Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Persoana si lucrarea Duhului Sfant in Patristica Preniceeana

2.7.1. PERSOANA DUHULUI SFANT

(Continuare din editia precedenta)

 

Combatand monarhianismul si ridicandu-se deasupra simplitatii multor membrii ai Bisericii, Tertullian construieste un concept Trinitar in care cele Trei Persoane divine sunt in egala masura Dumnezeu si aceasta chiar daca o anumita forma de subordinationism este neevitabila din gandirea sa. Origen, reuseste si el sa formuleze un concept Trinitar destul de clar, nu insa la dimensiunea logica si retorica a colegului sau din vest. Origen scrie:

<<Fiecare deci, care este interesat in adevar, sa nu fie preocupat cu cuvinte si limbaj. Caci in fiecare notiune domina un anumit uzaj al vorbirii. Mai degraba, sa ne intoarcem atentia asupra intelesului transmis prin cuvinte (mai mult decat asupra naturii prin care sunt comunicate intelesurile), mai ales in probleme de mare importanta si dificultate... “ Substanta Trinitatii, care este cauza si inceputul oricarui lucru... (4:376)... Tatal genereaza un Fiu necreat si aduce in existenta pe Sfantul Duh - aceasta nu ca si cand El n-ar fi existat mai dinainte, ci pentru ca Tatal este originea si sursa Fiului or a Sfantului Duh (4:270).>> (trad. autorul).

Pentru acest autor, este surprinzatoare formula de refugiu, pe care un intelectual de greutatea lui Origen o alege, retragandu-se in semnificatia cuvintelor in diferite natiuni. Si aceasta, nu pentru ca nu este adevar in acest principiu teologic gasit frecvent pe paginile Vechiului si Noului Testament, ci pentru ca, apelandu-se la principiu, se lasa neelucidata o problema de viata si de moarte - credinta in adevaratul Dumnezeu. Cum se va putea crede intr-o experienta salvifica, daca nu se cunoaste identitatea Celui in care trebuie sa se creada? Totusi, Origen, ramane un mare ganditor crestin, un teolog de referinta, pentru toate generatiile de crestini, dornici sa cunoasca teologia biblica si istorica.

2.7. 2. LUCRAREA DUHULUI SFANT

Chiar daca apologetii au oscilat in formularea unei doctrine solide despre Persoana Sfantului Duh, ei au afirmat divinitatea si individualitatea Sa. Datorita acestei individualitati, Sfantul Duh poate sa opereze o varietate de daruri spirituale asa cum sunt ele revelate in paginile Sfintelor Scripturi. Vorbind in particular, atestarea darurilor Spirituale sub administratia Sfantului Duh si nu sub o administratie generala a economiei divine, este atestata de multi dintre apologeti. Ca toate domeniile teologice, si cel al pneumatologiei isi gaseste o reflectare speciala in scrierile preniceene. Origen comenteaza:

<<Eu sunt de parere, ca fiecare faptura rationala - fara nici o distinctie - primeste o parte din darurile Duhului Sfant, in acelasi fel cum primeste Intelepciunea si Cuvantul lui Dumnezeu. Observ, de asemenea, ca venirea expresa a Sfantului Duh este aratata oamenilor dupa ascensiunea la cer a lui Hristos - si nu inainte de venirea Lui in lume. Inainte de aceasta, darul Duhului Sfant a fost conferit profetilor cu precadere si catorva persoane individuale (4:285).>> (trad. autorul).

Importanta afirmatiei lui Origen este valoroasa, pentru teologia pneumatologica a acestor zile. Elementul special al acestei afirmatii este dat de prezentarea lucrarii indiscriminatorii a Sfantului Duh in a impartasi harisme printre toti credinciosii. Astfel, Sfantul Duh nu Creeaza elite spirituale, nu favorizeaza numai ierarhia Bisericeasca si isi demonstreaza dumnezeirea prin aceea ca lucreaza ca Tatal din vechime, care nu cauta la fata omului, ci la inima lui (1 Samuel 16:7; Ps. 147:11; 1 Cronici 28:9 ; 2 Corinteni 10:7 ; Coloseni 3:23, 25).

Iustin Martirul concura la aceasta pozitie teologica prin ceea ce el scrie, cand afirma: <<Darurile profetice au ramas printre noi pana in zilele acestea. Tu trebuie sa intelegi ca aceste daruri care apartineau poporului Tau (Iudeii din neamul lui Trifon), au fost transferate noua... Era necesar ca astfel de daruri... sa inceapa din nou, dupa cum au fost profetiile, sa devina daruri, care iesite din harul Duhului Sau si a puterii Lui, sa fie impartite celor ce cred in El (Iisus), si impartite potrivit vredniciei pe care o alege El... Azi, este posibil sa vezi printre noi femei si barbati care poseda daruri ale Duhului lui Dumnezeu (1; 214 -243)>> (trad. autorul).

