Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Galina MARTEA: EDUCATIA – FUNCTIE SI ROL ÎN DEZVOLTAREA OMULUI SI A SOCIETATII

                                                
Prin procesul continuu al invataturii se produce actiunea evolutiva de schimbare permanenta a omului in corelatie cu mediul social. Invatatura, fiind sistemul de indrumari teoretice si practice in diverse domenii de activitate, este si sistemul prin care se dobandeste dezvoltarea intelectuala si se imbogateste intelepciunea spirituala, astfel creand sistemul de cultura multilaterala al omului. Prin notiunea de invatatura se contopesc atat procesele instruirii, ca parte componenta in culturalizarea si formarea omului ca personalitate instruita a unei societati, cat si procesele educatiei, ca parte componenta in asigurarea unei dezvoltari multilaterale a omului cu insusiri intelectuale, morale, estetice si fizice cu scop de a contribui benefic la formarea unei societati civilizate. Educatia avand la baza un ansamblu de valori si masuri care sunt aplicate regulat pentru formarea trasaturilor intelectuale si morale ale omului sunt totodata si acele masuri (actiuni) care au ca scop perfectionarea evolutiva a mediului social (considerat ca un bun material stapanit de om) propriu omului prin care se contopesc experientele de viata, cultura influentate de totalitatea procedeelor folosite in acest scop. Atat omul cat si mediul social propriu acestuia sunt ca un intreg al existentei prin care se produce schimbul reciproc de valori si actiuni, si care in aceeasi masura ambii necesita modificari si transformari frecvente cu accent pozitiv in crestere si dezvoltare. In paralel are loc si acea incrucisare a actiunilor prin care se asociaza obiectivele propuse cu rezultatele dorite. Prin procesele de remodelare a existentei umane omul cu propria societate a fost acel model in dezvoltare care a produs schimbarile respective si in sistemul de educatie. Educatia, fiind o activitate sociala, isi exprima caracterul prin forme clare de a transmite catre generatia in crestere acele componente esentiale educative care sa influenteze sistematic si constient dezvoltarea facultatilor umane, si care nemijlocit sa asigure si culturalizarea societatii respective. Activand in modul respectiv, prin educatie se formeaza si acel component social care actioneaza ca un element al evolutiei datorita caruia sunt influentate intreaga varietate de valori necesare omului in dezvoltare si anume valorile spirituale, intelectuale, materiale. Prin aceste valori create de om si prin care ele la randul lor au format omul, fiind in schimbare continua, in paralel prin intermediul acestora s-a format si stiinta educatiei la baza careia de asemenea a fost si ramane omul cu intelectul si cultura sa. Omul, ca individualitate sociala, este acea substanta in existenta umana care prin cultura si educatia sa favorizeaza la nesfarsit desfasurarea actiunilor, ca necesitate absoluta a proceselor evolutive, astfel creand conditii favorabile manifestarilor si fenomenelor concepute de fiinta umana si societatea acesteia. Fenomenele, la randul lor fiind o categorie care se manifesta prin atitudini, comportament, tendinte catre actiuni cu valori materiale, spirituale, intelectuale, sunt nemijlocit si legatura dintre domeniile de activitate umana si sociala care dezvolta societatea omului. Prin aceasta legatura educatia este acea functie care transmite comunicarea adecvata in formarea corecta a sistemelor si subsistemelor din societate necesare omului, si comunicarea adecvata in formarea corelatiei calitative de convietuire dintre societate si individ. Prin comunicarea si corelatia calitativa dintre om si societate educatia se prezinta ca un factor intermediar intre acestea cu functia de a realiza actiunea comuna benefica si de a favoriza dezvoltarea sociala, bazata pe structura economica si politica. Respectiv dezvoltarea economica si politica a unei societati atrage (in mod prioritar) in sine factorul educativ care determina structurarea domeniilor pe actiuni si principii fundamentate pe teorii stiintifice, ca urmare producand produsul cu efectul necesar. Indispensabil, se creaza produsul de care are nevoie omul in dezvoltarea sa si in prosperarea societatii. Transformarile respective se manifesta si in diversitatea conditiilor care depind de aparitia unor fenomene ce se produc in totalitatea factorilor de mediu in care exista fiinta umana. Ele, ca si altele, fiind intr-o conexiune directa cu educatia pot provoca cauze influentand negativ cat si pozitiv cursul de transformare a vietii sociale, provocand in acelasi timp si efecte nefavorabile asupra constiintei umane, care suporta varietatea schimbatoare a existentei sale. Aparitia unor asemenea fenomene pot efectua actiuni cu caracter stimulator sau apatic (inactiv), care nemijlocit pot provoca si neintelegeri in indeplinirea unor obligatii personale si sociale. In rezultat, efectele respective conditionate de calitatea educatiei sociale (exemplu, nivel inferior) restrange comportamentul omului prin actiuni, astfel denaturand produsul social al dezvoltarii.
