Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Persoana si Lucrarea Duhului Sfant in Patristica Preniceeana

 

CAPITOLUL III

PERSPECTIVA TEOLOGICA ASUPRA PNEUMATOLOGIEI PRE-NICEENE

Continuare din editia precedenta

Sfantul Duh vorbeste oferind sfaturi legale (Marcu 13:11 si Fapte 5:32 ; de asemenea Fapte 8:29 ; 10:19-20; 13:2 ; 21:11; Gal. 4:6. Ceea ce Iisus prevestea in Evanghelii, Duhul Sfant aplica in Fapte.) Ca si in Vechiul Testament unde Yahweh/Tatal Se intristeaza (Gen. 6:6) si unde Yahweh/Duhul a fost intristat (Isaia 63:10) si in Noul Testament Duhul Sfant poate fi intristat (Efes. 4:30), poate fi umplut de bucurie (Fapte 15:28), poate fi mintit (Fapte 5:3), se poate pacatui impotriva Lui (Mat. 12:31), I se poate impotrivi (Fapte 7:51), si poate fi batjocorit (Evrei 10:29). Duhul Sfant este capabil - Persoana divina fiind, sa iubeasca identic cu Tatal Ceresc si cu Fiul divin, Iisus Hristos. Apostolul Pavel este in plina cunostinta de acest adevar in economia divina, de aceea, el scrie despre:

He agape tou Patros (Rom. 5:5) - dragostea Tatalui pentru noi.

He agape tou hiuos (Efes. 3:19) - dragostea Fiului pentru noi.

Tes agapes Tou pneumatos (Rom. 15:30) - dragostea Duhului pentru noi.

Fiind Persoana, poseda pronume personal masculin. Uimirea cercetatorului in Scripturi este data de faptul ca desi pronumele personale pentru Sfantul Duh sunt masculine; cuvantul "duh", este neutru, pentru ca se poate referi la diferite lucruri (ca Dumnezeu, ingeri, demoni, om, vant, veac etc.) Comentand acest adevar particular Duhului Sfant, Prof Daniel Gans scrie:

<<Contrastul dintre masculin si neutru, potrivit particularitatilor genului limbii grecesti, ofera un statut aparte conceptului despre personalitate. Pronumele neutru ar fi necesar intr-o imprejurare gramaticala obisnuita, in locul celor personale "El", "Cine", "Lui", daca Duhul Sfant ar fi fost numai o putere oarecare, or un atribut, or o influenta. "El" este exponentul potrivit al personalitatii si in relatia cu Sine adica cu Duhul Sfant, o relatie revelata de chiar Hristos Iisus, Duhul ne este prezentat ca o Persoana egala cu Iisus.>>

Sfantul Duh este o Persoana divina in teologia Noului Testament. In acest sens, El poseda nume care sunt atribuite lui Dumnezeu /Yahweh in Vechiul Testament. Astfel, El- Duhul Sfant este Domnul (Isaia 6:8-10 si Fapte 28:25-27), iar respingerea Lui este similara cu respingerea lui Yahweh. Acelasi tablou poate fi vazut comparand Ieremia 31:31-34 si Evrei 10:15-17. Legea lui Moise cerea expres sa nu fie ispitit Domnul Dumnezeul lui Israel (Deut. 6:16), iar copii lui Israel L-au ispitit pe Domnul in pustie, in drumul lor spre Canaan dupa iesirea din Egipt. (1 Cor. 10:8-10). In Noul Testament, minciuna familiei lui Anania si Safira a fost identica cu ispitirea lui Dumnezeu, adica a Duhului Sfant (Fapte 5:9). Acest pasaj identifica pe Duhul ca fiind Dumnezeu (Fapte 5:3-4,9). Datorita acestei identitati a Duhului cu Dumnezeu, cei ce se intorc la mantuire se intorc la Domnul/Duhul Sfant, dupa modelul Vechi Testamentar de intoarcere prin profetii lui Israel la Dumnezeu (2 Cor. 3:16-17 si Isaia 45:22). Profesorul Dumitru Staniloaie, dogmaticianul de inalta clasa a Bisericii Ortodoxe Romane observa cu ochiul critic al slujitorului lui Dumnezeu cand zice:

<<Prin Duhul noi intram intr-un dialog cu Hristos, in care ni se comunica puterea si lumina cunoasterii Lui, a cunoasterii treptate a infinitatii dumnezeiesti, care salasluieste in umanitatea Lui accesibila noua. Noi imitam si primim prin Duhul cele ale lui Hristos intr-un dialog liber in nesfarsit progres. Devenim tot atatea ipostasuri prin care vorbeste si lucreaza Ipostasul Duhului... Incepe o chenoza a Duhului Care Se coboara la nivelul nostru, pentru a ne ridica la nivelul de parteneri ai lui Hristos... Eu-ul Duhului imprimat in eu-ul omului (incepe) sa dezvolte eu-ul acestuia. Puterile Duhului si, cu aceasta, puterile lui Hristos au devenit puterile omului... Coborand la nivelul eu-ului uman, El Se face smerit ca omul, pentru ca si omul sa se smereasca si prin smerenie sa se inalte.>>

