Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Eva Simon: Parisul meu…

 
Am ajuns sa vad Parisul intr-un moment greu al vietii mele. Orasul Luminilor mi-a cuprins sufletul foarte repede, din mai multe motive: am simtit acolo un aer „bucurestean", boem, am intalnit oameni lejeri si fara stres; zilele cat am stat in Paris nu m-am simtit ca un turist, ci ca un francez, stand ore in sir pe terasele cu doar doua-trei masute, la o cafea si un croissant; si nu in ultimul rand, a fost un loc unde m-am simtit in maxima siguranta.

Nicio clipa nu mi-a fost frica sa umblu singura prin magazine sau sa calatoresc singura cu metroul, cu toate ca toti ceilalti calatori aveau culoarea pielii mai inchise decat a mea.

Siguranta, lumina, speranta – aceste trei cuvinte imi vin in minte cand ma gandesc la Paris... Dupa atentatul terorist din vinerea trecuta, in urma caruia au murit peste o suta de persoane civile, nevinovate, ne punem, de tot dreptul, intrebari: ne vom mai putea bucura de plimbari in siguranta in Paris sau in alte mari orase ale Europei? vom mai putea merge la vreun concert (fie de muzica rock sau altceva) fara sa ne gandim ca ar putea sa fim impuscati? Raspunsul nu poate fi altul decat unul categoric „da", deoarece nu putem trai tot timpul cu frica in spinare. Viata merge mai departe, cu bunele si relele sale.

Parisul meu este luminos nu doar din cauza milioanelor de becuri care-l ilumineaza. „Organizatorul" primei mele excursii la Paris, sotul meu, m-a dus de la Gare du Nord direct la un... cimitir. A fost exact acum zece ani. Din prima, poate parea cam morbid, pentru ca pe atunci trupul imi era macinat de o boala ucigasa, pe care insa am invins-o.

Deseori m-am gandit apoi ca Parisul cu siguranta a fost un leac atat pentru trupul meu bolnav cat si pentru sufletul zbuciumat. Am vazut Parisul pornind din cimitirele Pere-Lachaise, Montmartre, Montparnasse si am ajuns sa admir doar mai tarziu stralucirea Turnului Eiffel sau a bulevardului Champs-Elysees decat mormintele lui Enescu, Brancusi, Cioran sau Ionescu, si ale multor alte personalitati franceze, care au influentat civilizatia noastra de azi.

Parisul meu este un loc sigur. Oricat de multi oameni „colorati" erau in metrou, nu-mi era frica nici singura sa calatoresc. Emil Cioran a remarcat acest lucru inca de acum jumatate de secol: „Sunt in metroul din Paris si sunt singurul francez." (Adica, alb, pentru ca Cioran a trait din 1937 si a murit in 1995 in Franta fara sa-si ceara vreodata cetatenia franceza.) Sau cum ne „avertizeaza" renumitul istoric Neagu Djuvara: „Europa va arata in cativa ani, la fel ca oamenii din metroul din Paris".

Parisul ne invata nu doar istorie, civilizatie, cultura, valori universale umane, dar si toleranta, solidaritate, unitate. Dupa atentatele teroriste din vinerea trecuta de la Paris, milioane de oameni de pe retelele de socializare si-au schimbat poza de profil in culorile drapelului francez. Fiecare avea motivul lui. Unii pentru ca iubesc Parisul, altii in semn de condamnare a terorismului islamic, multi pentru ca si-au pierdut prieteni sau cunoscuti in acel masacru extremist. Tragediile ne solidarizeaza intre noi, oameni de natii si din tari diferite: nici nu au ars inca de tot lumanarile aprinse pentru victimele incendiului de la clubul Colectiv din Bucuresti, pana azi aflam despre tineri arsi care pierd lupta cu viata, pe cand deja ne unim rugaciunile pentru alti morti nevinovati.

si de ce ii plangem pe mortii din Paris? Pentru ca acest oras si spiritul lui este o parte din noi. O parte din istoria, din civilizatia omului european din zilele noastre. si tocmai pentru asta il urasc teroristii. Noi iubim si admiram splendidele realizari ale geniului uman. Ei nu. Noi ne temem de moarte, ei nu. Parisul meu este viu, mandru, solidar, tolerant si luptator. Azi isi plange mortii, dar suntem siguri ca milioanele de lumanari aprinse in amintirea victimelor nu fac altceva decat sa-i dea o si mai mare stralucire.

Eva Simon, Foaia Romaneasca 20 noiembrie 2015
Sursa: Romanian Global News

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page