Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Patologia politicii actuale

 

"Cine nu economiseste va ajunge sa agonizeze". Aceasta reflectie este mai mult decat inteleapta: ea exprima o conditie de viata, pe care trebuie sa o satisfaci pentru a putea trai.

Orice om rational o impartaseste. "Din adevarul acestei maxime, pe care o datoram lui Confucius, nu rezulta insa nicidecum ca orice politica de reducere de cheltuieli da rezultate si este de acceptat. Asa cum arata lucrurile in societatea noastra actuala, este deja previzibil ca reducerile de cheltuieli bugetare in curs nu numai ca nu sunt solutia pentru a pune in miscare economia autohtona, dar, ca atare, nu vor da rezultate.

Aceasta, din cauza incompetentei administratiei tarii si, pana la urma, politicii maladive ce se duce in Romania de astazi. Vreau sa starui aici asupra patologiilor politicii actuale - cel putin asupra celor care le prilejuiesc pe celelalte.

Prima patologie a acestei politici este "guvernarea prin antagonizare". Stim ca, inclusiv in conditiile pluralismului politic si ale competitiei pentru putere, detinatorii functiilor principale in stat au raspundere, inevitabil, mai mare. De aceea, deviza multor oportunisti de astazi, anume ca "toti suntem de vina", este, din acest punct de vedere, de la inceput neadevarata.

Politica si evolutia unei tari sunt determinate, vrand-nevrand, de cei care detin rolurile de decizie executiva. Or, politica ce se practica in Romania de astazi de catre decidenti este, vizibil, guvernare prin antagonizare: acum se cauta conflictualizarea celor care lucreaza in sfera privata cu bugetarii, mai ieri au fost opusi intreprinzatorilor salariatii, acum cativa ani tinerii au fost mobilizati contra celor mai devreme nascuti, si asa mai departe. Romania este guvernata prin antagonizare. Da rezultate o astfel de politica? Se vad bine in jur rezultatele: stagnare in epoca celei mai accentuate dinamici din lume, necompetitivitate, reducerea, fie si relativa, a performantelor si, pana la urma, saracia.

De "guvernarea prin antagonizare" se leaga imediat alte patologii. Prima este "disfunctia prezidentialismului actual": presedintia se interpreteaza pe sine ca o forta in lupta deschisa (ba cu parlamentul, ba cu opozitia, ba cu pensionarii, ba cu poporul) si stimuleaza o "competitie salbatica (savage competition)", in conditiile unei politizari mai extinse decat oricand si decat in orice alta societate.

A doua este "fuga de raspundere a celor care decid": acestia arunca vina nereusitei pe orice ("criza mondiala", "greaua mostenire", "colapsul Greciei", comportamentul supusilor etc.), fara ca, vreun moment, sa isi asume vreo raspundere in generarea vizibila a crizelor actuale.

A treia este "constitutie fara constitutionalism": cei care conduc imping societatea intr-o lupta in care nu se mai respecta nici macar Constitutia, ei insisi (cum s-a observat, de pilda, la formarea majoritatii guvernamentale alternative, in 2009) cautand sa se sustraga controlului constitutional. Romania de astazi se apropie cu pasi repezi de acele "presedintii africane (African presidencies)", in care presedintele dobandeste suprematie asupra celorlalte organisme si, avand imunitate, se sustrage pana si aplicarii legilor in cazul sau (inclusiv cu "argumentul" nevoii de stabilitate la varf).

A patra este "conceperea instrumentalista a legilor": legile promovate spre parlament de catre decidenti nu sunt concepute pentru a exprima interesul public, ci spre a satisface interese de grup aflat in lupta (ceea ce se observa si din numeroasele situatii de "uzurpare legislativa", pe care am comentat-o deunazi).

A cincea este "dictatura majoritatii aritmetice": ideea profunda a democratiei dintotdeauna si de pretutindeni – aceea dupa care s-ar putea ca un singur cetatean sa aiba dreptate in fata ecrasantelor majoritati aritmetice – a ramas straina actualilor conducatori din Romania, iar deciziile se adopta, mecanic, cu majoritati aritmetice. Multi reprezentanti spun ca nu sunt de acord cu ceea ce se propune de catre guvernanti, dar se lasa coplesiti de "disciplina de partid" si alimenteaza democratia aritmetica.

A sasea maladie, care incoroneaza oarecum panoplia nefericita a patologiilor politicii de astazi din Romania, este mitul "guvernului tare": la noi se proclama obsesiv dezideratul "guvernului tare", in vreme ce orice tara civilizata prefera "guvern competent". In practica, la noi, se ajunge, astazi, la compromisuri pe seama adevarului si performantelor. Sub deviza "guvernului tare" se ascunde, in cele din urma, reluarea naravului lui Ceausescu de a desemna persoane nepregatite si adesea corupte in functii de decizie, in dublu scop – al evitarii concurentei pentru varfurile politice si al aruncarii vinovatiei, in cele din urma, pe nepregatiti si deja compromisi.

De aceea, asa cum Comisia Europeana a aratat, in 2009, Romania are probleme ce se aduna in incapacitatea administrativa. Ceea ce, trebuie sa observam, este rar in lume, in epoca expansiunii pregatirii manageriale si a formarii leaderilor! Peste toate, insa, din pacate, saracia inunda cu repeziciune, din nou, Romania – fapt care ar trebui sa ii puna cel putin pe ganduri pe propagandistii politicii din zilele noastre.

Andrei Marga

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page