Relatia dintre om si societate, intemeiata prin elementul educatiei, cuprinde acel principiu activ al existentei pe care se bazeaza stiinta pedagogiei, ca rol si functie in dezvoltarea acestora. Pedagogia, ca stiinta in formarea si instruirea omului, este activitatea prin care se reproduc valorile umane cu caracter social si este domeniul prin care sunt valorificate procesele de comportare si comunicare dintre individ si societate. Prin definitia sau fraza susmentionata isi reflecta imaginea educatia, in calitate de concept, realizata prin intermediul stiintei pedagogice si nemijlocit infaptuita de dascali/pedagogi cu pregatire speciala. Educatia, fiind o stricta necesitate atat pentru om cat si societate, evolueaza printr-o serie de transformari permanente punand in actiune exercitarea acelor activitati care dezvolta mediul social si individul. Ca prioritate a societatii educatia, proces educativ si instructiv, este acea conditie umana care impune omul sa fie mereu in contact direct cu invatatura. Numai prin procesul invatarii omul este capabil sa atinga acele experiente si lucruri, care sa-i aduca bogatia spirituala si intelectuala pe tot parcursul vietii. In acest sens, Jan Amos Comenius (teolog, filozof, pedagog ceh) intr-un proces de reflectie generala asupra imbunatatirii relatiilor umane remarca, ca "In ceea ce priveste intreaga omenire in intreaga lume viata este o scoala, de la inceputul timpului pana la sfarsit, viata pentru fiecare fiinta umana este o scoala, de la leagan pana la mormant” (Jan Amos Comenius. Dintr-un proces de reflectie generala asupra imbunatatirii relatiilor umane.1633. Disponibil: http://lcmkroon.wordpress.com/2014/05/30/how-to-be-in-a-relationship-or-not/). Deci, rolul esential al instruirii si educatiei este de a mentine echilibrul intelectual si spiritual al omului intr-un mediu social, formandu-i astfel personalitatea si identitatea; iar omul la randul lui cu respectivul bagaj de cunostinte si abilitati, si cu bogatia intelectuala si spirituala acumulata de-a lungul anilor sa contribuie la bunastarea propriei societati, astfel dand sens   continutului material care ii aduce satisfactia in viata personala si sociala. Totodata prin contactul permanent si direct al invatarii omul reuseste sa se integreze mai usor intr-o societate, astfel valorificandu-si in mod evident personalitatea sa prin procesele ce contribuie la dezvoltarea umana si sociala. Educatia, ca sistem, activand in baza stiintei pedagogice si viceversa stiinta pedagogica activand prin intermediul sistemului de educatie, formeaza acea functie care in consecinta se redescopera evolutiv pe sine insusi prin continuturi si metodologii de remodelare continua a fiintei umane. Prin functia de a contribui pozitiv la formarea omului, educatia, ca valoare, trebuie sa indeplineasca si misiunea de a forma omul cu capacitatea de a raspunde necesitatilor impuse de viata sociala. Ca urmare, viata sociala cu cerintele sale sustinuta de om cu actiunile sale formeaza un intreg care reprezinta nivelul de civilizatie, evolutie si dezvoltare a unei societati cu individul acesteia. Nivelul de dezvoltare se regaseste in existenta spirituala si materiala a societatii, iar omul cu cultura sa este nucleul prin care procesul educatiei isi face efectul. Efectul educatiei, ca proces, isi actualizeaza existenta prin atributiile sale care cuprind toate elementele unui intreg de principii socio-umane cu rolul de a compune comunicarea adecvata si continua dintre om si societate, avand la baza substanta cu care se creaza legatura autentica a constructiei propriuzisa.
