Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

PUBLICUL DIN SYDNEY A LUAT-O RAZNA ! ONCE IN A LIFE TIME !

Daniel IONITA

Seara tarziu, in metrou, revenind acasa de la Opera din Sydney, unde am asistat la recitalul concertant al Angelei Gheorghiu, un cuplu australian mai in varsta, probabil observand revista-program ce-o aveam sub brat, a intrat in vorba cu sotia mea si cu mine, strigand aproape (si el si ea intr-un glas, parca): „Nu-i asa ca publicul australian a luat-o razna?! Nu am mai vazut atata entuziasm insotit de ovatii si batai din picioare pentru encors (bisuri)!”. Se vedea ca sunt clienti vechi si versati ai operei, si pentru ca ceea ce spuneau imi umplea sufletul de mandrie, am dat din cap aprobator, incurajandu-i sa continue. „Noi australienii nu ne prea manifestam in felul acesta nici macar la meciurile de rugby!”. Inainte ca batraneii sa ma abordeze, ma gandeam ca poate eu, roman fiind, sunt tendentios in aprecierea efectului mai mult decat electrizant al divei divine originare din Romania, recunoscuta ca cea mai buna soprana din generatia curenta.

Recitalul Angelei Gheorghiu a fost acompaniat de Orchestra Operei din Sydney dirijata  de nimeni altul decat Tiberiu Soare. A fost bazat pe arii, in majoritatea lor, din Puccini si Massenet, cu ceva Bizet incorporat pentru echilibru – piese alese in mod vadit ca sa puna in valoare talentul interpretativ dramatic al artistei. A fost presata de public sa acorde patru bisuri, si a facut fata cu brio celebrei „Mio Banbino Caro”, apoi unui cantec popular romanesc, urmat de „I could have Danced All Night” si incheind cu „Granada”. Usor, veti zice. Da, dar artista avea nevoie sa se distreze putin dupa minunatele, dar extrem de dificilele „Vissi d’arte”, „Sola perduta abbandonata”, „Pleurez mes yeux”, sau „Un bel di vedremo” cu care adusese publicul aproape de delir in miezul concertului. Vocea catifelata cu amplitudinea cunoscuta, timbrul si frazarea perfecta, subtilitatea poetica si arta de scena, toate au contribuit la cresterea progresiva a temperaturii emotionale cat si a tensiunii arteriale a fiecaruia din noi cei prezenti in sala. Pentru ca publicul a ramas uimit nu doar de voluptatea vocii artistei ci si de garderoba ei, pe care a schimbat-o de trei ori pe parcursul serii. In prima parte a intrat in scena intr-o rochie de o senzualitate… pura, sau puritana, daca vreti, tinand cont ca a inceput recitalul cu o arie din  Haendel, rochie care ne-a dezvaluit mult mai mult, in paralel descoperirea materialului muzical asteptat, de catre cu vocea ei sublima (sotia mea a priceput, in fine, de ce cumparasem bilete in randul trei din fata, exact pe mijloc!). Dupa pauza, pentru perioada „Spaniola“ a recitalului, Angela a purtat or rochie bolero clasica, neagra si pe corp, scotandu-i in evidenta pe deplin formele... afara doar de cele muzicale propuse de Bizet, pentru ca la partea finala si la bisuri, sa poarte o roba roz-bordeaux, cu ruj asortat (la rochiile negre purtase ruj rosu singeriu).

Cuplul din tren nu s-a oprit doar la Angela, ci a mentionat cu admiratie si intepretarea din interludiu a Rapsodiei nr.1 de Enescu. Si-au exprimat admiratia fata de textura, energia, melodicitatea si poezia muzicii enesciene, si de aplombul lui Tiberiu Soare, care desi n-a avut decat cateva zile la dispozitie pentru repetitii, a reusit sa imprime orchestrei din Sydney caracterul profund romanesc al acestei capodopere. La acest punct al discutiei, rezistenta mea admirabila pana aici, a cedat, de fapt trebue sa dau vina pe sotia mea – care a izbucnit sa le spuna interlocutorilor nostri ca suntem romani... de unde au inceput multe alte intrebari si cereri de clarificare despre Gheorghiu, Roberto Alagna (fostul ei sot, si mare tenor), Enescu. etc. etc. etc.

Revenind la concert, este clar ca pentru publicul din Sydney evenimentul a avut un caracter unic – once in a life time. Este putin probabil ca Angela Gheorghiu sa se reintoarca la Sydney. Programele divei sunt stabilite  pe urmatorii 4-5 ani. Asa ca reactia entuziasta de nivel „razna“ a fost raspunsul absolut adecvat pentru o asemenea performanta a unui artist de un asemenea nivel. Gheorghiu a reusit sa provoace un raspuns eminamente latin, ca pe stadioane, la o audienta australiana obisnuita sa raspunda retinut. Afara de materialul muzical si calitatea exceptionala a vocii, Angela stie ce inseamna joc scenic, dramatism adecvat, si de asemenea cat si cum anume sa flirteze cu publicul. Initial credeam ca flirteaza numai cu mine, si-i zambeam conspirativ din randul trei - dar curand m-am dat seama ca ea cucerea de fapt pe toata lumea din sala! Un artist complet, pe care Sydney-ul a stiut sa-l aprecize. Once in a life time.

Daniel IONITA
Sydney, Australia
8 Octombrie 2015


Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page