Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Frumusetea – esenta caracterului lui Dumnezeu

Cata nevoie are omul cazut de frumos! Adevaratul frumos face parte din categoria trebuintelor de rang inalt ale omului dar, prinsi in valtoarea vietii cotidiene uitam adesea de nevoia de relaxare si frumos. Stresul sau grija zilei de maine ne face sa pierdem complet contactul cu ceea ce inseamna frumosul pe pamant. Suntem fortati de realitatea cruda a vietii cotidiene sa ne preocupe mai mult materialul decat spiritualul, fara sa constientizam macar consecintele nefaste ale acestui fapt.

De ce avem nevoie de frumos, pana la urma? M-am intrebat si eu. La inceputurile sale, omul a avut parte numai de frumos, de parca Dumnezeu l-a predestinat sa petreaca vesnicia doar intr-o asemenea existenta, cand, la un moment dat, in mintea uneia dintre fiintele cele mai frumoase create de El – interesant! cea mai frumoasa dintre creaturile Sale – Lucifer – a aparut tainic o dorinta de a produce uratul, adica pacatul. Dorinta lui s-a materializat prin alegerea gresita a Evei si de atunci castiga tot mai mult teren in lupta sa asidua impotriva frumosului.

Punctul culminant al acestei campanii de cucerire acerba a omului a fost Golgota – unde frumusetea caracterului nepatat al lui Dumnezeu a triumfat prin ceea ce Dumnezeu a oferit omenirii: pe singurul Sau Fiu – Isus Hristos, prin care omul are acum singura sansa sa recastige dreptul la frumusete in caracter mai intai, caci acesta a inceput sa se degradeze primul, ca apoi sa poata primi in dar, din nou, vesnicia, care va insemna un frumos continuu.

Biblia ne spune ca Dumnezeu a pus in noi "gandul vesniciei"( ), cu alte cuvinte dorinta Lui ca omul sa traiasca in frumos si numai in el. Dumnezeu nu a dorit ca omul sa experimenteze vreodoata raul sau uratul. Astept cu nerabdare zile in care ne vom bucura din plin de aceasta oferta minunata a lui Dumnezeu, absolut gratuita!

M-am intrebat de ce sunt oamenii dispusi sa plateasca sume enorme de bani, sa cheltuiasca si multa energie doar pentru putin frumos petrecut in locuri deosebit de frumoase ale pamantului creat de Dumnezeu. Balanta dintre cost si beneficiu atarna greu in partea costului si nu prea multi isi pot permite astazi sa se bucure de frumos! Sa fie si acesta unul din semnele nefaste ale sfarsitului, acela de a plati preturi mari pentru putin frumos, lasat de altfel la discretie de Dumnezeu la inceputuri?

Dumnezeu nu a intentionat vreodata ca omul sa plateasca ceva, catusi de putin, pentru frumos, deoarece frumosul a existat in Eden din abundenta! Mai dureros este faptul ca omul si-a pierdut de mult capacitatea de a se bucura de ce a mai ramas cat de cat frumos pe pamantul acesta, distrus de sase mii de ani de pacat.

Imi mai aduc si acum aminte de frumusetea uneia din tarile nordice pe care am avut placerea sa o vizitez in 1993! Privind inapoi, pot sa spun ca pe atunci nu stiam sa ma bucur de acele locuri minunate care iti taiau pur si simplu respiratia; asa cum stiu acum sa ma bucur de frumosul din natura! Noi ar trebui sa invatam sa ne bucuram de frumos ca niste copii inocenti si sa-i multumim in continuu lui Dumnezeu, ori de cate ori avem ocazia pentru "risipa" de iubire si frumos lasata din abundenta in natura si in Biblie care oglindesc frumusetea caracterului sau.

Natura reprezinta forme finite ale iubirii infinite a lui Dumnezeu fata de om, cu care frumusete doreste El sa-i cucereasca inima omului naucit de prea mult urat, sa-i anihileze pretentiile disperate si false ale eului fals creat prin urat, pentru ca astfel sa-l recastige pentru Imparatia Lui plina de frumos. Imi place sa ma gandesc adesea ca Imparatia lui Dumnezeu va fi o imparatie doar a frumosului prin excelenta. Cand scriitorii diversi ai Bibliei au incercat sa descrie in cuvinte finite si slabe splendorile infinite ale cerului, pecepute de mintea lor prin diferite viziuni, valoarea suprema in materie o detinea diamantul si aurul. Eu as exprima frumusetea cerului in termeni diferiti de culoare. Spectrul culorilor pe care lumina pe care o vedem noi cu ochiul liber il genereaza, a fost exprimat de profeti in diferite nuante reprezentate de pietrele pretioase cele mai cunoscute la acea vreme, care exprimau ideea de bogatie si frumos.

Revenind la frumusetea uimitoare a naturii, as vrea sa amintesc faptul ca am intalnit oameni carora natura nu le transmitea nimic frumos. Am fost absolut uluita sa aud ca pentru ei nici Sabatul, ziua in care am fi cel mai mult dispusi sa contemplam frumusetea naturii, constituie de fapt un motiv de plictiseala.... M-a mai intristat, de asemenea sa constat ca perceptia frumosului a unora e extrem de alterata, daca nu chiar inexistenta. Cred ca problema consta intr-un conflict interior nerezolvat, mai mult sau mai putin constientizat de individul in cauza.