Pentru a contribui substantial la formarea unei societati si unei personalitati autentice educatia urmeaza sa contribuie in modul cel mai creator si efectiv prin toti factorii si toate elementele din care se compune sistemul educational. La constituirea unui sistem educational autentic este necesara comunicarea corelata cu politica educationala, cu conceptul acesteia care reflecta just si corect realitatea, cu factorii de mediu in cadrul carora individul isi reflecta actiunea prin modul de gandire si constiinta, cu politica statului intersectata prin arta si stiinta pedagogiei, cu prezenta reala a cadrelor manageriale si didactice in viata omului care sunt nucleul dezvoltarii sociale si prin care se transmite stiinta pedagogiei, cu omul-copilul-elevul si parintii acestora care sunt parte componenta in existenta tuturor proceselor efectuate, cu unitatea de invatamant care este invatatura, cultura, intelect, evolutie. Prin corelatia respectiva educatia isi poate gasi locul corespunzator intr-un mediu social, manifestandu-se ca valoare prin toate formele de existenta. Prin formele educative si instructive sistemul educational isi desfasoara actiunea atat in cadrul unitatii de invatamant cat si in afara ei, pastrand in permanenta legatura organica cu factorii interni si externi ai mediului. Sub influenta factorilor interni si externi se regasesc si formele de educatie formala si nonformala la baza carora se afla varietatea de institutii cu activitati scolare si extrascolare, extradidactice. In consecinta, toate sunt puse la dispozitia individului cu scopul de a cunoaste si a acumula cat mai multe cunostinte si deprinderi in diverse domenii de activitate. Educatia formala realizata in cadrul unitatii de invatamant (de la sistem prescolar pana la cel academic) in raport cu educatia nonformala realizata in afara orelor de clasa (si in afara scolii) difera intre ele prin continutul didactic, metode si forme caracteristice acestora. In cele din urma, educatia formala este acea forma de educatie si instruire care creaza in totalitate personalitatea omului in raport cu personalitatea societatii, iar educatia nonformala il face pe om sa-si imbogateasca (completeze) si mai mult cultura si intelectul format prin educatia formala, astfel valorificandu-si identitatea completa de om in societate. Unitatea de invatamant, fiind fundamentul tuturor formelor de educatie si instruire, este totodata si valoarea prin care traverseaza fiinta umana pentru a se redescoperi pe sine ca valoare-insusire si ca individualitate speciala a unui mediu social. Aceste valori la randul lor formeaza acel principiu al existentei, care impune omul sa respecte si sa aprecieze importanta continului social si importanta strategiei comune in dezvoltare.
Urmand ideile lui Comenius putem confirma cu certitudine, ca educatia cuprinde in sine intreaga viata a fiintei umane, oferindu-i totodata acesteia intelepciune si ratiune in toata existenta sa. Prin functiile sale educatia isi exprima prezenta reala in dezvoltarea vietii umane si sociale si formeaza facultatea omului in dependenta de capacitatile societatii. Capacitatea sau facultatea omului exprimata prin insusiri morale si intelectuale este totodata si functia acestuia care o presteaza intr-un mod organizat pentru a obtine un scop anumit. Scopul uman, daca poate fi definit asa, nu este altceva decat obiectivul catre care tinde mereu omul si anume de a-si realiza existenta civilizata intr-un mediu social civilizat. Aceasta corelatie filtrata prin propria fiinta si fiinta sociala il impune pe om sa creeze acele conditii ale existentei care sa influenteze benefic in crestere, stimuland cat mai mult dezvoltarea propriei societati. Dezvoltarea unei societati, bazata pe sistemul educational si educatia continua a omului, isi exprima fata adevarata doar daca stie sa raspunda cerintelor si sa satisfaca in permanenta necesitatile individului, care reprezinta totalitatea fenomenelor de natura economica, culturala si sociala. Prin totalitatea acestor fenomene se identifica omul cu abilitatile si cunostintele sale, conditionate de procesele educative. Omul prin educatie stabileste conditiile care determina aparitia sau dezvoltarea unui fenomen. Fenomenul, fiind o categorie a dialecticii materialiste corelativa cu esenta, formeaza procesele esentiale in relatie cu natura lor dependente de existenta umana. Procesele la randul lor se manifesta prin actiunea dezvoltata, cu functie si rol in subiectul stabilit. Identic se manifesta si educatia, ca fenomen si actiune, cu functia si rolul sau in dezvoltarea omului si a societatii.  

 


Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page