Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Uzurparea legislatiei

"Uzurparea constitutionala" este infractiune ce consta in aceea ca detinatorii majoritatii politice, de la un moment, adopta reglementari prin care ii priveaza de drepturi pe oponenti.

In acest caz, este vorba de uzurpare, caci, in materie de drepturi, intr-un stat de drept, toti cetatenii, indiferent de afilierea lor politica, sunt egali; prin acea privare se instaureaza pe fata inegalitatea. Aceasta uzurpare creeaza avantaje cuiva, privand de drepturi pe altcineva, ceea ce este prohibit intr-un stat de drept.

Cazul clasic pentru noi, ca ulterior nascuti, ramane Germania anilor ’ 30; dupa ce presedintele Hindenburg l-a chemat la putere pe Hitler si l-a numit cancelar, acesta si grupurile din jurul lui au adoptat reglementari cu anvergura constitutionala prin care i-au scos din parlament pe opozanti, pentru ca, ulterior, prin reglementari succesive, sa inlature orice opozitie si sa stranga intr-o mana intreaga putere. "Uzurparea constitutionala" este doar o forma a "uzurparii legislative" – acea forma in care Constitutia insasi este amendata pentru a impiedica o parte a cetatenilor sa-si exercite drepturile.

Din experientele recente, literatura dreptului constitutional (vezi, de pilda, Douglas Greenberg, Stanley N. Katz, Melanie Beth Oliviero, Steven C. Whaetley, editors, Constitutionalism and Democracy. Transitions in the Contemporary World, Oxford University Press, 1993) a retinut mai ales doua. Prima e "uzurparea constitutionalismului" in Sri Lanka (1978), cand partidul de la guvernare a recurs la amendamente constitutionale ca sa o priveze de drepturi civile pe Sirimavo Banndaramaike, liderul opozitiei, apoi pentru a exclude din legislativ membrii marcanti ai opozitiei si, in fine, pentru a da presedintelui in exercitiu dreptul de a convoca alegeri. A doua experienta retinuta ca "uzurpare constitutionala" este cea a Indiei deceniului opt, cand s-a subrezit baza sociala a drepturilor inalienabile, reducand proprietatea, de la rangul unui "drept fundamental" la postura de "drept legal", cu toate implicatiile ce decurg de aici pe planul libertatilor si drepturilor (op. cit., p. 165-168).

Ne este straina, ca cetateni ai Romaniei de astazi, "uzurparea constitutionala" si, in general, "uzurparea legislativa"? Fireste, ne-am bucura sa putem spune un "da" hotarat, caci, oricum am privi lucrurile, prima inclinatie a unui cetatean normal inzestrat este sa se bucure de ceea ce este. Din pacate, in acest moment, la noi, daca cineva este responsabil, nu poate spune decat "nu" energic: Romania de astazi prezinta cazuri de "uzurpare constitutionala" si chiar de "uzurpare legislativa".

Exemplele sunt multiple. Ma limitez sa le prezint, aici si acum, doar in forma interogativa. Nu este, oare, "uzurpare constitutionala" efortul de a folosi un referendum (care incalca regulile genului) pentru a schimba un parlament ce ramane, in orice clipa, prin opiniile potentiale, necontrolabil, poate chiar un pericol pentru "securizarea" detinatorilor de functii? Nu este astfel de uzurpare efortul vizibil, prin proiectul de Constitutie, de a reduce importanta parlamentului (care va putea fi dizolvat mai usor decat oricand inainte!) in favoarea deciziilor (cine le controleaza?) adoptate de presedintie? Nu este "uzurpare legislativa" prevederea din proiectul Legii Educatiei Nationale 2010, conform careia autoritati centrale (guvern, minister) pot infiinta direct, cu eventuale "consultari" formale, specializari universitare?

Nu este "uzurpare legislativa" alta prevedere a aceleiasi legi, de scoatere fortata si de incetare de drepturi pentru profesorii universitari de varf, in conditiile in care Romania traieste cea mai grava criza a valorilor umane din istoria ei moderna? Nu este "uzurpare legislativa" efortul actual din Camera Deputatilor de a anonimiza raspunderea pe legile ce se adopta, cu siretlicul "asumarii tacite" de legi? Nu sunt astfel de uzurpare eforturile de a submina, cu mijloace institutionale si neinstitutionale, orice opozitie?

Andrei Marga

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page