Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Intoarcerea catre popor a fiilor risipitori

Inevitabilul s-a produs. De fapt, odata si odata, trebuia sa se ajunga la fundul sacului. De ce asa tarziu? Pentru ca Romania a fost o tara cu resurse. Nu numai materiale, ci si umane, completate cu o puternica zestre materiala, creata cu multa truda, sub un regim dictatorial, dar in care aproape ca nu se stia ce inseamna coruptie si evaziune fiscala.

Disparitia lui insa a fost o mana cereasca pentru aventurierii noii puteri care asteptau cu sufletul la gura sa puna mana pe avutia tarii, elaborand in acest sens numeroase legi, care le-au dat dreptul sa o faca, in defavoarea celor multi, ajunsi astazi sa traiasca din salarii, pensii si ajutoare de somaj, de mizerie. Dupa ce si-au insusit "dintr-o sorbire" valuta tarii, din conturile bancilor, au trecut la devalizarea intregii baze materiale a industriei, agriculturii, comertului si unitatilor de agrement, a solurilor si subsolurilor, a muntilor si padurilor, pe care le-au impartit pe gratis, frateste, iar ceea ce n-a convenit a fost vandut strainilor, si nu pe degeaba, ci pe comisioane grase.

Pe romani i-au prostit cu megaescrocheria denumita marea privatizare, dandu-le acestora sentimentul ca vor deveni coproprietari si beneficiari ai marilor companii la care au aderat cu particica sugerata. Iluzia insa n-a tinut prea mult. Cei cu pozitie majoritara le-au inghitit nu numai partile sociale, ci si drepturile banesti, astfel incat astazi nimeni nu mai primeste nimic. Ati auzit pe cineva in ultima vreme sa vorbeasca de ceva dividende de pe urma cupoanelor de privatizare? Nici vorba! Totul a fost confiscat in numele celui care a detinut pachetul majoritar, iar cazurile E.ON si Azomures sunt tipice pentru aceasta forma eleganta de abuz.

Asa stand lucrurile, timp de 20 de ani, cei care au dijmuit economia reala, insusindu-si-o cu japca si lasand milioane de romani la limita infometarii, au dus-o din ospat in ospat sau, mai bine-zis, dintr-o vila intr-alta. Sunt, intr-adevar, solurile Romaniei saracite de nelucru, muntii despaduriti de arbori, fabricile, uzinele, grajdurile, cu animale cu tot, rase de pe suprafata pamantului, dar colinele ce inconjoara asezarile urbane sau statiunile de odihna si agrement au devenit intesate de vile si castele, de conace faraonice, dar si tiganesti, in care isi duc traiul luxos cei care "au trudit" cu atata sarg, sacrificandu-se in aceasta mareata opera de distrugere a comunismului si de inaltare a capitalismului, neuitand sa-si ridice in cinstea victoriei lor fiecare cate un edificiu din "modesta-i" agoniseala. Pe vremuri, domnitorii, ctitoreau cate o biserica pentru crestini, acum la moda este vila personala, pentru cretini. Nicaieri in Europa "victoria" asupra socialismului n-a fost marcata cu atata opulenta ca in Romania, dovada certa ca romanii stiu cum sa-si orienteze investitiile spre propriul buzunar.

Pentru ca s-a ajuns la fundul sacului si nu mai era nimic consistent de insusit (chilipirurile au ramas la indemana strangatorilor de fier vechi), ingenioasa noastra clasa politica, obisnuita cu bani ches la tescherea, s-a gandit la aplicarea planului "B" de agonisire, incercand si gustul imprumuturilor de pe la FMI, Banca Mondiala, U.E., in speranta ca prin mijloacele lor specifice de subtilizare vor reusi sa-i pacaleasca si pe acestia. Aici si-au gasit nasul! E greu sa vinzi castraveti la gradinari. Asadar, banii inapoi, cu dobanda aferenta!

La lectia aceasta de viata, guvernantii nostri au cam lipsit, pentru ca ei s-au obisnuit sa ia, nu sa si dea. Si nici nu vor da, dintr-al lor. Asa si-au adus ei aminte ca au un aliat de nadejde, pe care-l deranjeaza destul de rar, doar la patru sau cinci ani, cand au mare nevoie de el, la alegeri ori referendum, si acesta este poporul. In rest, il lasa in plata Domnului sa se descurce cum o sti.

