Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

„1989, Adevar si Manipulare” (2)

 Redactia ART-EMIS   


„1989, Adevar si Manipulare", asa s-a numit simpozionul organizat de Institutul de Politici Publice, Administratie si stiintele Educatiei din cadrul Universitatii „Constantin Brancusi" din Targu Jiu si moderat de presedintele Senatului Universitatii, prof. univ. dr. Adrian Gorun. Tema, usor de dedus chiar din titlul manifestarii a incercat sa ridice putin din voalul care a acoperit evenimentele sangerosului decembrie 1989. Chiar daca „cineva, acolo, « Sus »" a ramas consternat, va prezentam a doua parte a un succint colaj realizat pe baza comentariilor aparute in presa locala din Tg. Jiu. (Redactia ART EMIS).

„Nu am fost cooptat in F.S.N. pentru ca nu faceam parte din «Cupola»"[1]

Fostul sef al Securitatii din timpul evenimentelor din decembrie 1989, generalul Iulian Vlad, a facut, joi, 29 octombrie 2015, primele declaratii publice, dupa 26 de ani, in legatura cu imprejurarile in care a fost rasturnat regimul comunist. Generalul-colonel Iulian Vlad si generalul-maior stefan Guse nu au fost cooptati in ceea ce s-a numit „Cupola", adica Consiliul Frontului Salvarii Nationale (C.F.S.N.). Iulian Vlad (84 de ani) a fost condamnat la 25 de ani de inchisoare pentru evenimentele din decembrie 1989, din care a executat patru ani la Penitenciarul Jilava. Generalul a avut joi, 29 octombrie, prima iesire publica, dupa 26 de ani de tacere, in cadrul Conferintei cu tema «1989 - Adevar si manipulare», organizata de Universitatea „Constantin Brancusi" din Targu Jiu. „Sunt profund emotionat. Sunt emotionat pentru ca, dupa 26 de ani de tacere impusa sau autoimpusa, iau pentru prima oara cuvantul in public, in afara depozitiilor pe care le-am facut in propriile mele procese, trei la numar, in urma carora m-am ales cu o condamnare de 25 de ani de inchisoare, din care am executat neintrerupt patru ani, cei mai multi la inchisoarea Jilava", a spus generalul in rezerva.

„Cei care au beneficiat de putere, de la primul si pana la ultimul, s-au pus de acord in prealabil"

Generalul Iulian Vlad a explicat ca nu a fost cooptat in C.F.S.N. pentru ca, alaturi de generalul Guse, nu faceau parte din noua grupare care a pus mana pe putere dupa Revolutie, grupare care a purtat diferite denumiri, printre care si «Cupola»: „Prin natura functiei pe care o aveam in decembrie 1989, am fost plasat in centrul sau in epicentrul evenimentelor de atunci. Sunt foarte multe date si foarte importante. Nu suntem singurii depozitari ai adevarului si poate ca, asa cum e omeneste, fiecare, aflandu-ne in anumite puncte si in anumite pozitii, stapanim mai bine adevarurile pe care le-am observat din acele pozitii in care ne aflam. Prin natura functiei, trebuia sa cunosc ansamblul situatiei si trebuie s-o marturisesc, cu modestia care se impune, ca am cunoscut-o si am stapanit-o in cea mai mare masura. Atat generalul Guse - care, pentru memoria lui, cu totii ii suntem datori, pentru ca a fost un foarte bun patriot, un mare roman - cat si subsemnatul nu faceam parte din ceea ce se proteja si, mai tarziu, s-a numit de catre unii «Cupola», iar de altii «Conspiratie», sau alte denumiri. Noi, in zilele acelea de inceput, ne-am facut pur si simplu datoria de pe functiile pe care le aveam. Generalul Guse era sef al Marelui Stat Major, deci comandantul executiv al Armatei, iar eu eram ministru secretar de stat, sef al Departamentului Securitatii Statului, cealalta forta armata a statului pe care o avea tara atunci. Puterea armata era in mainile noastre. Cei care au fost, mai apoi, beneficiarii puterii nu puteau sa ne asocieze si pe noi, pentru ca nu faceam parte din acelasi grup. Noi ne-am indeplinit misiunile si indatoririle functiilor pe care le aveam. Pe cale informativa se intrevazuse posibilitatea unor provocari, care ar fi determinat o varsare de sange fara precedent. [...] Trebuia sa comandam aceasta forta de aparare a statului. Am facut-o in chipul cel mai constient. [...]. Nu puteam sa fim cooptati in diferitele organisme care au vrut sa statueze forma de putere care a luat fiinta atunci, pentru ca noi nu faceam parte din gruparea cunoscuta. Cei care au beneficiat de putere, de la primul si pana la ultimul, au fost, intr-o forma sau alta, pusi de acord in prealabil. si, apoi, stiti proverbul : « cine se aseamana se aduna », asa ca nu a fost prea greu sa se adune".

