Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Lectia franco-turca

Col. (r) Marin Neacsu  
 Luni, 30 Noiembrie 2015



Marhaba!

Din nou Franta este pe buzele tuturor si asta imi aduce in minte semnificatia salutului arab prin ducerea mainii la inima, gura si frunte, care inseamna „te port in inima, in vorbe si in gand!". Fara indoiala este un salut plin de respect, un respect adanc de care numai arabii sunt in stare. Dar asa cum sunt in stare de cel mai profund respect, arabii sunt capabili si de cea mai profunda ura pentru ca pentru ei nu prea exista jumatati de masura. Am lucrat aproape doi ani printre arabi si stiu ce inseamna prietenia si ura arabilor. Ambele sunt fara limite.

Cine seamana vant...

Acest lucru ar fi trebuit sa il stie si francezii care au exploatat secole de-a randul popoare arabe din Africa. Se pare ca nici anii de dominatie si nici cei de dupa, cand aceste popoare si-au castigat independenta politica, nu insa si cea economica sau chiar administrativa, nu i-au facut pe francezi sa inteleaga cultura si traditiile arabilor. Au crezut ca daca ii declara cetateni francezi si le dau dreptul sa lucreze pe nimic in Franta, berberii si celelalte neamuri „civilizate" de ei le vor fi recunoscatori pe viata. Greseala. Acestia au venit inFranta, au facut ceea ce stiau sa faca si prin nisipurile Africii, adica s-au adaptat si s-au inmultit pentru a fi siguri ca nu le va piere samanta. Numai ca, conditiile de supravietuire in Franta au fost mult mai blande decat in Africa, asa ca inmultirea speciei a mers intr-un ritm mult mai rapid decat in desert, ceea ce a dus la o crestere alarmanta a numarului de musulmani in Franta. Multe studii arata ca in urmatorii 50 de ani, daca nu mai repede, mergand in ritmul asta, Franta va avea majoritate musulmana iar in 100 de ani si religia majoritara in Franta poate fi musulmana. Cu toata mandria francezilor si credinta lor ca sunt o mare natiune si chiar un mare imperiu, cel putin lingvistic, viitorul Frantei nu este chiar atat de francez. Apropo de orgoliul francez, prin 95 participam la ambasada Frantei din Kuwait la receptia oferita cu ocazia Zilei Nationale. Ambasadorul a simtit nevoia in cuvantul sau sa explice ce si de ce sarbatoresc francezii pe 14 Iulie si a spus cam asa: „stim ca de obicei tarile isi aleg ca zi nationala un eveniment istoric cauzat de dobandirea independentei sau o mare batalie castigata impotriva unui alt popor. Cum noi nu am avut de cine ne elibera si pe de alta parte am avut atate de multe razboaie castigate, nu am stiu ce sa alegem asa ca am decis sa ne alegem ca zi nationala o zi in care ne-am invins si eliberat de noi insine." Asa gandesc toti francezii dar imi e teama ca ca veni o zi cand ziua nationala va fi desemnata una in care francezii musulmani s-au eliberat de franci.

Culege furtuna

Faptul ca atentatele arabilor au loc preponderent in Franta, nu este doar un raspuns al asa zisului Stat Islamic la politica franceza in tarile arabe, la Primavara araba si crimele din Siria numite „masuri de combatere a terorismului". Francezii nu au invatat nici macar faptul ca in materie de razbunare nimeni nu ii intrece pe arabi. Spuneam ca nu doar politica franceza din ultimii 10 ani fata de arabi sunt de vina pentru aceste atentate ci si intreaga politica a vechiului imperiu. Dar, la fel de corect este ca teroristii au ales sa loveasca Franta pentru ca in Franta, ca nicaieri, elemental arab nu mai bate la ochi, nimeni nu se mai mira sa vada un arab sau pe cineva vorbind arabeste, deci posibilitatile unui potential terorist de a se deplasa si actiona este mult mai mare, deci mai putin detectabila, pentru ca nici un serviciu secret din lume nu poate detecta un om care decide intr-o zi sa isi razbune bunicul omorat in Africa, cu 10 sau 100 de ani inainte. Nu intamplator, a doua tara expusa loviturilor teroristilor arabi este Spania, daca tinem cont de ocupatia araba si numarul mare de arabi inca traitori in Spania. Spania nu mai are un El Cid sa o apere, iar chestia cu trupul mort legat de cal este fumata, nu mai pacaleste pe nimeni, deci Spania ofera si ea conditii optime gazduirii terorisilor care se pot ascunde usor printre multimea de arabi de buna credinta. Spre deosebire de uneperisti, arabii nu isi tradeaza conationalii, chiar daca acestia comit acte reprobabile, nici macar in interes national, asa cum nu o fac nici tiganii nostri. Ei prefera sa ii judece ei dupa legea lor, sa ii expulzeze, dar nu ii tradeaza decat daca lovesc in ei pentru ca atunci nu mai sunt frati, sunt dusmani.

