Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

DUMNEZEU NE VORBESTE IN EVANGHELIILE SI APOSTOLELE DUMINECILOR, DUMINICA A 2-A DUPA PASTI - A TOMII - VESTIREA EVANGHELIEI SI PERSECUTIA

De Preot Paroh Aurel Sas

Evanghelia Ioan 20,19-31

Din Apostol (Fapte 5,12-20)

"Si au pus mainile pe Apostoli si i-au bagat in temnita“ (Fapte 5,18) "Iar Petru si Apostolii, raspunzand au zis: Trebuie sa ascultam de Dumnezeu mai mult decat de oameni.” (Fapte 5,29)

Unul din mesajele pe care le pune in fata, Apostolul din Duminica Tomii, este cu prioritate vestirea lui Dumnezeu si ascultarea mai mult de El, decat de oameni. Pe cand Apostolii Domnului vesteau pe Dumnezeu, plini de Duhul Sfant (cf. Fapte 2,4-5; sI 5,14), si savarseau lucrarea lui Dumnezeu de tamaduire a celor bolnavi si de scoatere a duhurilor rele din popor (cf. Fapte 5,15-16), arhiereii si carturarii s-au adunat si i-au arestat punandu-i in temnita (cf. Fapte 5,17i18).

Dar ingerul Domnului a venit in timpul noptii si a deschis usile temnitei si i-a eliberat, spunandu-le: "Mergeti si, stand, graiti poporului in Templu toate cuvintele vietii acesteia”(Fapte 5,19-20). Apoi mai-marele Templului si arhierei auzind i-au arestat din nou, si i-au adus in fata sinedriului, poruncindu-le sa nu mai raspandeasca invatatura despre Iisus Cel Inviat, iar Apostolii au raspuns ca: "Trebuie sa asculte de Dumnezeu mai mult decat de oameni“ (cf. Fapte 5,25-29).

Noi romanii si celelalte popoare, din estul Europei, am trait o istorie asemanatoare de a ne fi fost interzisa marturisirea credintei in Dumnezeu, si asa au fost arestati mari oameni ai Bisericii, ca si credinciosi din toate treptele sociale, care au marturisit ca Apostolii Domnului, in fata tribunalelor comuniste ca: "Trebuie sa ascultam de Dumnezeu mai mult de cat de oameni" (cf. Fapte5,25-29), tinand Candela credintei aprinsa prin veacuri grele de istorie, ca sa poata da Cuvintele vietii poporului (cf. Fapte 5,19-20).

Poetul Vasile Militaru care a versificat Psaltirea si a murit in inchisoarea cumunista, a lasat invatatura: "Daca am pierdut averi si ranguri, dar nu am pierdut credinta in Dumnezeu, nu am pierdut inca nimic".

Aceste fapte au fost posibile pentru ca au crezut in fagaduinta Mantuitorului, care a spus: "Iata Eu cu voi sunt in toate zilele vietii, pana la sfarsitul veacului". Amin. (Matei 28,20). In inchisori s-au rugat si daca au fost preoti au savirsit Sf. Slujbe, dupa credinta in alta fagaduinta a Domnului: "Caci acolo unde Sunt doi sau trei adunati in Numele Meu, Sunt si Eu present in mijlocul lor." (Matei 18,20).

Cazand acea dictatura ateista am crezut ca o sa fim liberi in vestirea lui Dumnezeu, dar vedem ca astazi sunt alte forme de interdictie, in toata lumea, pentru ca legea morala crestina deranjaza imoralitatea vietii de azi, care se traieste sub toate formele Sodomei si Gomorei, a caror viata a trebuit sa fie terminata de pe fata pamantului pentru ca imbolnavise societatea umana (cf. Facere 19,1-38).

Dar fericiti vor fi aceia care nu se vor lepada si nu se vor infricosa de a marturisi pe Dumnezeu in viata ca inaintasii lor, pentru ca nici Mantuitorul Hristos nu se va lepada a marturisi pentru ei inaintea Tatalui care este in ceruri (cf. Matei 10,32-33). Ori, cine se va rusina de Domnul si de Cuvintele Lui in acest neam desfranat si pacatos, si El se va rusina de ei inaintea Tatalui Sau (cf. Marcu 8,38).