„S-a intentionat o crima fara precedent!"

Fostul sef al Securitatii povesteste ca au fost anumite planuri ca Armata sa se lupte cu Securitatea, iar varsarea de sange ar fi fost cumplita. Iulian Vlad spune ca, in masacrul de la Otopeni, cel mai mare rol l-a avut diversiunea: „S-a intentionat si ar fi fost o crima fara precedent, cu urmari nebanuit de mari, cu varsare de sange ca niciodata, daca intre Armata si fortele Securitatii s-ar fi iscat un conflict, daca trageau unii in ceilalti. Incercari s-au facut, iar unele au fost chiar reusite, cum a fost cazul de la Otopeni, in care au murit zeci de copii, de tineri, abia incorporati, in luna noiembrie. Au fost, pur si simplu, macelariti". Iulian Vlad a continuat seria dezvaluirilor despre episodul criminal de la Otopeni, sustinand: „A fost vorba si de nechibzuinta unui comandant care raspundea de paza aeroportului, dar cel mai mare rol l-a jucat diversiunea. Imaginati-va ce s-ar fi putut intampla daca aceasta diversiune s-ar fi generalizat. S-au mai incercat si prin alte locuri si toate au avut aceleasi trasaturi. Dar, spre cinstea si onoarea generalului Guse, un militar si un patriot desavarsit, am putut preveni impreuna aceasta catastrofa. Am dat ordin ca trupele de Securitate sa se retraga din calea manifestantilor". Iulian Vlad povesteste ca, in centrul Bucurestiului si al evenimentelor, se aflau aproximativ 2.000 de securisti inarmati pana in dinti, care, la un ordin, ar fi deschis focul impotriva manifestantilor. Fostul sef al Securitatii spune ca a dat ordin trupelor sa se retraga in unitati, iar manifestantii au avut calea deschisa pana la Piata Palatului: „Institutia pe care am condus-o i-a prezentat sefului statului informatii in flux continuu pana in momentul in care a luat hotararea sa plece din sediul Comitetului Central. De fapt, nu putea sa mai ramana in fata Comitetului Central, pentru ca in fata sediului e o piata imensa, Piata Palatului, asa cum se numea ea atunci, care aceea a devenit, in cateva ore, neincapatoare, intrucat, in dimineata zilei de 22 decembrie, mase imense de oameni din zonele industriale ale Capitalei, la care s-au atasat alti multi cetateni, s-au indreptat catre aceasta agora. Ceausescu nu mai putea sa ramana acolo, in sediul Comitetului Central. In zona care se circumscrie, intre bulevardul Magheru, pana la Universitate, pe strada Edgar Quinet, Brezoianu, urcand pe strada stirbei Voda spre strada care iese in Bulevadul Magheru, Hotelul Athene Palace. Ei, bine, in aceasta zona eu aveam efective forta unei brigazi, care este o mare unitate, cu tot armamentul de lupta. In afara de aceasta, in aceeasi zona se afla scoala de Ofiteri a M.A.I. - actuala Academie « Alexandru Ioan Cuza » cu 700 de elevi foarte bine instruiti, cu armamentul din dotare asupra lor, insotiti de 200 de ofiteri la ferl de bine echipati. Aproape ca nu se putea sa treci de oamenii acestia. In dimineata zilei de 22 decembrie 1989, la ora 8.00 si cateva minute, am chemat la ordin pe comandantii celor doua forte: seful scolii militare de Ofiteri, colonelul Gheorghe Rabagel, seful Statului Major al scolii, colonelul Pavelescu, seful Statului Major al trupelor de securitate si le-am ordonat sa se retraga din dispozitiv in ordine desavarsita la unitatile de origine. Toata masa de oameni in uniforma, inarmati, pregatiti sa traga la ordin, s-a retras, lisand libera intrarea in Piata Palatului. In aceasta situatie este evident ca Ceausescu nu mai putea ramane in Comitetul Central

