Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

MARIANA CRISTESCU SAU VIZUALIZAREA ÎN INTERIORUL CUVÂNTULUI

Al Florin TENE

MARIANA CRISTESCU SAU VIZUALIZAREA IN INTERIORUL CUVANTULUI

Autoare a mai multor carti de publicistica, reportaje, proza, critica literara si poezie, Mariana Cristescu este un scriitor polivalent ce-si pune in palma sufletul, pentru a covinge cititorii sai de sinceritatea acestuia. Citind recentul volum de poezie, (bilingv, roman-englez, traducere Ileana Sandu),intitulat „Forbidden Love/Amor prohibit“, aparut la Editura „Vatra Veche”, Targu-Mures, 2015, mi-am pus intrebarea daca aceasta poezie este un elixir adevarat sau imaginar? Deoarece cugetarea blagiana ni se arata in toata splendoarea ei in acest volum. Exista in versurile poetei interferenta a doua concepte ce ni se destainuie inca din titlu. Amorul fiind un sentiment al demnitatii provenit din constiinta propriei valori a cuiva, prohibit insemnand interzis; astfel, cele doua cuvinte dau imaginea puterii unui argument, iar o poetica a imaginarului se reliefeaza a fi factor de realitate, dar si element de sens, cum ar zice Jean Burgos, in studiul sau, „Pentru o poetica a imaginarului”.

Inca din prima poezie, intitulata „Blasfemie”, face aluzie la defaimarea celor sfinte, aducand in actualitate personaje din Antichitate, pentru a explica trairile cotidiene. Scaevola, stangaciul, cel iertat de regele Parosena, impresionat fiind de arderea mainii, ca o torta: „Mucius Scaevola n-a fost fratele/ meu./ El nu si-a jertfit decat dreptul sau brat./ Eu, neavand mai de pret/ decat inima,/ pe ea am sortit-o flacarii,/ dar n-a ars de tot/ un ciob  mai palpaie/ in casa inghetata a trupului/ coborator/ din’ naltul fumegand/  al Crucii.”  Poezia este o profesiune de credinta, relevand sentimentele poetei, ca vibratie a inimii, seismograf al durerilor lumii, care ard pe crucea crestina, semn al sperantei ce i-a mai ramas.

Poezia Marianei Cristescu este o poezie sintetica, dar si una metalingvistica: „Cu  moartea pre moarte calcand,/ am zamislit/  dupa chip si-asemanare –/ lut cantator/ si-aripa de-otel/ in vibrare,/ in dulce sunet de clavir. („In dulce sunet de clavir ”) si, mai ales, „Aleluia!/ De la facerea lumii te-am iubit./ Sub marul acela albastru,/ florile lui ne-au cuminecat si miruit “. („Rhapsody in blue”).
    
Versurile din acest volum pornesc dinspre lume spre lume, trecand prin sufletul poetei vibrand a rapsodie. Ele comunica, releva lumea lumii insesi. Vigoarea ii vine din Semnul Crucii, intre Verticalitate si Orizontalitate, si din raportul dintre Poezie si Poeta: „Luptatorul acela/ rastignit  si inlantuit/ inca nu a murit./ S-a frant putin numai inima-i mare  - / ospat princiar pentru cersetorii de zdrente din stele/ ne-cazatoare” („Nota informativa” ), sau „Asteapta, calatorule!/ Voi cobori, /  nu peste mult in tarana/ cu mireasma pagana / de grauri prea coapte,/  ca noaptea nebuna a trecerii / peste moarte//. Nu bea toata otrava din cupa aceea,/ lasa-mi si mie un strop,/ sa nu fiu aidoma surdului,/ la Potop!” („Cadere libera”).
    
In acest volum, metafora este un travaliu asupra limbajului,  ce consta in a atribui subiectelor logice si predicate care nu pot compune cu cele dintai. Intelegem prin aceasta ca, inainte de a fi o denumire devianta, metafora este o predictie bizara. Metafora in aceste poezii, ce pune in intriga partea intai a poemului, sugereaza doua ferestre deschise catre enigma creativitatii, Si, totusi, partea a doua rezolva enigma: „Sastisit de ofrandele zilnice,/ Adam sari in pantecul altei femei,/ care-l zamisli,/ la randu -i,/ dupa visul si asemanarea ei.” In versurile urmatoare rezolva enigma: „Resemnat,/ si de-aici se muta,/ definitiv,/ in rama stramosilor,/ zilnic stearsa de praf” („Tristeti convenabile”).

Limbajul acestei poezii are o functie poetica, pentru ca deplaseaza atentia de la referinta la mesajul insusi: „Biciul lui Dumnezeu/ s-a vrut sarpele acesta,/ strivit in aurul risipit/ de propriul car alegoric./ Fire subtiri de lapte roziu/ din botu-i cascat se preling / unduind /  catre sanul/  de-acuma uscat”. Si acum intra mesajul: „Atat a ramas: / un dinte sfarmat/ si marele ochi de safir/ catre cer/ inghetat.” („Sic transit gloria mundi”). O rezolvare interesanta privind lumea.

Barocul Marianei Cristescu reinventeaza realul si, simultan, il umbreste, ii da dimensiunea misterului, prin viziunea universului curbat. Poeta trece de la real la imaginar, gratie unei uluitoare forte a fantazarii. Ca la Arghezi, regasim capacitatea de a realiza descrierea unei gaze in viziunea marelui cosmos: „Marginalizat,/ canele meu,/ maidanez,/ si-a luat campii/ si a sters-o pe usa,/ adulmecand prin vecini/  invariabila tocana/ interetnica./ In elementul lor,/ miejii sarati ai nisipului/ scuipa coji de scoici/ de safir,/ racul isi suna clestii,/ ademenindu-ma sub patrafir.” („Racul, cainele si caii” ) Deosebirea este ca poeta vede lumea, spre deosebire de Arghezi, mai ales sub latura interpretarii filozofice. Metaimaginarul scoate aceasta poezie din seria pretiosilor: estetica oglinzii ne indica un dublu proces de rasfrangere a realului si, totodata, o relatie intre doua universuri sublimate de arta.

Versurile din acest volum ilustreaza, programatic, functia ludica a poesis-ului. Poeta a imbracat mantaua lui Gogol, si sub ea, se joaca fara complexe, in postura de homo ludens, folosindu-se de marea sa capacitate de a fantaza. Trairile sale sunt un fapt de cultura, bazat pe impletirea cunostiintelor acumulate cu indrazneala metaforei. In poezia cu metafore ale naturii este destul de motivata, caci miticul este biologic. „Pironit in vitraliu,/ ochiul acela,/ candva azuriu,/ atoatevazator,/ se balangane/ plictisit,/ inlauntru-i rostogolindu-se/ cu intrebari/cu tot.” („By–pass”). Traducerea in limba engleza a doamnei Ileana Sandu este precum o manusa crosetata pe masura poemelor Marianei Cristescu.

Poeta, carturar, critic literar si jurnalist, Mariana Cristescu este un homo aesteticus ce sacralizeaza cuvantul. Descoperim aici un Deus al amorului ce fumega pe cruce si un Iisus trimis pe aceasta lume sa asiste la topaiala unor „arlechini albastri/ fara Dumnezeu”.

Al Florin TENE
Cluj-Napoca
21 noiembrie 2015        


Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page