Facerea de bine

Ceea ce nu au invatat francezii nici dupa epoca colonialismului, nici dupa Charly Hebdo, risca sa nu invete nici Eurpopa, in special Germania si ce ma doare cel mai mult nici conducerea Romaniei. Daca acum 50-60 de ani cand Franta a franconizat masiv forta de munca africana deschizand larg portile arabilor de toate neamurile, cineva le-ar fi spus ca in curand, peste o generatie-doua se vor plimba prin Paris ca prin Tripoli, sau ca vor fi cartiere in care ei, francezii, nu vor putea intra pentru ca sunt francezi, ar fi spus ca asa ceva nu este posibil. Uite ca este posibil si nu numai in Franta. Marea invazie, numita refugiati, dar fiind de fapt o actiune bine pusa la punct, de loc intamplatoare si in nici un caz fara un scop ascuns, nu este altceva decat primul pas de a realiza peste ani in celelalte state ale Europei ceea ce s-a intamplat in Franta acuma. Este o politica deosebit de periculoasa cu atat mai mult cu cat nimeni nu ii vede scopul imediat, pentru ca acesta oricum este lipsit de importanta. In fond acuma doar se pun semintele. Nu vreau sa spun eu cine urmareste acest scop, dar in mod cert nu un stat European. Daca tarile europene vor continua sa se lege la ochi si sa joace rolul bunului samaritean considerand ca daca primesc 1000, 2000 sau doar 6000 de „refugiati" vor avea situatia sub control si nu se va intampla nimic rau, sa caute prin arhive si sa vada cu cati arabi a inceput Franta prima „repatriere" africana si sa se uite mai departe de lungul nasului si al mandatului.

Cine ii dirijeaza

De unde vin acesti refugiati? Cine i-a organizat, cine i-a finantat, cine le-a pus la dispozitie mijloacele de transport? Se spune asa la modul general ca sunt originari din Siria, Irak, Eritreea, Afganistan, dar nu se spune totusi cine i-a organizat si cum de s-au intalnit toti in aceeasi barca? Raspunsul se stie, dar este evitat pentru ca cei care au organizat toata aceasta manevra nu pot fi dezvaluiti. Se incearca aruncarea gainii in curtea altor state care sunt puse la zid ca fiind dusmanul Europei, dar dusmanul Europei sunt cei din afara Europei, este nu numai logic ci si adevarat. Pe ici pe colo aflam ca „unii"dintre refugiati au poposit pe tarmurile italiene de prin campusurile Turciei unde se afla in numar suficient de mare incat sa formeze o noua hoarda de aur. Poate acuma ne confruntam cu avangarda, poate marele puhoi e pe cale sa se formeze, ca doar nu o sa se lase cu una cu alta, dar oricum si oricand vor veni, ceea ce vor aduce nu va fi de loc placut. Cititi evolutia demografica a Frantei si nu va va mai arde de acte caritabile.

