Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

“DURERE TRICOLORA”, Volum de versuri/aforisme, autor Galina MARTEA (Acest volum de carte este o lucrare despre suferinta si durerea poporului român din Basarabia)


Galina MARTEA, de nationalitate romana din Basarabia, este o scriitoare, poeta, publicista si un pedagog cu renume din Basarabia, doctor in stiinte economice, academician de onoare al invatamantului superior universitar, cercetator stiintific, economist. In timp a publicat 5 carti de versuri, 4 monografii stiintifice, peste 100 de articole (articole stiintifice) publicate in reviste nationale si internationale (in volum mare) in domeniul economiei, invatamantului, sociologiei, filozofiei. Realizeaza dialoguri, comentarii, articole de analiza, eseuri, monologuri, cicluri de poezii, recenzii literare si stiintifice.

Galina Martea, de aceasta data, ne prezinta versuri din volumul de poezii “DURERE TRICOLORA” (Editura Pontos, Chisinau, 2014, pagini 176), cu o prefata scrisa de Nicolae Dabija (academician, scriitor, poet, istoric literar, editor).

Mentionam, ca volumul de poezii/aforisme “DURERE TRICOLORA”, autor Galina MARTEA, a fost nominalizat cu Premiul I, Sectiunea A, pentru volume publicate cu poezii, in Concursul de poezie “Alexandru Macedonski”, organizat de Uniunea Scriitorilor Europeni, filiala Romania, 20 iunie 2015. Iar poezia “Tara mea cu nume „Durere, Rabdare” din acest volum a fost Nominalizata cu Premiul II, Categoria – Patriotism, (Diploma Award) in Concursul International de Poezie “Dr. Nicholas Andronesco - Eternitatea” (Stamford, Connecticut, SUA).


MOTTO:
„Basarabia este lumina si intunericul
dintre rasarit si asfintit...”
Galina MARTEA


TARA MEA CU NUME                                          
„DURERE, RABDARE…”
Umilita de ani prin veacuri
Plangi in pumni sa vindeci durerile,
Rastignita pe doua maluri
Mai incerci sa-ti aduni puterile.

Rastignita pe suferinta,
Lacrimand mai visezi in tacere
Si te lupti cu multa credinta
Sa obtii libertate, vedere.

Te tot lupti cu focul, lumina
Si cu viata ce-ti plange in zare,
Si orbesti speranta straina
Pe-a ta cruce cu nume „rabdare”.

Te tot lupti cu moartea pagana
Si cu negrele vremuri tradate,
Ani la rand te zbati prin ruina
Doua maluri s-aduni imbracate.

Scuturi haina, haina tristetii,
Peste valul din rau ce mai curge
Si in negura diminetii
Stai la sfat cu durerea cand plange.

Incalzesti hotarul rabdarii
Cu tarana spalata-n tacere
Si cu apele reci ale serii
Speli destinul strivit de durere.

Mai suporti in tine tradarea
Si necazul ce-ti este-o povara,
In genunchi te rogi cu rabdarea
Sa nu-ti fure si chipul de tara.


BASARABIE, NU-TI VINDE SUFLETUL
Nu-ti vinde sufletul de ieri-azi-maine
De esti pe moarte cu speranta dusa,
Pe-al tau pamant dusmanii vor ramane
Sa-ti inrobeasca inima rapusa.

Nu-ti vinde cugetul si rasuflarea
Pe-o zi cu soare si o ploaie calda,
Pe cruce-ti se va stinge lumanarea
Din lacrima tradarii ce-o dezmiarda.

Nu-ti vinde dorul, casa si hotarul
Cu banii adunati din toata lumea,
Nepotii vor cunoaste adevarul
Si te vor condamna cu toata-asprimea.

Nu-ti vinde mama, fratele si sora
Si pe acei ce inca te-adora,
Te vrea poporul, toata Diaspora
Din lumea cu Durerea Tricolora.

Nu te lasa supusa-n patul mortii
Adus in dar de oameni fara suflet,
In al tau cuib s-au aciuat ca hotii
Facandu-ti viata numai chin si planset.

Te-au subjugat unei credinte crude,
Lasandu-te sarmana sub cer liber
Si pe ai tai copii, parinti si rude
I-a risipit prin lume, dusi de spulber.

Rapit iti este si cuvantul-frate
Cu libertatea plina de manie,
Sub al tau steag ofteaza-nsangerate
A inimii dureri in astenie.

A gandului dureri intimidate
Stau mute, fara viata si mandrie,
Iar satele cu case-abandonate
Mai stau de veghe, sfant, la datorie.

