Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Doctori pe banda rulanta

Dupa atatea recorduri negative inregistrate in mai toate domeniile in Europa, inclusiv cel al invatamantului, iata Romania a reusit sa atinga un nou nivel competitiv. Recente statistici arata ca, raportat la numarul de locuitori, Romania tinde sa devina campioana continentala in ce priveste abundenta de doctori in diverse stiinte, conferentiari si profesori universitari. Privit de la distanta un asemenea loc in clasamentul european pare mai mult decat onorabil, avand darul sa indice faptul ca populatia Romaniei s-a pus cu burta pe carte si invata de zor, ajungand sa depaseasca pe toata lumea. Observand insa, indeaproape, cu lupa, apar o serie de elemente cel putin stranii pentru un comentator obiectiv. Caci, in lungul sir de diplomati se ivesc sute, mii de diverse persoane care nu numai ca sunt in afara stiintelor ce pretind a le stapani la perfectie, dar au carente in ce priveste cunoasterea limbii romane, scriind si vorbind agramat. Acest amanunt denota clar ca asemenea personaje nu sunt familiarizate cu lectura si, in plus, sunt suspecte in ce priveste modul cum au reusit sa absolve nu o facultate universitara, ci cursul scolar mediu. Interesant este ca intr-o proportie covarsitoare recentele promotii de doctori, conferentiari si profesori universitari au o apetenta suspecta pentru politica, marea majoritate a celor laureati cu titluri academice fiind actuali sau fosti parlamentari, ministri si lideri de partide. Sigur, sunt si unele exceptii, printre care Corneliu Vadim Tudor, Adrian Paunescu, George Pruteanu si altii care nu pot fi suspectati de carente in studiile universitare, dar care s-au grabit sa devina profesori universitari la anemice facultati particulare. De altfel, tocmai aceste facultati sunt pline de lectori, conferentiari si profesori aparuti peste noapte, ale caror capacitati didactice lasa de dorit.

Goana dupa titluri academice nu este o noutate in Romania. Ea a aparut in timpul dictaturii ceausiste, tonul fiind dat de Elena Ceausescu, ale carei "studii" reale se rezumau la patru clase elementare, dar care, acum se stie, reusise performanta de a deveni inginer, doctor in chimie, dar si membru al Academiei, prin frauda. Sotul nu avea timp pentru asemenea colectii de titluri, acestea fiindu-i oferite slugarnic de diferite universitati straine, pe criterii politice, cu prilejul voiajurilor sale atat de numeroase. I se dadeau, pe banda rulanta, titlul de "Doctor Honoris Causa", pana cand, realizand cat de caraghios aparea in ziare si la TV cu roba si toca garnisita cu panglici colorate, a hotarat sa renunte la asemenea onoruri, pe care nici nu le intelegea si nici nu le gusta. Evident, molima cu titlurile academice a cuprins toata protipendada comunista, mai toti ticluindu-si diplome de inginer, economist si… filozof, asezonate cu aureola de doctor. In acele timpuri nu era greu pentru ei sa le obtina, ele fiindu-le aduse cu slugarnicie acasa sau la CC al PCR, de catre rectori obedienti, in pofida faptului ca "diplomatii" nu calcasera pragul unei universitati in viata lor. Ba nici chiar al unui liceu. In schimb, un doctorat reprezenta pentru un studios veritabil eforturi enorme, datorita unor norme drastice impuse, chiar de indivizi fara carte, care faceau legea in Romania. Dupa decembrie 1989, aceste norme, unele cu caracter politic, care blocau practic accesul la doctorantura al multor licentiati merituosi, au fost abrogate. Sub pretextul unei liberalizari, noile criterii au dat posibilitatea oricarui neavenit sa capete cu usurinta titlul de doctor in stiinte. Coruptia a inflorit si pe acest taram. Titlurile nu mai erau acordate doar pe ochi frumosi sau pe proptele ca odinioara maharilor comunisti, ci pe bani. "Doctorii" au rasarit precum cipuercile dupa ploaie. Aceste criterii sau mai curand spus lipsa de criterii corecte, pe baza carora se acorda si acum titlurile si diplomele universitare, sunt constant contestate in mediile academice riguroase si mai ales de cei care au muncit efectiv pentru a-si dobandi pe merit titlul de doctor, fara concursul politic. In fata unor proteste din ce in ce mai vehemente, fostul ministru al Educatiei, Alexandru Athanasiu a emis un ordin prin care normele didactice necesare obtinerii titlurilor de doctor, conferentiar si profesor universitar se calau pe cele ale statelor occidentale. Numai ca, aceste criterii, precum era in tipicul guvernantilor din perioada 2000-2004, au ramas simple texte fara valoare, ele nefiind publicate in Monitorul Oficial, deci neavand putere de lege. Actualul ministru al Educatiei, Mircea Miclea, el insusi profesor univesitar, a sesizat carentele din domeniul respectiv, cerand Consiliului National de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare (CNATDCU), condus de presedintele Academiei Romane, Eugen Simion, sa gaseasca rapid criterii de evaluare care sa se alinieze perfect cu cele europene, dar sa fie si aplicate imediat. Ministrul Miclea s-a raliat celor care considera ca normele CNATDCU sunt generale, depasite, neobiective, lasand la latitudinea Comisiei sa judece cum doreste. Presedintele Acdemiei Romane ii da dreptate ministrului sugerand ca noile criterii ar trebui rapid implementate.

Deocamdata, pana la interventia actualului ministru al Educatiei, CNATDCU a inceput evaluarea, in baza vechilor criterii, a circa 1200 de dosare ale unor persoane care aspira la titlul de doctor, conferentiar sau profesor universitar. In mod corect, toate evaluarile ar trebui suspendate pana la aparitia noilor criterii. Dar din randul membrilor Comisiei s-au ridicat glasuri care refuza reluarea analizarii dosarelor, atitudinea acestora semanand cu aceea a magistratilor care se opun restructurarii sistemului. Exceptii fac acei membri ce evalueaza titluri din domeniul matematicii, fizicii, chimiei, stiintelor exacte, in general, dar si teologiei, unde criteriile nu pot fi viciate de subiectivitate. Deocamdata "fabrica de doctorate" va mai scoate pe banda rulanta peste 1000 de "specialisti", invocandu-se ca nu se pot schimba regulile in timpul jocului.

Intamplarile de la Ministerul Educatiei pot arata ca structurile edificate in ultimii 15 ani de catre regimul instaurat de Ion Iliescu, profund corupt, sunt foarte greu de dislocuit, indiferent daca acestea se afla in Justitie, Administratia locala sau, iata, in Invatamantul superior. Asa stand lucrurile, devine greu de intrevazut ce sanse poate avea actualul Executiv sa elimine intr-un termen scurt racile care macina de multa vreme societatea romaneasca, chiar daca ministrii actuali sunt bine intentionati si motivati.

Gh. Bassarabescu

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page