Contempland natura – "risipa" de frumos si iubire a lui Dumnezeu, cum imi place sa o definesc – ajungem la concluzia ca suntem NIMIC si este nevoie de adevarata umilinta sa ne recunoastem nimicnicia. Umilinta inseamna contopirea tainica a eului fals, generat de pacat si urat, cu eul adevarat, eul cu care am fost creati de DUMNEZEU si care reprezinta identitatea noastra adevarata, care a fost asezata de El in molecula de ADN. Ps. 103, 1:

Prin textul din Romani 7, Biblia ne ajuta sa constientizam acest conflict: eul adevarat cu nevoile sale adevarate (ADN-ul) sau firea duhovniceasca si, pe de alta parte, eul fals, o entitate ciudata, aparuta in mod artificial prin urat, creata de vrajmasul lui Dumnezeu – Satana – prin mandrie. Din mandrie adoptam cele mai nocive obiceiuri alimentare, obiceiuri de viata care de fapt distrug viata pusa de Dumnezeu in adn.

Contemplarea frumusetii naturii, alimentarea sufletului nostru cu cat mai mult frumos, stinge instantaneu acest conflict interior, fara ca individul zbuciumat de atata urat in viata lui sa depuna vreun efort constient. Unul dintre scopurile pentru care Dumnezeu a creat natura este acela de a alina nelinistile noastre generate de acest conflict acerb de veacuri. Dar omul, in loc sa-si duca existenta sa in natura, a considerat ca este mai bine sa se zbata in aglomeratii urbane urate, unde Satana promoveaza si pune la mare cinste realizarile efemere ale omului, care nu fac altceva decat sa amplifice si mai mult acest razboi interior al individului cu sine insusi. Stingerea acestui foc ce mistuie fiinta umana pana la epuizare a constituit preocuparea celor mai mari ganditori ai lumii si a fost exprimat in diferite filozofii care incearca sa stinga conflictul interior, dar nu vor reusi niciodata.

Momentul de maxima liniste interioara, in budism este numit NIRVANA si se traduce prin NICI O VOCE. In crestinism el este definit prin NASTEREA DIN NOU. Asa se face ca, prin contemplarea caracterului lui Dumnezeu si intelegerea Lui pe deplin se stinge orice nemultumire sufleteasca si primim pacea pe care o cautam demult. "Deci, fiindca suntem socotiti neprihaniti, prin credinta, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos." Romani 5:1 Ce altceva ne poate oferi o pace mai mare si mai desavarsita in sufletul nostru zbuciumat decat faptul ca suntem socotiti neprihaniti prin Isus Hristos in ciuda pacatului din inima noastra, dar aceasta numai daca renuntam la el! Lipsa pacatului din viata noastra aduce pacea.

Intentia lui Dumnezeu a fost ca aceste trairi interioare sa se produca fara nici un efort din partea individului plin de temeri si urat in mintea lui, pentru ca stia dinainte cat de greu ii va fi omului pacatos sa atinga un asemenea nivel de pace interioara. Eu as inlocui NIRVANA cu momentul neprihanirii atribuite – cand pacatosul, coplesit de minunea iertarii pacatelor sale si a descoperirii caracterului frumos al lui Dumnezeu, este uimit, extaziat de o asemenea priveliste isi pune mana la gura si tace! In acel moment el este NIMIC, in timp ce Dumnezeu este TOTUL... Iov, cand spune: "...imi pun mana la gura si tac" a trait si el o asemenea experienta.

Asa cum am mai spus, in planul Sau de recuperare a omului degradat de urat, Dumnezeu a prevazut ca aceasta nirvana spirituala sa se produca fara nici un efort din partea individului dar trist este faptul ca pacatosului ii place mai mult sa se zbata si sa se consume pentru realizarea nepuntincioasa a mantuirii personale. Aceasta nu inseamna ca acum faptele nu mai conteaza. Biblia spune clar, in Iacob 2:20: "Vrei dar sa intelegi, om nesocotit, ca credinta fara fapte este zadarnica?..."

Faptele noastre tradeaza caracterul nostru, dar in aceste conditii, faptele nu vor reprezenta altceva decat consecinta implicita a perceptiei frumosului si nu un scop in sine, care sa-l conduca pe pacatos la indreptatire proprie. O persoana care contempla mereu frumusetea uimitoare a caracterului lui Dumnezeu si care isi duce existenta cat mai mult in mijlocul naturii nu poate trai altfel decat prin frumos si adevar. El nu mai poate face altceva decat fapte bune, si aceasta fara sa se straduiasca in vreun fel. Aici se ascunde solutia pentru omul decazut al sec. XXI, macinat de intensitatea luptei dintre bine si rau, lupta care ii adanceste doar zbaterea intr-o neprihanire proprie. Cei care se regasesc intr-o asemenea stare ar trebui sa se intrebe cat frumos ofera ei sufletului lor ca sa rezoneze apoi in armonie si frumos cu Dumnezeul lor?

Cea mai mare onoare pe care I-am putea-o aduce Creatorului nostru este sa ne expunem cat mai mult frumosului si sa reusim sa-l percepem cu sufletul nostru slab si pacatos. Singura forta care transforma cu adevarat orice caracter viciat este frumusetea caracterului lui Isus Hristos manifestata omenirii decazute la CRUCEA de pe GOLGOTA! Acest gen de frumos duce la disparitia spontana a tuturor pretentiilor eului nostru fals, creat de satana prin mandrie. Eu nu cred decat in rezultatele minunate ale acestei forte divine care lucreaza in subconstientul nostru intr-un mod atat de delicat si frumos; aceasta doar din dorinta Creatorului nostru de a ne castiga pentru o Imparatie in care va domni numai frumosul caracterelor noastre transformate prin puterea Lui si in care ne vom bucura numai de frumusetea prezentei Sale! Ne costa prea scump ca sa fim si noi acolo? Alegerea noastra simpla de a admira frumusetea caracterului Sau si natura lasata de El pentru linistea noastra ne va ajuta sa ajungem sa traim vesnic!

Theodora Pana

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page