Mai stau de veghe florile-n gradina
Cu-a lor miros ce-mbata saracia,
Iar tu cu spaima-n tine ce rasuna
O lasi sa-ti bata ritmul, vesnicia.

O lasi sa-ti franga si gospodaria
Si demnitatea oarba-n slabiciune,
Te pierzi usor pe drumuri, pierzi taria
In drumul vietii plin de actiune.

Te lasi rapusa-n aripa durerii
Si-n existenta plina de tacere,
Cu viata si cu moartea dai uitarii
Pe-acei ce te omoara cu placere.

Nu accepta dusmanii sa te-ndrume
Cu a lor fata falsa, fabricata,
Tot ei te vor lasa sa te sugrume,
A lor putere oarba-fermecata.

Si chiar de mori sa nu te vinzi cu nume
Dusmanilor ce te urasc – ignora,
Te vor compatriotii dusi prin lume
Si al tau neam cu sangele in hora.

Te vor ai tai copii, ai tai de sange
Cu viata si-a stramosilor credinta,
Ajunge sa oftezi, s-auzi cum plange
La nesfarsit sarmana inocenta.

Nu te mai da batuta, rastignita
Talharilor ce ti-au donat tradare,
Te-ai subjugat de-ajuns, neostenita,
Cu-a anilor curenti pusi in vanzare.

Ajunge sa te vinzi cu trup si suflet
Pe bani si fara bani de-a sortii tril,
Al mortii cantec si al mortii umblet
Goneste-l astazi, ca e surd – febril.

Opreste-te pe-o clipa si priveste
Cum lumea s-a schimbat si se mai schimba,
Nu-ti pierde timpul sa gandesti orbeste
Prin vorbele ce vin din alta limba.

Incearca sa pastrezi ale tale datini
Cu vorbele rostite in romana
Si nu te irosi cu greu sa-ti macini
Oranduirea vietii cea crestina.

Intoarce-te cu fata spre lumina
Sa deslusesti prezentul care doare
Si cu a ta putere si doctrina
Sa iti salvezi tarana din valtoare.

Sa iti salvezi cuvantul si onoarea
Pe-acest pamant purtat de-a ta suflare,
Si fa sa arda, vie, lumanarea
Cu binecuvantata bunastare.

Sa fie soare, liniste si pace
Cu rasaritul si-asfintitul zilei,
Si fratele cu sora sa se-mpace
Traind usor in inima luminii.


ROMANI, CU SANGELE PE DOUA MALURI                       
Te-ai nascut sa mori pe cruce rastignit
Cu lacrima pe fata, cu durerea,
Foamea, setea, gandul ratacit
Ti-a curmat destinul si averea.

Te-ai nascut far’ sa cunosti ce-i mama,
Frate, sora si copil in poarta,
Apele ti-au adunat doar teama
Peste chipul stapanit de soarta.

Te-ai nascut far’ sa-ti cunosti parintii,
Al tau sange, sange ros-albastru
Si-ai crescut cu-absurde afirmatii
Exclamate de-ale hotilor dezastru.

Te-ai nascut sa cresti cu blestematii,
Plini de viclenie, dusmanie
Si-ale tale sfinte aspiratii
Sa le bata-n cuie pe vecie.

Ai crescut cu graiuri aspre, ne-ntelese,
Obiceiuri si traditii infiate,
Si prin raul ce-a stiut s-apese
Pe durerile ce-ti sunt acumulate.

Cu-o credinta rece, oarba, nefireasca
Te-au desprins de tara ta natala,
Ti-au taiat pamantul s-adanceasca
Si mai mult durerea pe-a ta boala.

Ai crescut cu raii, hotii, necuratii,
Adunati pe-a ta tarana-n noapte
Si tot ei ti-au rastignit confratii,
Moldoveni numiti in a lor fapte.

Te-au vandut, te-au osandit la moarte
Dusmanii cei corupti din toata lumea,
Pe cruce te-au tradat fara sa ierte,
Tot fiindu-le slugoi in toata legea.

Iar tu cu teama, scarba, modestie
Sub mana lor le stai la indemana,
Te vinzi cu tot cu suflet, onestie,
Si-un cant de jale inima-ti ingana.

Te vinzi in ger si arsita cumplita,
Unui strain ce nu-ntelege dacul,
Si viata-ti asuprita, biciuita,
Curaj nu are sa-si gaseasca leacul.

Ti-ai vandut si sangele si crucea,
Tot crescand fara de mama, tata
Si-n tara sfanta Basarabia
Numele-ti sta pe banca acuzata.