Elena si Nicolae Ceausescu au tipat catre ofiterii de garda care-i insoteau sa se traga impotriva populatiei

Generalul Iulian Vlad a mai dezvaluit faptul ca sotii Ceausescu au tipat la ofiterii de Securitate care se aflau in dispozitiv sa se traga impotriva celor care incercau sa intre in sediu. Fuga lui Ceausescu de la Comitetul Central a fost facilitata de generalul Stanculescu, care, peste capul Directiei de Securitate si Garda, a chemat un elicopter in care au fost imbarcati sotii Ceausescu si alti doi membri ai C.P.Ex. [...] Din fata liftului in care s-au urcat pentru a ajunge pe platforma de deasupra Comitetului Central, pentru a se imbarca in elicopter, din nou,Elena si Nicolae Ceausescu au cerut ofiterilor care se aflau in preajma sa se traga si sa nu se permita patrunderea in sediul Comitetului Central".

„Ordon , trageti!"... ar fi cazut ca spicele de grau

Generalul Iulian Vlad spune ca a dat un nou ordin sa nu se traga impotriva manifestantilor care au intrat in Comitetul Central. Declara ca protestatarii ar fi fost secerati la un simplu ordin. „In sediul Comitetului Central, la acea ora erau cateva sute de ofiteri ai Directiei de Securitate, inarmati cu cele mai bune arme din dotarea infanteriei, pistolete, pistoale automate, pusti mitralitere s.a.m.d., dar usile s-au deschis tot la ordinul pe care l-am dat. Ce trebuia sa facem in momentul acela? Sa fi pus pusca pe multime aceea, atunci ar fi cazut cum cad palele de grau in fata seceratoarelor. Nu era posibil. Asa ceva nu as fi facut niciodata si nu am facut niciodata. Sunt si astazi guri care spun ca generalul Vlad a tradat. Eu nu am tradat. Eu am jurat credinta poporului roman si patriei mele, asa cu cerea Juramantul Militar. Era cel mai simplu lucru sa dau un ordin din doua cuvinte, «Ordon, trageti!», si ar fi cazut ca spicele de grau. Ar fi fost bine ? Eu socotesc ca nu, si aceasta a fost, este si va ramane convingerea mea pe viata"[6].

Ultimele momente din viata generalului Vasile Milea

„M-a luat in brate, a plans... S-a impuscat in inima". (General-colonel Iulian Vlad).

