Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

UNIREA CEA MARE SI FIREASCA - DE LA 10 MAI 1866 LA 1 DECEMBRIE 1918

    In urma depunerii juramantului de credinta in fata Adunarii Reprezentative a Principatelor Romane de catre Carol de Hohenzollern – Sigmaringen, in data de 10 mai 1866 aceasta devine Ziua Nationala a Romaniei. Dupa  Razboiul de Independenta , la 10 MAI 1877, Carol Intai al Romaniei declara in fata parlamentului Independenta de Stat a Romaniei. Patru ani mai tarziu, la 10 MAI 1881 se sarbatoreste, cu bucurie si grandoare, trecerea tarii de la principate unite la Regatul Roman recunoscut international. Acestia  au fost anii de mari transformari istorice si de pornire a poporului roman spre marele sau ideal national, unirea fireasca a tuturor romanilor intr-un stat national unitar, stiut fiind ca mai mult de jumatatea poporului roman traia, compact si majoritar, in provinciile istorice Banat, Ardeal, Crisana, Maramures, Bucovina si  Basarabia sub asuprire straina  ale marilor imperii ce ne inconjurau: otoman, rusesc, austro-ungar.     
Odata, consolidat nucleul regatului romanesc, carturarii patrioti si  biserica crestina romana, atat din regat cat si din partile stapanite de imperii, au strans legaturile in vederea unirii celei firesti intr-un stat unitar pe Vatra Daciei, pe care neamul a supravietuit cu stoicism, cand indarjit, cand vlaguit de coplesirea barbarilor si a imperiilor. In  tumultul european al inceputului de Secol XX, romanilor, pentru implinirea idealului lor national, le trebuia sprijinul unor puteri europene, altele decat cele trei imperii ce in decursul istoriei cotropisera si stapaneau marea parte a teritoriului si poporului roman. Privirile majoritatii unionistilor intregitori ai patriei, pe care o vedeau drept Dacia Redivivus, se indreptau cu nadejde spre puterile Antantei; Franta si Anglia.
La o luna dupa asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand la Saraievo, incepe Primul   Razboi Mondial prin declaratia de razboi a Austro-Ungariei impotriva Serbiei din 15 iulie 1914. In mai putin de o luna toate marile puteri europene sunt in razboi, Romania isi declara neutralitatea in urma Consiliului de Coroana convocat si condus de regele Carol Intai, datorita pactului secret pe care-l avea cu Austro-Ungaria, pact impus cu brutalitate de Bismark. Neutralitatea tine pana in august 1916, cand Antanta promite guvernului roman satisfacerea revendicarilor lor de unire cu romanii de pe partea cealalta a arcului carpatic, daca intra in razboi alaturi de ele. Ca urmare a acestor promisiuni, in 17 august 1916 are loc la Bucuresti o conventie si semnarea unui tratat intre Antanta si guvernul condus de I.C. Bratianu. In urma acestei conventii Regatul Roman declara razboi imperiului Austro-Ungar, in 27 august 1916, pentru eliberarea conationalilor lipsiti de elementarele drepturi cetatenesti, supusi unei maghiarizari intensive. Armata romana, cu entuziasm si usurinta, trece prin trecatorile carpatine ajungand pana la Brasov,  Sf. Gheorghe, Miercurea Ciuc, Gheorghieni, Orsova. In acest timp Germania, Turcia si Bulgaria declara razboi Regatului Roman. Comandamentul Suprem  al  Armatei Romane face cateva greseli tactice dezastroase in fata noilor dusmani, condusi de doi strategi prusaci, fiecare in fruntea unei armate superior echipate si instruite. Generalul Falkenhyn ataca prin  Ardeal iar generalul  Makensen prin Bulgaria. Prinsa in cleste, Armata Romana pierde si batalia de aparare a Bucurestiului in decembrie 1916. Coroana si guvernul se retrag in Moldova dar Armata Romana ramane stapana pe trecatori si linia Marasesti – Galati. O iarna trista, grea si plina de nevoi, dar atasamentul de neclintit al regelui Ferdinand (german) si al Reginei Maria (britanica)  fata de romani devine exemplul urmat de toti, dar mai ales de Armata Romana. Singura exceptie fiind fiul lor, printul Carol ce dezerteaza, trecand in Rusia, sa se casatoreasca !  