Daca ne gandim la suferinta Apostolilor, de exemplu: Sf. Apostol Andrei care a vestit Evanghelia pana in Dobrogea noastra, nascandu-se astfel poporul nostru crestin, in timp ce se nastea roman, din daci si romani, de la care ne-a ramas apoi la intersectii "Crucea Sf. Andrei" ori la Sf. Ap. Pavel in calatoriile lui misionare pe continentul European unde a vestit Evanghelia, prin cate persecutii a trecut, a fost legat in lanturi, marturisind fara frica Evanghelia mantuirii in Hristos, cu putere de mantuire pentru tot cel ce crede (cf. Coloseni 4,3).

Ori in alta parte, unde Ap. Pavel, arata greutatile si suferintele in propovaduirea Evangheliei, zicand: "…Pana in ceasul de acum flamanzim si insetam, …si suntem batuti; prigoniti, …Ocarati fiind, binecuvantam, Prigoniti fiind, rabdam. Huliti fiind, mangaiem, …eu v-am nascut prin Evanghelie in Iisus Hristos. Deci, va rog, sa-mi fiti mie urmatori, precum si eu sunt lui Hristos” (ICor.4,9-16).

La acestea cate exemple apostolice de vestire a Evangheliei si de indurari de persecutii, sa nu uitam persecutiile impotriva Bisericii crestine de-a lungul veacurilor, cand sangele martirilor a devenit parca semanta de maine a crestinismului. Cei care am citit cartea “Qvo Vadis D" ne-a amintit de marile persecutii ale crestinilor din veacurile primare sub Imperiul Roman.

Nu putem sa nu amintim ca pana in anul 313, cand s-a dat Edictul de la Milano, de libertate si a Religiei Crestine, de Imparatul Constantin cel Mare, Biserica crestina a fost tot in persecutii grele. Iar in anul 325, Imparatul Constantin Cel Mare, a fost si el prezent la primul Sinod Ecumenic de la Niceea. Asa Biserica crestina la canonizat pe el si pe mama lui Elena, sub numele de "Sfintii Imparati Constantin si Elena", a caror Sarbatoare este la 21. Mai, in fiecare an.

El a primit invatatura crestina de la mama lui Elena, si a crezut in Hristos Cel Inviat, si Dumnezeu i-a aratat pe cer semnul Sf. Cruci, cand a plecat la razboi, ca semn al biruintei de a deveni Imparatul Imperiului Roman si Bizantin, de mai tarziu, prin mutarea capitalei in orasul Constantinopol, zidit intre stramtoarea Bosfor si Dardanele, spre a putea supraveghea mai bine Imperiul.

Sa nu uitam apoi, ca Imperiul Bizantin, al lui Constantin Cel Mare, a avut cea mai lunga perioada istorica, cazand sub Imperiul Otoman la 29 Mai 1453, dupa ce a fost impartasita cu Sf. Taine intreaga armata in Catedrala Sf. Sofia.

Ce putem intelege: ca asa cum Dumnezeu a jertfit din iubire pe Unul-Nascut Fiul Sau pentru rascumpararea neamului omenesc (cf. Ioan 3,16), tot asa Dumnezeu din iubire a dat spre intoarcere si marturie in ziua Judecatii popoarelor necrestine, tezaurul crestin al Catedralei Sf. Sofia, sa se intoarca, sau sa le fie de marturie la sfarsitul veacurilor (cf. Matei 24,14).

Rasuna peste veacuri afirmatia Patriarhului de atunci al Constantinopolului, dupa ce a cerut ajutorul Romei, care a spus: ca le vor da ajutor daca se vor supune lor, la care Patriarhul a raspuns: "Mai bine decat sa vad in cetatea Constantinopulului palaria rosie de cardinal si credinta crestina ortodoxa schimbata, mai bine turbanul turcesc, dar credinta crestina ortodoxa neschimbata". Acestea s-au petrecut dupa marea Schisma din 1054, si inainte de marea reforma in cadrul Bisericii Romei din 1520, odata cu Luter si sustinatorii lui, care aveau mesajul: "Fauriti-va o credinta"; Biserica Catolica: "supuneti-va decretelor papale"; iar Biserica Ortodoxa: "Iubiti-va unii pe alti". Din afirmatia lui Luter: "Fauriti-va o credinta" au rezultat apoi Bisericile neoprotestante de azi.