Iulian Vlad a marturisit ca avea o relatie apropiata cu generalul Vasile Milea, fost sef al Marelui Stat Major al Armatei Romane (1980-1985) si ministru al Apararii Nationale (1985-1989): „Sunt dator, pentru memoria lui Milea, sa va spun adevarul. Poate ca unele vor fi lucruri inedite. Am fost apropiat de Milea. Am avut relatii foarte stranse, chiar de prietenie cu Vasilea Milea. Gradele erau aceleasi, de general-colonel, eram membri ai Guvernului. Eu eram membru al Comitetului Central, iar el era membru supleant al Comitetul Politic Executiv, dar eram foarte adesea chemati la sedinte comune, la sedintele Comitetul Politic Executiv. Ca membri ai Guvernului, ne intalneam, de asemenea. Intre noi s-a creat o relatie stransa si deschisa. Eram ceea ce eram fiecare, iar viata militara nu e una usoara. Ma ruga ca, daca eu ajung primul la sedintele Comitetului Politic Executiv sau la sedintele de Guvern, sa-i tin un loc langa mine, iar el facea la fel. Asa s-a intamplat si in decembrie 1989, la cele cateva sedinte de Comitet Politic Executiv. Dar ultima este cea mai importanta. Inainte de sedinta Comitetului Politic Executiv, care s-a tinut in dimineata zilei de 22 decembrie, imediat dupa ora 8.00, eu dadusem ordinul de retragere din zona a unitatilor mele". Milea a comandat represiunea din noaptea de 21 spre 22 decembrie. Milea a fost numit de Ceausescu in fruntea unui comandament care sa organizeze represiunea impotriva revoltei din Bucuresti. „In dupa-amiaza zilei de 21 decembrie, dupa spargerea mitingului, eu eram la minister, iar Milea era la Comitetul Central, era membru al conducerii superioare a partidului si trebuia sa participe la miting. Dupa spargerea mitingului, Milea a fost numit sa comande actiunea de linistire a lucrurilor in Capitala si l-a luat ca adjunct al lui, ca sa conduca pe teren operatiile, pe generalul Hortopan. Nici el nu mai este in viata. Ce s-a intamplat in Bucuresti in noaptea zilei de 21 spre 22 decembrie, probabil ca stiti. Au fost morti si raniti", a declarat fostul sef al Securitatii. Milea, la inapoierea de pe „teren" a plans pe umarul generalului Vlad Incarcatura psihica la care a fost supus ministrul Apararii, generalul Vasile Milea, a fost imensa, povesteste Iulian Vlad. Acesta a fost nevoit sa indeplineasca ordinele lui Ceausescu, de a se trage impotriva manifestantilor. Generalul (r) Iulian Vlad a povestit un episod cutremurator. Generalul Milea l-a luat in brate si a inceput sa planga chiar la intrare in sediul C.C. Cei doi au intrat in cladire, iar ministrul Apararii a continuat sa se descarce. L-a rugat sa se intalneasca cu sotia si cu fiica lui si sa le transmita ca nu a fost un criminal si ca a fost nevoit sa indeplineasca ordinele primite de la Comandantul Suprem. „Spre miezul noptii, ma aflam in fata uneia dintre intrarile in sediul Comitetului Central. Acolo era cartierul general. Ceausescu nu a mai plecat din sediu si noi nu am mai avut voie sa parasim zona. Eram impreuna cu mai multi generali si ofiteri superiori din subordine, dar si de la Armata. Ce puteam sa discutam decat despre ceea ce se intampla in tara. Dupa miezul noptii, dinspre strada Academiei, s-a aratat Milea, inconjurat de niste generali si ofiteri. Cand m-a vazut, a venit direct la mine, m-a luat in brate si a inceput sa planga. M-a impresionat profund gestul lui si i-am spus: «Va rog sa intram in sediu. Nu e bine sa aratati aceasta slabiciune in fata ofiterilor din subordine». Am intrat in sediu si ne-am dus spre cabinetul I, spre biroul lui Ceausescu. El era acolo si ne-am asezat pe cate un fotoliu. Undeva la o distanta mai mare, se asezase intr-un fotoliu si motaia Gogu Radulescu, membru al Comitetului Politic Executiv. Generalul Milea inceput din nou sa planga si sa-mi spuna: «Tovarase Vlad, va rog foate mult sa intalniti pe sotia mea si pe fata mea si sa le spuneti ca eu nu am fost un criminal. Nu eu am hotarat reprimarea care a avut loc azi-noapte. Am primit ordin pentru asta». Era un om cu o constructie psihica si un fel de a fi mai aparte. In ciuda aparentelor, era un om sensibil si bland. Am discutat mai multe lucruri din care unele de importanta capitala, dar Milea nu mai era omul care fusese pana atunci. Era literalmente prabusit. L-am rugat sa se retraga si sa-si ia cateva ore de odihna, pentru ca la ora 8.00, in dimineata zilei respective, eu primisem telefon de la Silviu Curticeanu, secretarul Comitetului partidului, ca la ora 9 sa fiu prezent la asa numita «salita», unde Ceausescu convoca, de obicei, la discutii mai restranse pe unii demnitari, pentru ca acolo se va tine o sedinta a Comitetului Politic Executiv", a marturisit Iulian Vlad.

sedinta C.P.Ex.