Anul 1917 a fost placa turnanta a razboiului : Rusii s-au saturat de razboi si s-au apucat de revolutii, din februarie pana in octombrie  s-a ales praful de imperiul Romanovilor, americanii odihniti, simtind ca razboiul nu va mai dura trei ani, au aranjat de un pretext ca sa intre in razboi, iar nationalitatile din Austo-Ungaria au devenit tot mai insistente sa se desparta definitiv de habsburgi. Romanii s-au trezit intre ciocanul bolsevicilor si nicovala prusaca, dar cu o daruire desavarsita apara trecatorile, obtinand victorii la Marasti, Marasesti, Oituz oprind armata germana sa intre si sa cucereasca Moldova. Datorita haosului bolsevic si mensevic din Rusia,  romanii sunt obligatii sa accepte armistitiul impus de Germania, in noiembrie la Focsani, pentru a se  apara de rusi, care din fostii aliati au devenit jefuitori bolsevici. Adio, tezaur romanesc !      
In Anul 1918 incepe deznodamantul razboiului prin discursul presedintelui american, Woodrow  Wilson, intitulat  Paisprezece Puncte, in care impune autodeterminarea natiunilor inglobate prin forta si tratate nejuste in Austro-Ungaria.  Dupa aflarea acestui discurs democratic american, la Roma, in Martie 1918, are loc Congresul Nationalitatilor din Austro-Ungaria care adopta motiunea de sustinere a dreptului fiecarei natiuni la autodeterminare si ori sa devina stat independent ori sa se uneasca cu statul de aceiasi nationalitate deja existent. O luminare si o cale larg deschisa,  incurajatoare pentru Romanii din Austro-Ungaria la autodeterminare.
Dar, inaintea lor, a venit surpriza, surprizelor: autodeterminarea natiunilor o sustineau si bolsevicii si astfel la 27 Martie 1918 , Basarabia devenise independenta de Rusia si se reuneste la Moldova lui Stefan cel Mare, fiindca numai atat mai ramasese din Regatul Roman in acea primavara. Trebuie subliniat ca Germania l-a adus la putere pe Lenin in Rusia, ca sa o scoata din razboi, sa le fie mai usor germanilor in vest unde se tocasera fara victorii, se epuizasera material si aparuse demoralizarea in randul militarilor. Din aceste motive Germania  a incheiat ’’Pacea de la Bucuresti’’ recunoscandu-i Romaniei teritoriul cu care a intrat in razboi, minus Dobrogea, in schimb  impunand demobilizarea armatei si pastrarea controlului asupra resurselor si al economiei tarii.  Tratatul nu a fost ratificat in parlament si nici promulgat de Regele Ferdinand.    
Degeaba, s-a retras Germania in spatele trecatorilor carpatine, tragand dupa ea slabele  armate austo-ungare, fiindca in urma lor a venit corpul expeditionar al generalului francez  Franchet d’Esperey care a scos din lupta pe bulgari si pe turci, astfel inca un imperiu murea.
Zilele imperiului Austro-Ungar, un hibrid penibil si steril, erau numarate. Nationalitatile ce il formau se organizeaza tot mai temeinic pentru autodeterminare. La New York are loc Congresul  sarbilor, croatilor, cehilor, slovacilor, romanilor, polonezilor, rutenilor a carui rezolutie impune ideea democrata a desprinderii totale de al treilea imperiu depasit istoric, muribund. Comitetul National Roman de la Paris se largeste in Consiliul National Roman Central cu sediul la Arad, iar Alexandru Vaida Voevod in data de 18 octombrie 1918, citeste in Parlamentul de la Budapesta declaratia de autodeterminarea a romanilor din Ardeal si Banat. La Viena, Iuliu Maniu  detaseaza din armata autro-ungara un corp de 70.000 de voluntari romani si-i aduce in Ardeal, in vederea desprinderii totale atat de imperiul austriac, cat mai ales de Ungaria  care, la randul ei, se rupe de Austria, dar vrea sa mentina, in continuare, inglobat, Ardealul.