Draga cititorule, dupa aceasta incursiune in istorie, spre a vedea ca Vestirea Evangheliei lui Dumnezeu a fost ca pe vremea Apostolilor cu persecutii, dar Biserica crestina a iesit biruitoarea dupa fagaduinta Mantuitorului: " … ca voi zidi Biserica Mea si nici portile iadului nu o vor birui (Matei 16,18), si alta fagaduinta a Domnului: "Iata Eu cu voi sunt in toate zilele, pana la sfarsitul veacului". Amin.(Matei 28,20), trebuie sa vedem cum sa intelegem noi cei de azi, Vestirea Evangheliei lui Dumnezeu in lume in contextul vremii noastre.

Chemarea si trimiterea noastra din partea lui Dumnezeu la Vestirea Evangheliei, cu putere de mantuire pentru tot cel ce crede, este aceeasi ca in Apostolul de azi, de la Duminica Tomii, cand Apostolii Domnului fiind arestati si pusi in inchisoare si ingerul Domnului venind i-a eliberat, si le-a zis: "Mergeti si, stand, graiti poporului in Templu toate cuvintele vietii acesteia" (Fapte 5,19-20).

Aceeasi trimitere ne face Dumnezeu si noua celor de azi: episcopi, preoti, diaconi, pastori, invatatori si credinciosi, sa mergem si sa graim poporului Cuvintele vietii vesnice. Ce descoperire mare ni se face despre Cuvintele lui Dumnezeu, caci sunt Cuvintele vietii vesnice, care trebuie vestite poporului spre salvarea in Hristos prin: Har, Credinta si Fapte bune (cf. Efeseni 2,8-10). Dumnezeu ne-a impacat cu El, pe cand noi eram vrasmasi in urma caderii din cauza neascultarii, prin moartea Fiului Sau si asa ne vom mantui prin viata Lui (cf. Romani5,10).

"Vai mie, de nu voi binevesti" (ICor.9,16). Aceasta exclamare a Sf. AP. Pavel "Vai mie, de nu voi binevesti", trebuie sa fie pentru noi toti crestinii un imperativ care trebuie sa nelinisteasca, si sa activeze permanent constiinta crestinului de a vesti Evanghelia, Cuvintele vietii, in contextual vremii noastre. Astazi auzim peste tot in lume de diferite nenorociri: boli de tot felul, cutremure de pamant, inundatii, foamete, desfranari, pervertiri, sodomie, omoruri, razboaie, atacuri teroriste etc., toate mentionate in Sf. Scriptura ca semne ale vremurilor din urma, cu inceputul durerilor (cf. Matei 24,7; si Marcu 13,8).

Iar cum vor fi oamenii vremurilor din urma, sa ascultam Cuvintele Scripturii: "Si acestea sa stii, ca in zilele din urma, vor veni vremuri grele. Ca vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de argint, laudarosi, trufasi, hulitori, neascultatori de parinti, fara cucernicie. Lipsiti de dragoste, ne-nduplecati, clevetitori, ne-nfranati, cruzi, neiubitori de bine. Vanzatori, necuviinciosi, ingamfati, iubitori de desfranari mai mult decat iubitori de Dumnezeu. Avand infatisarea adevaratei credinte, dar tagaduind puterea ei…" (2 Timotei 3,1-5).

In acest contest tragic, omul vremii noastre, de toate varstele, merge spre noaptea de pacat de tot felul care aduce suferinta in viata si apoi moartea. Caci dupa cum spune Sf. Scriptura: "Fiindca plata pacatului este moartea: dar darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica in Isus Hristos, Domnul nostru"(Romani 6,23).

Draga cititorule, acum intelegem bine de ce trebuie sa vestim Evanghelia mantuirii in Hristos, vestind cu timp si fara timp, "Cuvintele vietii vesnice" spre luminare si salvare, macar a unora, in Hristos Iisus, facand lucrul de evanghelist (cf. 2Timotei4,2-5), suferind daca trebuie ca un bun ostas al lui Hristos Iisus (cf. 2Timotei 2,3), spre a primi Cununa dreptatii (cf.2Timotei 4,8).

"Slavit sa fie Domnul" (Psalmul 69,5). Amin.

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page