Nicolae Ceausescu a convocat de urgenta sedinta respectiva a Comitetului Politic Executiv, in care principalul vizat a fost generalul Milea. Ceausescu l-a strapuns cu privirea pe Ministrul Apararii, caruia i-a reprosat ca nu i-a executat ordinele si nu a scos in strada unitatile militare pentru a reprima revolta din Capitala. Milea a fost bestelit de Ceausescu in fel si chip, iar tot timpul l-a tinut de brat pe Iulian Vlad. „Eu eram in sediul Comitetului Central, la Directia de Securitate si Garda. Am ajuns printre cei dintai acolo, pentru ca era foarte aproape. Am ocupat un scaun mai spre centrul mesei si, in dreapta, am rezervat un loc pentru Milea. A ajuns si Milea. Avea o figura cadaverica. Nu mai semana a om. Se intelege ca, in noaptea aceea, Milea nu a inchis ochii. L-am intrebat ceva si mi-a dat un raspuns neinteligibil. Dupa cateva minute apar Nicolae Ceausescu si Elena Ceausescu. Nicolae Ceausescu s-a oprit in cadrul usii si si-a indreptat atentie pe directia in care eram noi. Va murturisesc ca eu nu am mai intalnit in viata mea un om cu o privire atat de patrunzatoarea. Te strapungea, pur si simplu, atunci cand avea sa-ti reproseze ceva sau sa-ti faca o anumita observatie. Am considerat ca eram primul vizat, mai ales ca pusesem in aplicare un sir de lucruri deosebite. Probabil ca si Postelnicu, care era in starea mea, s-a gandit ca si el e luat in vizor, dar, in realitate, privirile erau indreptate catre Milea. si a inceput: «Milea, ti-am dat ordin sa aduci regimentul cutare, sa aduci batalionul independent cutare, sa aduci nu stiu care brigada». [...] «De ce nu le-ai executat?». Milea tremura pur si simplu. L-a bestelit cum nu este bestelit nici un soldat care sare gardul unitatii, asa cum a facut-o Ceausescu cu un ministru al Apararii Nationale, general-colonel. «Pleci, imediat. Te duci la trupe. Ia masuri sa vina unitatile cutare». De la Ploiesti urma sa vina o mare unitate, de la Pitesti, de asemenea. In tot timpul in care a primit aceste observatii, Milea m-a tinut de brat. In functie de duritatea observatiei, apasarea era mai usoara sau mai dura, pentru ca, la urma, inainte de a pleca, sa ma stranga foarte puternic de brat. Sigur, am interpretat in felurite moduri acest gest. Ce a vrut sa-mi transmita? Era o descarcare, un fel de a spune «Iata, ce mi-a mai facut si astazi acest om!», Cred ca gestul final a vrut sa fie ultimul ramas bun !... ", a spus Iulian Vlad.

Sfarsitul generalului Milea[2]

