Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Eva Simon: Vitrina sa fie frumoasa, debaraua nu conteaza!


In momentul de fata, anul Domnului 2015, nu exista niciun om sau nicio institutie in Ungaria care ar putea da un raspuns convingator la intrebarea: cati romani traiesc azi in Ungaria? Noi zicem ca suntem vreo 10 mii, ei zic ca suntem peste 35 de mii. Diferenta este uriasa si fiecare se bazeaza pe un alt adevar.
 

„Noi", adica reprezentantii comunitatii istorice credem ca numarul romanilor din Ungaria de azi se poate calcula in urmatorul fel: numarul credinciosilor romani ortodocsi + numarul catorva greco-catolici de origine romana din nord-estul Ungariei + numarul neoprotestantilor din localitatile cu populatie traditionala romaneasca. Poate exista cate un catolic sau reformat roman, dar numarul acestora nu modifica in mod semnificativ rezultatul estimativ. „Ei", adica autoritatile ungare, ne-au spus insa ca suntem de trei, aproape de patru ori mai multi. In urma recensamantului din 2011, ne-am „trezit" ca suntem muuult mai multi, si ca avem printre noi mii de romani romano-catolici si reformati. Categoric, ar fi fain ca ei sa aiba dreptate. Acest „bum" de romani in Ungaria, cresterea numarului nostru de 7.995 la 35.000, in doar zece ani, din 2001 pana in 2011, nu a adus insa dupa sine nicio schimbare: nu avem mai multe biserici, nu avem mai multe scoli romanesti, nu avem mai multi elevi romani, nu vorbim si nu citim mai mult romaneste. (Ba, ceva totusi creste si se sporeste: numarul autoguvernarilor romanesti! Ele apar, ca ciupercile dupa ploaie, la fiecare alegeri, inclusiv in localitati unde nimeni nu s-a declarat roman!) Cu siguranta, vor mai trebui sa treaca ani sau decenii ca sa ne dam seama exact cine si din ce interese se joaca cu numarul romanilor din Ungaria. Pana la urmatoarea numaratoare a populatiei Ungariei ramane insa sa existam cu aceasta schizofrenie, cand ne prefacem ca suntem multi, cu toate sa suntem mult mai putini. Si tot mai putini. In zilele obisnuite nu ne preocupa cati suntem, eventual in prag de alegeri mai cercetam statisticile recensamantului si ramanem socati ca de 5–10 ani avem autoguvernari romanesti in localitati unde nu este urma de roman. Vitrina sa fie frumoasa, debaraua nu conteaza!

Sfarsitul saptamanii trecute a fost deosebit de bogat in activitati romanesti: vineri, la scoala din Micherechi, dupa o saptamana de programe educative si distractive, dedicate limbii materne, elevi din cinci scoli romanesti din Ungaria s-au intrecut in ale ortografiei romanesti; la gradinita din Micherechi, copii si educatoare au primit cu multa simpatie spectacolul de teatru al unui grup de tineri „actori" de la Asociatia bolnavilor de sindrom Down din Oradea; cu o zi inainte, la scoala din Batania, directoarea si adjuncta Liceului „N. Balcescu" din Jula au facut o prezentare a singurului liceu de acest gen din Ungaria, pentru a convinge elevii din clasa a opta si parintii acestora despre avantajele studierii limbii romane si dupa anii de scoala generala; apoi sambata si duminica, cercetatori romani din Ungaria si Romania, istorici, lingvisti, etnografi, profesori s-au intalnit la Jula pentru a dezbate si analiza trecutul, schimbarile lingvistice, etnografia, folclorul romanilor din Ungaria. Toate astea s-au intamplat in comunitatea „istorica", si poate au mai fost si altele care ii scapa jurnalistului.

Dar la niciun eveniment nu am vazut vreun primar ungur, vreun deputat parlamentar sau oficialitate.

Vinerea trecuta, si in Budapesta s-a organizat un program „romanesc" (se pare) de mare anvergura, la care au fost invitati sa tina prelegeri ombudsmanul adjunct, consilieri ministeriali, profesori universitari – toti conferentiarii fiind unguri. La „Consfatuirea stiintifica organizata cu prilejul aniversarii a 35 de ani de la infiintarea Asociatiei Romane din Budapesta" (organizata de Autoguvernarea Romaneasca pe Capitala) s-a vorbit despre situatia juridica a nationalitalor din Ungaria, despre legaturile romano-maghiare, bla-bla-bla, dar fara conferentiari romani.

Presupunem ca nici in public nu prea au fost romani. (Scuze de la cei putini care poate s-au ratacit pe acolo!) Deci, avem dreptate cand zicem: Vitrina sa fie frumoasa, debaraua nu conteaza!?

Editorial Eva Simon, Foaia Romaneasca, Ungaria
Sursa: Romanian Global News

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page