Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Cuvinte si amintiri: Petru Popescu la "Viitorul Român"

 

"Cuvinte. (…) Viata, bagajul trecutului, legat prin cuvinte ca un geamantan legat cu sfoara. (…) Cineva a vorbit, a povestit, a mintit, a marturisit, a tipat, a trait. Si-a luat adio. Ce nu s-a pus in vorbe atunci, s-a spus mai tirziu fara voce. Gindurile sint cuvinte". Cu viata sa ca un stol de cuvinte, asa isi intimpina complice cititorul amfitrionul-autor al romanului "Supleantul", Petru Popescu. Am inceput lectura de curind si, ca o nostalgica incurabila ce sint, m-am scufundat eu insami, iremediabil, in acel "omnia mea mecum porto", in rucsacul amintirilor, atit de drag exilatilor.

Reintilnirea mea si a lui Virgil cu scriitorul Petru Popescu s-a petrecut pe 2 mai 2010, in cadrul unei serate literare organizate de Societatea "Viitorul Roman".

Desi consumatoare avida de literatura si detinatoare a unui doctorat in literatura engleza si traducere, marturisesc, nu-l citisem pe Petru Popescu. Apartinind generatiei mai tinere, revolutia decembrista m-a gasit adolescenta, in timp ce Petru Popescu parasise Romania, cu o bursa de studii la Universitatea din Iowa, la inceputul anilor ’70.

Intilnirea cu autorul s-a desfasurat in gradina familiei Kloes, intr-o seara californiana blinda, cu usoare biciuiri de vint insa, amintindu-ne parca tuturor de aspectul dual, dulce-amar, al tarimului umbrelor pre-decembriste. Autorul a sosit cu sotia, Iris Friedman. Gazda intilnirii, doamna Nellie Kloes, a deschis serata cu un cuvant de bun venit adresat celor prezenti, impartasind apoi emotia pe care lectura "Supleantului" i-a provocat-o.

In cuvintul sau de introducere, presedintele societatii, domnul Cristian Calugarita, a prezentat succinct principalele directii de activitate ale "Viitorului Roman", cu un scurt istoric introductiv. Apoi, dansul l-a prezentat oaspetilor pe Petru Popescu, binecunoscut si admirat romancier bilingv si autor de scenarii de film si televiziune, subliniind faptul ca manifestarea la care participam se inscrie intr-o serie de evenimente culturale planificate de Societatea "Viitorul Roman" in decursul acestui an.

Dubla varianta, in romana si engleza, a fiecarui discurs ma readucea constant la realitatea noastra de copii adoptivi ai pamintului american. Am tendinta, mai ales in prezenta atitor prieteni romani si intr-un decor de vai si dealuri mingiiate de amurg, de a ma cufunda in lumea copilariei mele iesene, dominata de cele sapte coline innobilate de minastiri.

Scriitorul Petru Popescu a vorbit despre "Supleantul" ca despre o intoarcere la matca limbii materne, ea fiind prima carte in romaneste pe care a scris-o, dupa treizeci de ani de redactare de romane si scenarii in engleza. Ideea de creator literar intr-o limba de adoptie m-a pasionat intotdeauna. Am scris in teza mea de doctorat despre un subiect usor tangential, traducerile shakespeariene in franceza si italiana. Pentru a strabate fina perdea culturala, lingvistica, afectiva care desparte originalul de varianta tradusa, autorii recurgeau la salturi mortale si inerente compromisuri, in detrimentul intentiei de creator a Bardului. Nenumarate piedici se astern si in calea autorului expatriat si adoptat literar de o alta cultura, piedici de ordin lingvistic, gramatical, alunecari si barbarisme automate. Anihilarea, macar si partiala, a acestora cere un curaj creator deosebit, o ambitie si o incapatinare agresiva de a reusi, pe care englezul o numeste "gumption" si pe care o admir sincer la Petru Popescu.

Unii participanti citisera deja "Supleantul" si avusesera ocazia de a se intilni cu autorul la Consulatul Roman din Los Angeles cu ceva timp in urma. Atit Nellie Kloes, cit si Cristian Calugarita au remarcat senzatia de regasire emotionala, pe care romanul, scris cu introspectia si intuitia unui jurnal atit intim cit si social, le-o inspirase. Discutiile s-au centrat apoi in jurul unor aspecte de culise ale nomenclaturii acelor vremi, la care Petru Popescu, prin relatia sa, admisa in carte, cu Zoia Ceausescu, "fiica faraonului" de trista amintire, avusese acces. Pentru mine, acele dezvaluiri aveau un parfum de descoperire arheologica a unui Olimp odios, pe care oameni ca parintii mei, profesori universitari cu origine "nesanatoasa" si carti nepublicate prin sertare, nu-l percepeau decit din soapte subversive si bancuri politice. Domnul Popescu ne-a vorbit despre comportamentul cu atingeri de autism al "conducatorului iubit", despre trufie si megalomanie. Aspectele variate ale imposturii comuniste le inteleseseram cu totii, chiar si copiii, ca mine, ai acelor vremi, improscati pina la dezgust de propaganda unui regim care manipula prin frica. Stiind ca autorul scrisese si un scenariu de film in limba engleza bazat pe "Supleantul", i-am sugerat o abordare cu note de absurd satiric, un hibrid, pastrind proportiile, intre iubirea imposibila din "1984", in utopia torturata de Big Brother, si "My Date With the President’s Daughter", o glumita adolescentina in jurul romantei interzise dintre fiica puterii americane si un muritor din plebe.

Doamna Manuela Selles a amintit de o alta iubire notorie, a unui unchi de al sau cu Lia Gheorghiu, fiica lui Gheorghiu-Dej, care insa se sfirsise tragic, acesta fiind omorit in inchisoare. Lia Gheorghiu, dupa cum imi povestise si bunica mea, se casatorise apoi cu Emanoil Petrut.

Domnului Popescu i s-au mai adresat apoi intrebari cu referire la viata si cariera sa literara, la plecarea sa incredibila, cu multe ramificatii, din Romania cu granite impenetrabile ale lagarului comunist. Amurgul si racoarea ne-au indemnat, in cele din urma, sa continuam animatul recurs in timp in grupuri restrinse, in vreme ce autorul autografia numeroase volume din "Supleantul", un veritabil "bestseller" in Romania, cu 80 000 de carti vindute pina acum.

Serata literara, stropita cu vinuri aromate si asezonata cu gustari usoare si gustoase pregatite de amfitrioni, a inscris un nou succes in seria evenimentelor de cultura patronate de "Viitorul Roman". Deschizind albumul cu amintiri dulci –amare, cei prezenti au trait, pentru o seara, intoarcerea, prin romanul memorialistic pe care Petru Popescu il numeste "visul autorului", la acel "acasa", cu bune si rele, de odinioara, pe care toti il purtam in suflet.

Anca Adumitroaie

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page