Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Persoana si lucrarea Duhului Sfant in Patristica Preniceeana

(Continuare din editia precedenta)

Revenind asupra metodologiei de investigare teologica a scrierilor Parintilor Bisericesti pre-niceeni, si care este cea deductiva, voi sublinia pe scurt caracteristicile acesteia. Epistemologia acestei lucrari este deci, investigatia analitica. Aceasta pozitie isi are greutatea in convingerea ca pornind de la adevarul biblic despre existenta unui Dumnezeu Trinitar, ca adevar universal, Parintii pre-niceeni au putut sa vorbeasca despre Trei Persoane in dumnezeire, cunoscute sub numele lor biblice de Tatal, Iisus Hristos si Sfantul Duh. Faptul ca in scrierile lor nu au acordat atentie in egala masura fiecarei Persoane divine, este justificat de circumstantele istorice in care au trait, si care sunt caracterizate de urmatoarele trei adevaruri. Primul, este acela cu privire la inceputul formularii teologiei crestine. Al doilea, se refera la suferinta si persecutiile Bisericii Crestine, pre-niceene. O analiza minutioasa a scrierilor Parintilor Apostolici, in particular scrierea lui Ignatie Teoforul si a Sfantului Policarp, reflecta fara echivoc, conceptul despre martiraj in viata Bisericii primare (cf. Ignatie - Epistola catre Romani IV, 1-2 ; V, 2 ; VI, I ; VII, 1, 3 ; Policarp Epistola catre Filipeni XI, 4). Al treilea adevar despre scrierile Parintilor pre-niceeni este cel legat de urgenta teologica a timpului lor, si anume, ereziile cu privire la Persoana si dumnezeirea Fiului lui Dumnezeu, adica Iisus Hristos. Aceste adevaruri sunt bine reflectate in scrierile pre-niceene, iar valoarea scrierilor lor nu poate fi minimalizata de lipsa cantitativa a invataturilor pneumatologice si nici chiar la pozitia subordinationista pe care au luat-o in legatura cu Persoana Duhului Sfant.

Investigatia teologica din aceasta teza este si a priori, pentru ca ilustreaza corect conceptul pre-nicean despre Dumnezeul Trinitar. Construindu-si teologia pe adevarul dat de Scripturi, Parintii pre-niceeni au dat o pilda generatiilor de teologi care au venit dupa ei, de a nu se indeparta in formularile lor doctrinare de Cuvantul Scripturilor. Ca teologia crestina sa fie in adevar crestina, aceasta trebuie sa-si aibe radacinile in Cuvantul lui Dumnezeu mai intai, apoi in istoria gandirii iudeo-crestine, in ratiune si in empiricism. Deci, metodologia de cercetare in aceasta lucrare este deductiva, in sensul ca premiza si concluzia sunt strans legate intre ele. Daca prima este adevarata, atunci si concluzia este la fel. Un argument deductiv este fie valid fie invalid, pe cand un argument inductiv este numai probabil sau improbabil. Optiunea pentru alegerea metodologiei deductive este de natura sa faca dreptate adevarului Scripturii, sa analizeze cat mai fidel conceptul pneumatologic pre-nicean, si sa elimine pe cat posibil improbabilitatea concluziilor din aceasta investigatie teologica.

3.2. Triada in teologia pre-niceana

Dupa cum am afirmat la inceputul acestui capitol, invatatura pre-niceana despre Sfantul Duh nu poate fi studiata in detaliu, aparte de invatatura despre Trinitate. Parintii Apostolici si apologetii crestini au avut dificultati in formularea unei teologii corecte despre persoanele lui Dumnezeu. Termenii trinitate si triunitate nu sunt termeni biblici. Pana astazi, conceptul trinitar despre Dumnezeu ramane un mister pentru credinciosul obisnuit, si un studiu filozofic pentru intelectualii din Biserica lui Hristos. Crezul nicean din anul 325, precum si cel Constantinopolitan din anul 381 reflecta dificultatea gandirii crestine a timpului. Crezul nicean are urmatoarea formulare: "Credem intr-unul Dumnezeu, Tatal, Atotputernic, Facatorul tuturor celor vazute si nevazute.

Si intr-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Nascut din Tatal, adica din fiinta (ousia) Tatalui, Dumnezeu din Dumnezeu, lumina din lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut, nu facut, deofiinta (Homoousios) cu Tatal, prin Care toate s-au facut cele din Cer si cele de pe pamant.

Credem in Cel Care pentru noi oamenii si pentru mantuirea noastra S-a pogorat din Cer si S-a intrupat si S-a facut om si a suferit si a inviat a treia zi; S-a suit la Cer si vine ca sa judece pe cei ce traiesc si pe cei morti.

