Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Persoana si lucrarea Duhului Sfant in Patristica Preniceeana

(Continuare din editia precedenta)

 

Parintii Bisericesti pre-niceeni au ajuns la aceasta concluzie, dar n-au elaborat-o in termenii teologiei moderne. Argumentul a priori cu care trebuieste abordata Scriptura si scrierile patristice pre-niceene, vorbeste despre Persoana si lucrarea Duhului Sfant in termeni convingatori. Prezumtia din acest argument nu este ipotetica, ci este demonstrabila. Spre deosebire de argumentul rational aristotelian al inductiei, si dezvoltat la rang de stiinta teologica de Sf. Thomas Aquinas, parintele teologiei medievale Romano-Catolice, rationamentul a priori, depaseste in greutate argumentativa, empiricismul rationamentului inductiv. Intr-un astfel de rationament, se cere intai o experienta dupa care sa se formuleze apoi o lege. Experienta crestina, cum este de exemplu mantuirea omului, este de mare importanta, dar niciodata nu va anula legea scrisa a Cuvantului Scripturii, a dogmaticii bisericesti, construita pe principiile enuntate de Scriptura. Teologul si filozoful crestin Carl F. Henry, scria despre puterea argumentului deductiv asupra celui empiric al inductiei:

<<Empiricismul a fost in mare voga in teologia evanghelica moderna. Desi nu apasa pe conceptul acceptarii numai a observatiilor senzoriale sau ale experientelor de laborator ca norme de cunoastere, empiricismul incurajeaza un apel teologic al particularului asupra intelegerii universului, in loc sa postuleze existenta unui principiu general in Univers (Ca Dumnezeu si Cuvantul Sau), pe care sa incerce sa-l experimenteze ... Lipsa din teologia moderna de a cauta radacinile ei in istoria traditiei crestine, joaca un rol important in discreditarea teologiei deductive. Prea multe Seminarii Teologice Evanghelice nu ofera studentilor un curs in istoria teologiei. Din aceasta cauza, multi evanghelici nu-si dau seama ca ganditorii Bisericii Primare au inceput dezvoltarea teologiei sistematice cu Dumnezeu ca axioma de baza si apoi, din explicarea acestui principiu s-au pus bazele teologiei crestine.

De la inceputul Erei Crestine, metodologia de lucru a teologiei sistematice a fost rationamentul deductiv. Augustin si Anselm au fost campionii teologiei deductive. Numai cand a aparut Thomas Aquinas si a propus alternativa empirica in secolul al 12-lea, numai atunci metoda deductiva a fost disputata in cercurile teologice. Fiecare teologie si filozofie are un punct de unde porneste. Lucrarea clasica a lui Euclide si intitulata Elemente, scrisa aprox. 300 de ani i. Hr. a anuntat cinci postulate sau principii nedemonstrate privind linia dreapta, unghiul si figurile (geometrice) din care el a dedus geometria. Ceea ce distinge axiomele crestine de axiomele rivale nu este faptul ca axiomele crestine sunt a priori; toate axiomele sunt a priori. >>

Este convingerea acestui autor ca o metodologie de argumentatie deductiva face dreptate Cuvantului Scripturii mai bine de cat o metodologie inductiva.

Aceasta este epistemologia, care guverneaza aceasta parte de studiu in lucrarea de fata. Pozitia de pe care acest autor a facut cercetarea stiintifica in lucrarea de fata este aceea ca teologia nu este limitata la o singura metodologie de lucru. Anumite subiecte se potrivesc mai bine intr-o anumita forma de argumentare, altele in alta forma. Greseala fundamentala care trebuieste indepartata din studiul stiintific, este reductionismul, adica impunerea rezultatelor obtinute printr-o metoda de lucru, drept singurele rezultate viabile. Consider ca este important in aceasta faza a prezentarii tezei doctorale sa aduc clarificari in metodologia de lucru prin care am ajuns la concluziile pe care le comunic. Reafirm cu smerenie ca desi am cautat sa dau atentie amanuntelor teologiei pre-niceene, in legatura cu Persoana si lucrarea Duhului Sfant, rezultatele acestei teze nu sunt exhaustive.