Duhul Sfant nu este numai "Dumnezeu" si "Domnul", ci El are si atribute divine. El, este vesnic (Evrei 9:14) si in intimitate eterna cu Tatal de la care purcede etern (Ioan 15:26). Terminologia greceasca pentru "purcede" este ekporeuetai, verb la persoana a treia singular in modul indicativ. Adancimea si forta verbului in aceasta constructie, este aceea de a sugera eternitatea Duhului precum si originea Lui dincolo de limitele timpului. Comentatorul biblic Frederick Godet scrie in legatura cu cele trei instante biblice referitoare la trimiterea Duhului Sfant (Ioan 15:26) in urmatorii termeni:

<<Schimbarea timpurilor indica diferentele in ideea despre Sfantul Duh: Pe Care (Eu) Il voi trimite si Care purcede de la El pe care Iisus Il va trimite (istoric, intr-un moment dat) este o Fiinta divina, care emana (etern) de la Tatal. O exegeza impartiala, mi se pare mie, nu poate scapa acest sens... Aceste (aspecte) sunt reflectia unei relatii Trinitare. Dupa cum intruparea Fiului se reflecta in existenta Lui eterna, tot asa si misiunea Duhului Sfant este relationala cu purcederea Sa eterna.>>

Profesorul Dumitru Staniloaie comenteaza in aceeasi maniera purcederea Sfantului Duh din Tatal si relatia Lui cu Fiul. Astfel el scrie:

<<Nasterea Fiului de catre Tatal e premiza cunoasterii de Sine a Tatalui, realizata in mod comun cu Fiul... Dumnezeu este subiect pur, sau treime de subiecte pure. Toata esenta divina, esenta spirituala intreit subzistenta, e subiectivata sau intreit subiectivata... Nici Unul din cele trei Subiecte nu vede nimic ca obiect in Persoana celorlalte si nici in Sine si de aceea Le traieste pe Acelea ca subiecte pure si pe Sine Insusi ca subiect pur... Tatal nascand etern pe Fiul, nu-L face prin aceasta in oarecare privinta obiect al Sau. De aceea invatatura crestina foloseste si expresia "Fiul Se naste din Tatal", nu numai "Tatal Il naste pe Fiul". Iar nasterea este eterna... Termenul purcedere referitor la Duhul Sfant nu indica nici el o pasivitate a Duhului Sfant, care L-ar face in oarecare privinta obiect al Tatalui. Duhul "de la Tatal purcede" (Ioan 15:26), a spus Mantuitorul. Duhul este intr-o miscare eterna de purcedere din Tatal, cum este si Fiul intr-o miscare eterna de nastere din Tatal. Dar nici Tatal nu e prin aceasta intr-o pasivitate. Duhul purcede, dar si Tatal Il purcede. Purcederea Duhului din Tatal e si ea un act de pura intersubiectivitate a Tatalui si a Duhului, fara sa Se confunde intre Ei. Iar intr-un fel neinteles, Tatal fiind atat izvorul Fiului cat si al Sfantului Duh, Fiecare din Acestia traieste impreuna cu Tatal nu numai actul provenirii Sale din Tatal, ci participa prin bucurie impreuna cu Celalalt la trairea actului de provenire a Aceluia, dar din pozitia Sa proprie. Toti trei traiesc intr-o intersubiectivitate actul nasterii Fiului si al purcederii Duhului, dar Fiecare din pozitia Sa proprie, aceasta formand iarasi o comunitate intre cele trei Ipostasuri.>>

Ca Persoana divina cu atribute divine, Sfantul Duh cerceteaza toate lucrurile lui Dumnezeu (1 Cor. 2:10), toate adancimile Lui. Asemanarea Lui perfecta cu Tatal si cu Fiul este evidentiata si de data aceasta in teologia paulina si in cea iohaniana. Astfel:

"Tatal cerceteaza inimile" (ereunon tas kardias - cf. Romani 8:27).

"Fiul cerceteaza gandurile si inimile" (eraunon nefrous kai kardias - cf. Apoc. 2:23).

"Duhul cerceteaza toate lucrurile" (panta ereuna - cf. 1 Cor. 2:10).

Datorita acestui atribut sau datorita posedarii de atribute divine, fiind egal cu Tatal si cu Fiul, blasfemia impotriva Duhului Sfant (Matei 12:31-32), este blasfemie impotriva lui Dumnezeu... si are ca efect moartea eterna a blasfemiatorului. Pe parcursul prezentarii acestei lucrari, vom putea observa, ca acest pasaj biblic este o lovitura de moarte pentru adeptii ereziei modaliste. Daca Iisus este Duhul si Tatal, atunci blasfemierea Unuia este echivalent cu blasfemierea tuturora. Dar Mantuitorul Iisus diferentiaza intre Cele Trei Persoane, indicand iertarea celor care nu vor blasfemia pe Duhul Adevarului. Nici arianismul care pretinde ca Duhul este numai un atribut al Tatalui, nu are argument in fata acestui pasaj divin.

Va urma

Lazar Gog

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page