omorandu-l.
Azi numele acelui ostas e scris pe obeliscul din inima localitatii lor: „????? ??????-?????????????: Zaitev Ivan Ivanovici…"(„Slava eroilor eliberatori: Zaitev Ivan Ivanovici…").
Criminalul a devenit erou…
Cu nume de „eroi" dintr-acestia e semanata toata Basarabia.
Ostasul sovietic a mai trebaluit in Basarabia, uitand sa se intoarca acasa, iar razboiul avea sa continue pentru noi si dupa 9 mai 1945.
Conform unor date furnizate de istoricul Veaceslav Stavila, in anii imediat urmatori 173 684 de basarabeni au decedat prin foametea provocata de sovietici in 1946-1947 (ea a secerat de trei ori mai multe jertfe decat au pierit in tot razboiul), alti 74 515 au murit in gulagurile siberiene, la acestia adaugandu-se si cei 54.618 romani basarabeni morti in Armata Sovietica.
„Eliberarea" ne-a costat peste 300.000 de morti. E vorba de un genocid, care urmarea sa nimiceasca populatia de sex masculin vorbitoare de limba romana la est de Prut.
Acum noi, copiii si nepotii celor omorati, suntem indemnati sa ne bucuram de o victorie care nu ni se recunoaste dintr-un razboi care n-a fost al nostru si sa elogiem mortii lor si mai putin mortii nostri, ale caror oseminte zac risipite prin toata Europa.
Politicienii au azi o datorie: sa impace mortii de sub tarane. Acestia au fost ostasi simpli, care n-au facut decat sa execute niste ordine, inclusiv acela de a muri pentru niste führeri sau generalisimi, pe care ei i-au urat cel mai mult.
Sa-i crutam macar noi.
Ei vor sa se odihneasca.
Pace lor!
E pacea pe care dansii o merita cel mai mult.

Nicolae DABIJA

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page