Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

SCHITE UMORISTICE (53) – EXTRAORDINAR

Dorel SCHOR

In urma cu circa doua saptamani, lui reb Fisel Ianchel Mendelovici din Pardes Mose i s-a intamplat ceva extraordinar: dimineata, inainte de rugaciune, pe cand isi clatea mainile cu apa statuta peste noapte, a simtit asa, ca un fel de adiere pe fata, ca si cand ar fi avut o piele fina si gingasa, de domnisoara. Aproape instinctiv si reflex, si-a atins cu mainile jilave obrazul si daca nu a lesinat si nici nu a strigat sa-l auda tot cartierul, inseamna ca dumnealui este o fire deosebita. Pentru ca lui reb Fisel ii  disparuse barba!

Se intelege ca a alergat imediat la oglinda. Ce a vazut? O figura speriata, cu ochii largiti de mirare, un nas normal dezvoltat si doi obraji palizi, absolut complet barbieriti... Figura semana vag cu o fotografie a lui din adolescenta, facuta probabil pentru buletinul de identitate. Pentru mai multa siguranta, reb Fisel facu cateva grimase: era neindoielnic, cel din oglinda reproducea concomitent strambaturile, deci era el... Era el! Si barba? Unde si in ce fel disparuse barba?

Se gandi speriat ce ar putea sa-i spuna nevestei sale la micul dejun. Dar nici cuvioasa Sara Leia si nici cei sase copii nu exprimara nici o mirare. E drept ca nu-l privisera cu atentie ci doar in treacat, fiecare cu ale lui. Putin incurajat, reb Fisel isi imbraca haina si isi puse un fular negru, de parca s-ar fi pregatit sa atace o diligenta. In fapt, nu se pregatea decat sa ajunga la oficiul postal local, la ghiseul de recomandate si trimiteri externe unde lucra.

Pe drum se intalni in treacat cu cativa vecini sau cunoscuti, dar nimeni nu-l opri, nimeni nu-l intreba unde ii este barba. La slujba, deoarece ajunse cu o foarte mica intarziere, ceilalti salariati erau deja la locurile lor, iar solicitantii erau ocupati cu lipitul timbrelor si numaratul maruntisului... Faptul ca reb Fisel nu avea barba trecu neremarcat.

Totusi, tensiunea ii macina nervii. Reb Fisel era o figura respectabila in cartier, era apreciat la lucru, la sinagoga si la scoala unde invatau copiii lui. Lumea avea sa sesizeze, sa comenteze, sa condamne! La ora zece, in pauza de ceai, reb Fisel intra la dirigintele postei cu intentia sa se invoiasca si sa se duca la doctor. Isi potrivi fularul si ii ceru sefului o invoire.
   - Du-te, du-te, se grabi acesta sa-i ofere favoarea. Esti intr-adevar palid si indispus.
Nici un cuvant despre barba de care fusese nedespartit atatia ani... La policlinica, se aseza la rand, cat mai anonim posibil. Vreo doi il salutara, vecina Malca si Ithak zarzavagiul de la care cumpara el in ultimii doisprezece ani...
   - Cu ce necazuri, reb Fisel?
Dar nimeni nu era interesat in raspuns, trecura repede la alt subiect: „Ce spui ce vreme imposibila? Nici nu stii cum sa te imbraci... E de mirare ca toata lumea e racita?" Nu, nu e de mirare. Daca ceva e de mirare, este cum de oamenii astia simpli si fara fasoane, au bunul simt sa nu-i puna intrebarea ucigatoare unde ii este barba, de ce s-a barbierit, a trecut poate la laici, sau rabinul cel mare i-a spus ca e bine s-o faca pentru salvarea unui suflet, sau vindecarea unei eczeme?
 
Randul la doctor se apropia si reb Fisel nici nu mai era chiar atat de sigur daca face bine sa intre. La urma urmelor,ce sa-i spuna doctorului? Tipul nu e religios, cum ar putea el sa inteleaga drama unui om care din senin se trezeste ca nu e el, ca si-a pierdut identitatea, profilul si figura? Asa ca, in ultima clipa, pacientul renunta, se hotaraste pentru o alta vizita: va merge la rabinul cartierului, acesta il cunoaste de atatia ani, stie cum se apleaca el asupra cartilor sfinte, cat de convins indeplineste comandamentele religioase.

Casa rabinului e plina, o multime de enoriasi cunoscuti, invatacei, solicitanti, Toti il cunosc pe reb Fisel, toti ii raspund politicos la salut, nimeni nu intreaba de barba... Sa nu inebunesti? Ba da! Pentru ca si rabinul, insusi rabinul care il cunoaste bine, ii da mana, il roaga sa ia loc si-l intreaba care e pricina ca-l onoreaza cu aceasta vizita!
   - Uitati-va la fata mea! spune reb Fisel ragusit de emotie.
   - Da, zice rabinul, cum de nu m-am gandit? Muncesti prea mult, nu dormi destul, copiii sunt galagiosi... Sfatul meu este sa-ti iei un concediu si sa pleci la Tfat. Iti dau o scrisoare pentru rabinul Cutare.
   Reb Fisel multumeste si se retrage respectuos.
   Nici un cuvant despre barba. Si atunci se hotaraste: intra la Iacob frizerul, se aseaza pe scaun si comanda:
   - Un ras, te rog!
Si abia atunci aude, of, in sfarsit aude un om care il priveste drept in fata, care il vede, care il intelege:
   - Dar sunteti proaspat barbierit, domnule...Poate doriti un tuns?!
Da, reb Fisel Iankel Mendelovici doreste un tuns. Un tuns modern, din foarfece si lama, cu alura sportiva si eleganta, asa cum si-a dorit toata viata...

Dorel SCHOR
Tel Aviv, Israel
24 noiembrie 2015


Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page