Turcia si nostalgia Inaltei Porti

Ce se intampla insa in tara care gazguieste o parte din fratii arabi plecati de sub „teroarea de acasa" cu bani de avion si telefoane de ultima generatie? Pai ce sa se petreaca, in Turcia a avut loc un fenomen similar celui francez dar cum spunea Birlic, viceversa. Adica un fost imperiu musulman a acumulat atat de multi europeni, de-a lungul secolelor, prin razboaie, cereri de robi, prizonieri si alte metode specifice cuceritorului, incat astazi capital tarii este impartita in doua, partea europeana si partea asiatica se bat cap in cap doua culturi, guvernele se impart in guverne pro-musulmane si guverne pro- europene iar politica fluctueaza in functie de componenta etnica sau orientarea catre o civilizatie sau alta. Turcia este considerata oficial tara europeana desi nu face parte din U.E. si desi istoric este recunoscuta ca o tara asiatica, iar intreaga sa istorie este legata de cultura Asiei, ea fiind un imperiu care a incercat sa cotropeasca Europa. Daca militar nu a reusit, a reusit politic pentru ca iata, astazi Turcia este considerata o tara europeana. Ei bine, Turcia, ca si Franta, nu se poate impaca cu actualul statut si incearca sa arate ca totusi a fost un imperiu. Numai ca spre deosebire de Franta, care nu prea mai are loc de intors din cauza altor mari puteri europene, Turcia nu prea are rival prin zona sa si cu acceptul primului jandarm al lumii, incepe sa isi reocupe cel putin ca sfera de influenta vechile teritorii, „pas cu pas", ca sa citez un clasic in functie. Primul pas a fost Nordul Irakului, care i-a fost pana la urma cedat operational pentru ca marele jandarm avea nevoie de sprijin turcesc in apropeiere de Corea,Georgi, Iran Irak si Marea Neagra. Al doilea pas a fost facut cu teritoriile de „interes" turcesc din Siria si interventia trupelor turce in zona. Aici Turcia nu a facut altceva decat sa implementeze principiul apararii in afara granitelor inventat de marele jandarm si cu asta a legitimat orice actiune sau prezenta armata in statele vecine. Daca Romania de exemplu, ar bombarda pozitiile armatei de ocupatie din Tiraspol, pentru apararea drepturilor romanilor din Transnistria, ar sari toata Europa in aer pentru nerespectarea tratatelor internationale pentru ca Romania nu a fost imperiu deci nu are dreptul la o doctrina de aparare in afara granitelor.

Jocul cu focul

Turcia insa isi poate trimite trupele si in Irak si in Siria si isi poate chiar permite sa doboare avioane apartinand altui stat deasupra unui teritoriu asupra caruia si-a extins influenta cu ajutorul jandarmului, pentru ca, nu e asa, cine ar indrazni sa spuna ceva, atata vreme cat are acordul jandarmului universal? Pot sa imi spuna mie, sau sa jure in fata lui Ciolos precum ministrii, toti conducatorii Turciei sau ai S.U.A., de azi si de maine, ca S.U.A. nu are nici o legatura cu doborarea avionului rusesc si nu si-a dat acordul tacit, eu tot nu voi crede, asa cum nu cred in juramintele ministrilor lui Ciolos. Turcia acuma face jocul jandarmului, inflamand Europa si sarind la beregata lui Putin, zgandarind orgoliul rusilor, pentru ca momentan atat interesele americane cat si cele turcesti converg, dar va veni vremea cand turcii isi vor musca degetele pentru ca un eventual razboi in Siria, sau Iran, deci la granitele Turciei nu va fi de loc benefic si dupa razboi, indiferent cine va fi declarat castigator sau daca se va da la pace, tot rusii si americanii vor impune conditiile si atunci s-ar putea ca cei care au fost prea aproape de foc atatandu-l, sa plateasca. Oricum pana atunci, mai sunt alte forme de plata mai pe fata, mai pe la spate iar Rusii nu raman datori nici ei.

Prin gunoiul marilor imperii

Dar, intre imperii, ca intotdeauna se afla romanii ai caror conducatori nu invata nici din propriile greseli, nici din ale altora. si greselile lor le vor plati tot palmasii, pentru ca cei de la conducere parca ar avea capete de dovleac de Halloween, cu urechi ochi si nas cioplite, fara simturile vazului, auzului si mirosului, goale pe dinauntru si care sperie doar copii care vor sa fie speriati. Conducatorii nostri, capete de dovleac, isi apara lumanarea din interiorul golului, pupand maini si executand ordine fara a se intreba ce va ramane din tara asta peste 50 de ani, fara sa invete din greselile altora. Pe vremuri eram rezervorul de aur, grane, sare, mere, femei si petrol al marilor imperii. Acuma am devenit tiganii Europei, groapa lor de deseuri si la propriu si la figurat, rezervorul de mana de lucru ieftina dar priceputa, piata de desfacere a produselor cancerigene, cobaiul tuturor experimentelor medicinale, alimentare sau sociale, carnea de tun a N.A.T.O., vuvuzeaua marilor puteri, pacalitii lumii. Sa auzim de bine!

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page