Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Bucuria unui popor

Cea mai profunda filozofie a vietii este exprimata simplu si convingator in versurile urmatoare apartinand lui George Cosbuc: "O lupta-i viata; deci te lupta; Cu dragoste de ea, cu dor; (…) Oricare-ar fi sfarsitul luptei; Sa stai luptand, caci esti dator.; Traiesc acei ce vreau sa lupte,; Iar cei fricosi se plang si mor". Prin lupta neincetata, viata merge impreuna cu libertatea pe drumul catre fericire, care se deschide pentru fiecare om in parte. Iar fericirea este o stare de spirit la care se ajunge prin iubire, prin virtute si prin actiuni conduse de ratiune, atunci cand acestea se unesc prin legaturi de fier si straluciri de diamant, alcatuind adevaratul scop al vietii – puterea de a face ca oamenii sa traiasca in pace si libertate. Acest deziderat al vietii n-a fost atins de umanitate niciodata la scara planetara, dar totdeauna a existat locul si timpul potrivit cand oamenii s-au bucurat de binefacerile libertatii si de roadele faptelor savarsite. In acest context filozofic si emotional se poate inscrie episodul fericit cand au sosit in tara cei trei jurnalisti romani eliberati recent din ghearele mortii, dupa ce au fost tinuti ostatici de catre o grupare terorista din Bagdad. In prezent, Irakul este considerat cel mai periculos loc din lume pentru exercitarea profesiei de jurnalist, ca urmare a numarului mare de rapiri si de ziaristi ucisi la datorie, numai in anul trecut, 23 dintre ei pierzandu-si viata in aceasta tara. Desi rapitorii au gasit motivatii, fie economice, solicitand mari sume de bani in schimbul eliberarii, fie politice, revendicand retragerea trupelor care asigura stabilitatea Irakului, intreaga omenire condamna vehement rapirile jurnalistilor, care sunt maltratati fizic si psihic in timpul captivitatii si uneori ucisi cu bestialitate. Din nefericire, le-a fost dat si celor trei tineri jurnalisti romani: Marie Jeanne Ion si Sorin Miscoci de la Postul Prima TV si Ovidiu Ohanesian de la cotidianul "Romania Libera" sa treaca prin acele grele incercari ale rapirilor din Irak. Cosmarul luarii lor ca ostatici a inceput intr-o zi nefasta de luni, la 28 martie 2005, incheindu-se peste 55 de zile de infernala captivitate, dar "povestea" rapirii lor ramane in continuare sub cercetarea autoritatilor statului. Bucuria intoarcerii acasa a fost insa traita de intregul popor, luni 23 mai 2005, la o zi dupa ce au fost eliberati de sechestratorii lor din Irak, atunci cand cei trei tineri jurnalisti au fost vazuti pe aeroportul militar de la Otopeni, momentul fiind relatat in detalii si de catre agentiile de presa si ziarele straine. Sute de ziaristi, colegii lor, ii asteptau pe pista unei baze aeriene pazite de cordoane de forte de politie, cu multe ore inainte de aterizarea avionului plecat de la Bagdad. Toate posturile de televiziune din Romania i-au aratat pe cei trei, care pareau intr-o stare buna de sanatate, desi slabiti si palizi la fata, iesind repede din avion si alergand pentru a-si imbratisa pe membrii familiilor. Aterizand pe pamantul tarii natale, cu un avion militar, C130 Hercules, dupa aproximativ doua luni de captivitate in Irak, ziarista Marie Jeanne Ion si-a tras de pe cap baticul galben, probabil ca semn ca drama captivitatii luase sfarsit, si a fugit pe pista, in bratele surorii sale mai mici. Colegul ei, Sorin Miscoci - iradiind de bucurie - a apucat un buchet de garoafe rosii, iar Ovidiu Ohanesian a dat puternic din maini in semn de salut spre multimea de prieteni si jurnalisti care asteptau de cealalta parte a pistei. Aceste gesturi de bucurie generala au fost consemnate si de mass-media internationala. Presedintele Traian Basescu, marele infaptuitor al eliberarii jurnalistilor, si premierul Calin Popescu-Tariceanu se aflau printre cei care asteptau cu nerabdare si cu fetele luminate de bucurie sosirea celor trei. Marie Jeanne Ion si-a imbratisat puternic sora si parintii, a scos un tipat de bucurie si apoi l-a imbratisat si pe seful statului, apucandu-i mana si facand cu cealalta mana semnul victoriei "V". In randul Victoriei li s-au alaturat Sorin Miscoci si Ovidiu Ohanesian, salutand pe cei prezenti care aveau ochii in lacrimi. Fotografia romanilor fericiti a facut repede inconjurul lumii intregi aratand tuturor bucuria unui popor.

Clipa

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page