Fostul sef al Securitatii a povestit apoi ce a urmat: „Generalul Milea a iesit din sala. La usa de iesire din sala il astepta aghiotantul, un ofiter de Securitate, era ofiterul meu. Toti membri conducerii partidului erau gardati de ofiteri de Securitate si inarmati cu tot ce trebuia. A plecat in urma lui. La un moment dat, in drumul lui spre biroul in care lucrase candva ca sef al Statului Major al Garzilor Patriotice, l-a intalnit pe un ofiter tanar, un capitan-inginer, nu foarte bun cunoscator al regulamentelor militare,. I-a facut semn sa se apropie si i-a ordonat sa-i dea pistolul. Capitanul s-a supus. A luat de la centura pistolul si i l-a dat in mana ministrului. El a intrat in biroul in care lucrase candva. Acolo l-a intalnit si pe seful de Stat Major al Garzilor Patriotice, caruia i-a cerut sa-l lase singur. A avut un telefon sau doua, pentru ca s-a auzit vorbind, dupa care s-a auzit un foc de arma. Nu mai era nimeni in acea incapere in afara de Milea. Era el cu el insusi si cu arma pe care o primise de la un subaltern de-al lui. Imaginati-va daca, prin absurd, maiorul aghiotant, care era ofiterul meu, i-ar fi dat arma, as fi putut spune astazi ca nu Securitatea l-a impuscat? Nu m-ar fi crezut nimeni, pentru ca asa e mentalitatea noastra, a oamenilor, in general, de a crede mai cu seama lucrurile care ies din normal. Milea s-a impuscat in inima, si nu in cap. Se intampla adesea aastfel de gesturi de sinucidere. In dimineata zilei respective, Armata a ramas fara ministru".

Dureros de trist, dar adevarat !

Generalul Iulian Vlad crede ca generalul Milea a savarsitmai multe erori, cum ar fi represiunile pe care le-a coordonat la Timisoara si Bucuresti. Daca asculta de ordinele lui Ceusescu, ar fi trebuit sa continue crimele, dar era constient ca regimul comunist era la final si urma sa dea socoteala pentru ceea ce facuse. Astfel, se poate ca singura solutie pentru el a fost de a-si pune capat zilelor: „El a fost singurul din cei trei ministri care a dat ordin sa se traga la Timisoara, ba chiar a dat un ordin scris in sensul acesta, pentru ca Milea a fost un militar desavarsit, la modul propriu, al cuvantului. El a fost un executant model al ordinelor Comandantului Suprem. Milea nu ar fi putut sa nu puna in aplicare ordinul lui Ceausescu. Apoi, stiti ce s-a intamplat la Timisoara si prin alte parti din tara! S-a intamplat ce s-a intamplat la Bucuresti. Dar, in aceeasi noapte, Milea s-au trezit cu prezenta la Bucuresti a generalului Stanculescu, care fusese chemat de la Timisoara din ordinul lui Ceausescu, fara stirea lui Milea. A fost chemat din misiunea in care se afla la Timisoara, fara ca ordinul lui Ceausescu sa treaca pe la Milea, asa cum prevad regulamentele. «De ce credea ca a venit?» Nu putea sa gandeasca altfel. «Ce se va intampla cu mine? Voi putea sa stau in fata celor pe care din ordin i-am reprimat la Bucuresti? Voi putea sa stau in fata celor pe care din ordin i-am reprimat la Timisoara? sau «Ce se are in vedere cu mine, daca a fost chemat generalul Stanculescu sa-mi ia locul?». In aceeasi dimineata, Ceausescu l-a investit pe Stanculescu cu calitatea de ministru al Apararii Nationale, provizoriu. Care era iesirea pe care trebuia s-o caute Milea? Ce trebuia sa faca? E o forma de a judeca lucrurile si de a-i da dreptate gestului pe care l-a facut Milea. Asa s-au petrecut lucrurile. Dureros de trist, dar adevarat!" Astfel si-a incheiat cuvantul generalul iulian Vlad.
--------------------------------------
[1]AlinIon,http://adevarul.ro/locale/targu-jiu/fostul-sef-securiatii-generalul-iulian-vlad-rupe-tacerea-premiera-revolutie-nu-fost-cooptat-fsn-nu-faceam-parte-cupola-1_56325d00f5eaafab2c23d6f7/index.html
[2]http://adevarul.ro/locale/targu-jiu/secretele-mortii-ministrului-milea-umilit-revolutie-ceausescu-dezvaluite-generalul-vlad-fost-sef-securitatii-m-a-luat-brate-plans-s-a-impusact-inima-1_5633864df5eaafab2c29d341/index.html


Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page