Credem si in Duhul Sfant."

Mentionarea laconica a Duhului Sfant in concluzia Crezului nicean a fost corectata la Sinodul al II-lea Ecumenic din Constantinopole, in anul 381. Valoarea Simbolului de credinta contantinopolitan este inestimabila. Adaosurile importante ale acestui crez sunt in cinci articole referitoare la invatatura despre Sfantul Duh, despre Biserica, despre botez, despre invierea mortilor si viata vesnica. Consemnand cu meticulozitatea unui istoric nepartinic si obiectiv, Pr. Nicolae Chifar scrie:

<<Articolul 8 marturiseste credinta despre dumnezeirea Sfantului Duh, Domnul de viata datatorul, care isi are existenta din vesnicie prin purcederea din Tatal (to ek Tou Patros ekporeuomenon), care a vorbit prin prooroci si care este egal si consubstantial cu Tatal si cu Fiul. Parintii sinodului s-au ferit sa mai foloseasca pentru a marturisi consubstantialitatea Duhului Sfant cu Tatal si cu Fiul termenul nescripturistic homoousios, adoptand formularea patristica doxologica: " Cel ce impreuna cu Tatal si cu Fiul este adorat si marit," prin care se exprima clar si direct egalitatea, unitatea si consubstantialitatea celor Trei Persoane ale Sfintei Treimi.

Articolul 9 marturiseste unitatea, sfintenia, apostolicitatea si sobornicitatea Bisericii, asa cum se intalneste in simbolurile de credinta anterioare ale Bisericilor locale... >>.

Doctrina Bisericii trebuia formulata corect si neambiguu. Simbolul niceoconstantinopolitan a facut sa dispara ambiguitatea despre dumnezeirea Sfintei Treimi. Completarile facute Crezului nicean, la Sinodul ecumenic al II-lea din Constantinopol sunt urmatoarele:

1. "Facatorul cerului si al pamantului", pentru a-i combate pe marcioniti si manihei, care negau ca Dumnezeu este Creatorul lumii materiale.

2. "Mai inainte de toti vecii", pentru a accentua vesnicia Mantuitorului Iisus Hristos impotriva conceptiei episcopilor Marcel de Ancyra si Fotin de Sirmium, care invatau ca El isi are existenta numai dupa nasterea din Fecioara Maria.

3. " S-a pogorat din cer si de la Duhul Sfant si din fecioara Maria", pentru a-l combate pe Apolinarie de Laodiceea care invata ca trupul lui Hristos provine din cer.

4. "S-a rastignit pentru noi in timpul lui Pontiu Pilat si a patimit si S-a ingropat", pentru a accentua integritatea corporala a Mantuitorului Iisus Hristos impotriva apolinarianismului.

5. " Sade de-a dreapta Tatalui , si a carui imparatie nu va avea sfarsit", pentru a combate pe Fotin din Sirmium care nega existenta in vesnicie a Fiului ca Dumnezeu-om si pentru a arata marirea la care a fost ridicata firea omeneasca a Mantuitorului Iisus Hristos.

Reformulat, crezul niceoconstantinopolitan are urmatoarea constructie dogmatica:

Credem intr-unul Dumnezeu Tatal Atotputernic, Creator al Cerului si Pamantului, al tuturor lucrurilor vazute si nevazute.

Si intr-unul Domn Iisus Hristos, Singurul Fiu nascut din Dumnezeu, nascut din Tatal, inaintea vesniciilor, Lumina din Lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut, nu facut, deofiinta cu Tatal (homoousion to Patri), prin Care toate lucrurile au fost facute, Care, pentru noi oamenii si pentru Mantuirea noastra S-a pogorat din Cer si S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Fecioara Maria si S-a facut om. S-a rastignit pentru noi in timpul lui Pontiu Pilat si a patimit si S-a ingropat, si a inviat a treia zi dupa Scripturi si S-a inaltat la Cer, si sade de-a dreapta Tatalui, si va veni iarasi cu slava Ca sa judece pe cei ce traiesc si pe cei morti, si a Carui imparatie nu va avea sfarsit.

Credem si in Duhul Sfant, Domnul de viata datator, Care purcede de la Tatal, Caruia I se aduce inchinare si slava deimpreuna cu Tatal si cu Fiul, Care a vorbit prin prooroci; si in una sfanta, soborniceasca si apostolica Biserica.

Marturisim un singur botez pentru iertarea pacatelor. Asteptam cu credinta invierea din morti si viata din lumea care o sa vie. Amin.

Va urma

Lazar Gog

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page