Constient de importanta lucrarii indiscriminatorii a Sfantului Duh, Origen reia acest subiect afirmand ca "Urme ale acelor semne si minuni sunt inca prezervate printre aceia a caror viata este ordonata de invatatura Evangheliilor (4:397-398).

Elementul nou pe care Origen il aduce in legatura cu impartirea harismelor, este viata sfanta a credinciosilor, coordonata expres de Cuvantul lui Dumnezeu. Remarca origenista este de pret pentru a fi invatata in bisericile contemporane in mijlocul unei preocupari pentru supranatural, dar cu o traire straina de Evanghelie. Aceasta stare nu poate sa duca decat la influente demonice si la neorinduiala in Biserica lui Hristos.

2.7.2.1. Daruri profetice

Darul harismatic al profetiei este contemporan cu apologetii. Irineu afirma cu ironie dar si cu analiza critica asupra acestui dar: <<Altii, incearca sa ridiculizeze darul Duhului, care in zilele de pe urma a fost turnat peste rasa umana, dupa buna placere a lui Dumnezeu. Pentru ca ei nu admit acel aspect prezentat de Ioan in Evanghelie, in care Domnul a promis ca El, va trimite Paracletul. Mai degraba, ei pun deoparte si Evanghelia si Duhul profetic. Oameni nenorociti cu adevarat! Ei vor sa fie pseudo-profeti in timp ce ei pun deoparte darul profetiei din Biserica...

Trebuie sa concludem, ca acesti oameni nu pot sa-l accepte nici pe apostolul Pavel. Caci, in Epistola lui catre Corinteni, el scrie expres despre darurile profetice si admite barbati si femei care profeteau in Biserica (1:429)>> (trad. autorul).

Pentru Irineu darul profetic al duhului are incarcatura eshatologica, deoarece este asociat cu dispensatia zilelor din urma si este definit ca o prevestire a viitorului, caci "profetia este o prevestire a lucrurilor viitoare. Adica, aceasta inseamna, o declarare inainte de vreme, a lucrurilor care se vor implini mai tarziu (1:489).

Pentru Tertullian, un avid adept al montanismului si deci, a darurilor spirituale, in particular profetia, aceasta a incetat, impreuna cu darul vedeniei spirituale, caci s-a implinit in Hristos. Tertullian explica: <<Profetia s-a implinit prin venirea Lui... Acesta este motivul pentru care Daniel a zis: "Vedenia si profetia a fost pecetluita.” Caci Hristos este pecetea tuturor profetilor, implinind tot ceea ce in vremurile din vechime a fost anuntat cu privire la El. Deci, de la venirea Lui si de la suferinta Lui, nu mai sunt profetii si vedenii (3:168)... Predicatorii Vechiului Testament au fost numiti profeti, dupa lucrarea care le apartinea, aceea de a prevedea viitorul (3:32).>>

Exegetul latin Victorinus din Pettau (Panonia Superioara), in lucrarea sa Comentary on the Apocalypse, imbratiseaza un punct de vedere similar cu Tertullian in legatura cu profetii si profetia. Victorinus scrie: <<Apostolii au biruit necredinta prin puteri, semne si lucrari mari. Dupa ei, ne este dat spre mangaiere, Scriptura profetica, interpretata (dupa ce a fost scrisa). Dupa cum am zis, dupa apostoli, o sa fie profeti interpreti. Caci apostolul zice: "Si El a dat in Biserica intai apostoli; in al doilea rand, profeti; in al treilea rand, invatatori..." Si cand el zice: "Sa vorbeasca doi sau trei profeti si ceilalti sa judece; el nu vorbeste despre profetia universala (cunoscuta) care reveleaza (lucruri) necunoscute si neauzite. Dimpotriva el vorbeste despre lucruri cunoscute si revelate (deja). Dar ei trebuiau sa judece daca interpretarea este consistenta cu marturia revelatiei profetice (facuta in Scripturi) (7:353)>> (trad. autorul).

Desi acest punct de vedere este prevalent azi in majoritatea denominatiilor crestine, acest autor este de acord numai partial cu un asemenea concept despre darul profetic. Nefiind subiectul acestei lucrari, argumentul pentru care o asemenea pozitie, nu este dezvoltat.

Va urma

Lazar Gog

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page