In urmatoarele zile, deznodamantul Primului Razboi Mondial se precipita iar cehii si solovacii se unesc in Cehoslovacia si-si declara independenta, in timp ce in Sud se formeaza noul stat unit si independent al Slovenilor, Croatilor si Sarbilor. La 11 noiembrie 1918, se incheie armistitiul pe frontul de vest, iar in 13 noiembrie 1918 pe frontul balcanic, dupa care Ungaria este obligata de puterile Antantei sa-si retraga trupele din Ardeal si sa permita trupelor romane sa le inlocuiasca. Consiliul National Roman Central nu ajunge la nici o intelegere cu delegatia ungureasca la Arad si hotaraste Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia la Intai Decembrie 1918, in cinstea lui Mihai Viteazul care a intrat in Cetatea Alba Iulia , in noiembrie 1599, ca unificator al celor trei principate Muntenia, Moldova si Transilvania si in memoria Rascoalei lui Horia, Closca si Crisan. Inaintea acestui eveniment, Congresul General al Bucovinei, cu mare majoritate, a emis  rezolutia de unire neconditionata cu Regatul Roman. Astfel o alta parte a Moldovei lui Stefan cel Mare se reuneste cu neamul ei.
Adunarea de la Alba Iulia, prin cele 1228 de delegatii alese din toate comitatele romanesti a dat adunarii un statut de plebiscit si acestor delegatii s-au alaturat o suta de mii de romani, veniti din toate satele si comunele romanesti din Bucovina si Basarabia, din Maramures si Banat, din Crisana si Tara Motilor, din Hateg pana-n Caras au transformat-o in Marea Adunare Nationala a Romanilor ce au vroit si au realizat statul national unitar.
Rezolutia Unirii citita de episcopul greco-catolic Iuliu Hossu cuprinde: ‚’’Adunarea nationala a tuturor romanilor din Transilvania, Banat si Tara Ungureasca, adunati prin reprezentantii lor indreptatiti decreteaza unirea acelor romani si a tuturor teritoriilor locuite de dansii cu Romania. Rezolutia mai cuprinde si libertate nationala pentru popoarele conlocuitoare, deplina libertate confesionala, infaptuirea unui regim democratic in toate domeniile vietii publice, reforma agrara radicala, legislatie de ocrotire a muncitorimii industriale.
Istoricul consemneaza: ’’La ceasurile 12 din ziua de 1 decembrie, prin votarea unanima a rezolutiei, Unirea Transilvaniei cu Romania era savarsita.’’   Aceasta rezolutie este prezentata Regelui Ferdinand de catre o delegatie condusa de Miron Cristea episcop de Caransebes, alaturi de Iuliu Hossu episcop greco-catolic de Gherla, Vasile Goldis, Alexandru Vaida-Voievod si Caius Brediceanu. Trebuie mentionat si retinut ca, Adunarea Generala a Germanilor din Transilvania si Banat ce a avut loc la Medias aproba decizia romanilor, ei cunoscand istoria Ardealului Romanesc si drepturile majoritatii cetatenilor, pe cand Adunarea Generala a Ungurilor, tinuta la  Cluj, a reafirmat loialitatea lor fata de Ungaria, pentru prima data stat independent de la 1526. Trupele romane intra in Cluj in 24 decembrie 1918 fara sa intampine rezistenta din partea lor.
In recenta istorie a Romanilor, Intai Decembrie 1918 sta alaturi de Unirea lui Mihai Viteazul, Unirea lui Alexandru Ioan Cuza , Razboiul de Independenta condus de Carol Intai, de incoronarea regelui Ferdinand si a reginei Maria  la Alba Iulia. Oglindind aceste mari evenimente istorice,  Ziua Nationala a Romaniei a fost Zece Mai pana in 1947. Din 1948 s-a fixat 23 august, o zi comunista de trista amintire. Dupa revolutia de la Timisoara din 1989 si lovitura de stat de la Bucuresti, paleo-comunistul Ion Marcel Ilici Iliescu a propus ca zi nationala 22 decembrie, ce avea aceeasi valoare ca si 23 august.  Din fericire, a fost contracarat istoric si combatut politic pana ce, in final, a promulgat legea prin care Intai Decembrie sa fie zi nationala a Romania.       
Corneliu  Florea                        
Noiembrie  2015                     
Winnipeg – Canada

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page