Guvernantii nostri, si sunt multi la numar, n-au uitat, bunaoara, de faptul ca, in stradania lor de imbogatire, au mai lasat cate o ciosvarta si acestor nenorociti ai sortii, oferindu-le posibilitatea cate unui salariu pentru un codru de paine sau oarece pensii, desi cam de mizerie in raport cu ghesefturile lor.

Iata ca a venit si aici vremea scadentei. Generozitatea guvernamentala nu poate ramane nerasplatita. Asa ca romanul este bun de plata. La urma-urmei, ce conteaza 25 la suta dintr-un salariu de ministru, sef de agentie, secretar de stat, prefect sau presedinte de consiliu judetean?! Din 80-100 de milioane lei vechi, daca se taie un sfert tot mai raman 60-75 de milioane, iar cu acesti bani se poate trai mai mult decat onorabil pe meleagurile mioritice. Acelasi lucru si cu pensiile. Din 100-150 de milioane lei, pensii speciale, o reducere de 15 la suta este o nimica toata. Vedeti cum poporul se descurca de minune si poate face fata oricarei situatii, prin reprezentantii sai?

Buimaciti de atatea calcule cu FMI, care, iata, nu-i slabesc deloc, banuim ca simpaticii nostri guvernanti au incurcat statele de salarii ale demnitarilor cu cele ale romanilor de rand. Doar asa se explica rapiditatea cu care au gasit solutia iesirii din criza pe spatele acestora, fara a se gandi ca in Romania reala o familie traieste de fapt cu 10-15 milioane de lei vechi pe luna, si acesta e un castig bun. Majoritatea covarsitoare a cetatenilor, dintre care peste 8 la suta someri, traieste cu 4-5 milioane de lei pe luna, un castig ce nu le ajunge nici pentru plata cheltuielilor de intretinere. Pentru acesti nenorociti ai sortii, fie ca sunt salariati sau pensionari, ori asistati social, o reducere cu cateva sute de mii de lei vechi sau de un milion inseamna nu mult, ci foarte mult, inseamna de fapt invartirea cutitului in rana pana la atingerea fibrei existentei umane. Aceasta, in vreme ce miliarde si miliarde de lei, proveniti din evaziuni fiscale si tot felul de afaceri dubioase ale celor ce si-au propus sa ne jecmaneasca, curg siroaie catre alte destinatii, in buzunarele celor care acum ne intind mana cu nerusinare.
Respingand scenariul acestei hotii la drumul mare, ii invitam pe domnii guvernanti sa-si reorienteze prioritatile in acoperirea jafului pe care-l practica de atatia ani, dezvaluind alte surse, mult mai la indemana, dar pe care refuza sa le numeasca: propria lor bogatie si a acolitilor lor. Sa-i lase in pace pe cei mai saraci cetateni ai Europei, care sunt romanii, sa-si duca crucea lor cum or putea, si sa se uite mai atent in propriile lor curti si ale vecinilor. Acolo vor gasi adevarata "comoara", care sa-i salveze de rigorile fiscului.

Asadar, fiti barbati, domnilor guvernanti! Nu va injositi chiar intr-atat, ati facut-o destul in cei 20 de ani, incat sa apelati la mila nenorocitilor de romani, adusi in aceasta ipostaza, chiar de catre voi, care abia isi mai duc traiul de pe o zi pe alta, pentru a va acoperi lacomia si incompetenta. Adevaratii contribuabili, legitimi pentru plata datoriilor astronomice pe care le-ati angajat, se afla in alta parte: chiar langa voi sau printre voi. In acest perimetru isi duce traiul economia subterana, coruptia si evaziunea fiscala, acesti vectori ocrotiti si favorizati de catre voi, care insa nu au nicio contributie la buget, din contra. Intoarceti-va la popor, sprijinindu-l, nu spoliindu-l, asa cum obisnuiti sa o faceti sistematic, de doua decenii!

IOAN CISMAS

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page