Motivatia acestui autor pentru evidentierea metodologiei deductive in studiul pneumatologiei preniceene si a celei biblice si nu a celei inductive este una de convingere spirituala. Dumnezeu exista, El S-a revelat in existenta Trinitara si aceasta axioma a stat la baza formularii dogmatice a Bisericii lui Christos. O privire comparativa intre metodologia deductiva a priori si cea stiintifica inductiva, va fi prezentata pentru argumentarea si justificarea pozitiei luata in procesul de cercetare si investigare teologica pentru aceasta teza.

Metodologia stiintifica inductiva porneste de la empiricismul omului spre toate lucrurile, inclusiv Dumnezeu si invatatura despre El. De aici si deficienta multor formulari teologice, caci acestea vor reflecta o logica omeneasca impusa inefabilitatii si imanentei divine. Din aceasta privinta, esenta metodologiei stiintifice per se, de a investiga in natura si existenta lui Dumnezeu, devine sintetica, a posteriori si inductiva. Este sintetica, deoarece, cercetatorul, indiferent cat de sofisticat este, va combina un numar de experiente personale intr-o singura lege universala. Limitele cunoasterii umane ca rezultate empirice, nu pot fi impuse infinitatii cunoasterii Universului. Aceasta metoda este a posteriori, deoarece concluziile la care se ajunge prin utilizarea ei, sunt in urma experimentelor facute. Desi in aparenta, acest procedeu de gasire a adevarului este valabil in multe domenii (cum este de exemplu medicina), el este deficitar in investigarea teologica si aceasta pentru ca nu se porneste de la admiterea existentei unei legi universale, pe care sa o testezi stiintific si rational daca este adevarata. Legea care se emite in aceasta investigare, este, asa cum s-a mentionat, numai dupa experiente individuale, impuse universal. Metoda este inductiva, pentru ca nimic conclusiv nu se poate dovedi. Tot ce se poate afirma din cercetarea inductiva este existenta sau mai corect, descoperirea unui anumit procentaj de probabilitate. In gandirea logica, daca se doreste universalul in concluzie, atunci trebuie sa se inceapa cu admiterea lui in premiza. Pentru acest autor, Parintii pre-niceeni, nu au fost preocupati cu formularea stiintifica a teologiei despre Duhul Sfant, dar au pornit in cautarea lor de la admiterea a priori a adevarului biblic - singura sursa de investigare, ca Dumnezeul Scripturilor este un Dumnezeu Trinitar, si dupa cum se va vedea in continuarea acestei lucrari, scrierile lor au evidentiat acest adevar fundamental al teologiei crestine. Astfel, metodologia lor de lucru a fost una deductiva sau a priori, de aceea si investigarea teologiei lor trebuie facuta de pe aceasta premiza. Schematic, metodologia stiintifica inductiva are urmatoarea compozitie:

- de la particular, spre intreg

- de la particular, spre universal

- de la finit, spre infinit

- de la experienta umana, spre adevar

- de la efecte, spre cauze

- de la evidente empirice, spre Dumnezeu.

Metodologia deductiva, va avea urmatoarea formula de cercetare:

- de la intreg, la particular

- de la universal, la parti si la prticular

- de la infinit, la lucruri finite

- de la adevar, la experiente umane

- de la cauza, la efecte.

- de la Dumnezeu, la dovezi empirice.

Astfel, caracterul fundamental al acestei metodologii va fi analitic, a priori, deductiv. Ca lucrator penticostal, in pozitia ierarhica de episcop, cunosc indeaproape una din greselile majore ale Miscarii Penticostale Mondiale, precum si a celei romanesti, in cadrul careia mi s-a dat harul sa fiu un umil slujitor. Greseala despre care vorbesc, se poate vedea in formularea urmatoare: "Nu interpreta Biblia potrivit experientelor personale, ci interpreteaza experientele potrivit Cuvantului Scripturii". Aceasta a fost greseala majora a inceputului penticostalismului mondial si romanesc. Desigur, greseala aceasta se poate vedea si azi in toate cercurile crestine de pretutindeni. Tocmai de aceea, motivatia acestui autor pentru o astfel de lucrare. Intoarcerea la radacinile istorice ale credintei crestine este importanta, pentru a nu cadea in greseala interpretarii personale a Bibliei si in greseala interpretarii din interes strict confesional a acesteia.

Va urma

Lazar Gog

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page