Te-ai vandut cu frica si nelinistea,
Oropsite si abandonate,
Si cu ele ti-ai gasit menirea
Printre crucile cu sange ajustate.

Te-ai nascut sa fii vandut de friguri
Noaptea cand se lasa pe lumina,
Coplesit de-amare adevaruri
Chemi intruna mama ca sa-ti vina.

Ceri intruna sa-ti cunosti trecutul,
Fratele si sora cea mai mare,
Si cu dulcea vorba si cuvantul
Sa-ti unesti destinul la hotare.

Sa-ti unesti destinul, viata si trecutul
Cu-ai tai frati de sange si visare,
Si cu lacrima curata si prezentul
Doua maluri sa imbraci cu o chemare.

Sa-ti cobori jos trupul de pe cruce,
Sangele ce sta pe doua maluri,
Iar cu limba, limba romaneasca
Sa renasti o inima din lanturi.

Si sa unesti pamantul, apa, cerul,
Si crezul romanesc sa-nalti in lume,
Iar dusmanii ce ti-au sporit amarul
Sa tot dispara-n hau cu a lor nume.


CANTUL NEAMULUI
Macina vremea un neam printre frunze,
Timpul darama tarana prin vant,
Inima bate, mai curge prin buze,
Vorba latina, al patriei cant.

Vremea grabita prin brazda s-avanta,
Apa curata isi spala izvorul,
Ploaia coboara, mierla mai canta,
Lumea traieste cu chinul si dorul.

Frunzele cad, se topesc ca zapada,
Altele cresc dupa iarna timid,
Lumea de vise se pierde sub spada
Vremii buimace cu zborul rapid.

Lacrima curge, durerea se-nsala,
Cantecul maicii rasuna-n fuior,
Clipele deapana tara natala,
Codrul isi scutura haina usor.

Brazda se-nchina cuminte la fata
Doina batrana s-asculte cu drag,
Canta copiii, balada se-nalta,
Vantul dezmiarda acelasi meleag.

Macina vremea un neam printre frunze,
Inima bate cuminte, blajin,
Vorba latina se scurge prin buze
Pentru tarana cu tristul destin.


GENEZA PACATULUI
Nimic nu incepe fara de pacat
In lumea ce misca, respira,
E totul o masa, un joc incurcat
Si corpuri ceresti ce inspira.

E totul creatie si nu faci nimic
In rolul deja pus in scena,
Dinamic, palpabil – un simplu amic
La viata ce sta in arena.

Geneza si fapta a unui proces
Cu pasul mereu – actiune,
E mersul trairii plin de succes
In soarta de om-misiune.

Geneza si fapta, natura, produs
Cu opera strict definita,
E doar continutul pe lume adus
De zodii, credinta-absorbita.

E doar continutul justificat
Cand soarele-si poarta miscarea
Si nu faci nimic far’ de pacat
In lumea ce-si schimba purtarea.

E doar continutul pus intr-un joc
Si viata ce zbuciuma-n tine,
Si toate in lumea aceasta au loc
Pe crucea iertarii divine.


BASARABIA – HAINA IN DURERE TRICOLORA
Prin haina in culori ce ard tristetea,
De secole-ti sacrifici existenta
Si anii de copil cu tineretea
Parca n-au fost, precum adolescenta.

Parca n-au fost si florile-n gradina,
Crescute prin lumina albastruie,
Revarsa zorii pe a ta tulpina
Si-a ta coroana cu nuante ros-galbuie.

Se varsa zorile si pe-ale tale straie,
Brodate si-mpletite cu tarana,
Iar vantul bate, bate si indoaie
A tale lacrimi peste inima romana.

Si-a tale lacrimi ocrotite de durere
Rotesc fiorul plin de bunatate
Si vorbele cu dulce caractere
Isi poarta haina prin culorile pictate.

Isi duce haina si-ochiul trei din tine
Lansand regia plina de senzatii
Si muzica cu tristele destine
Mai tine ritmul pe a strunelor reactii.

Pe-a strunelor vibratii plange corul,
Actorul, regizorul, spectatorul
Si-n viata de artist cu dorul
Mai scuturi haina de necaz cu rolul.

Mai scuturi haina prin nuanta ce suscita,
Starnind furie peste-a tale panze
Si cu durerea colorata, daltuita
Iti depeni viata prin regrete si prin scuze.


Prefata la volumul de poezii/aforisme “DURERE TRICOLORA” (autor Galina Martea), Editura Pontos, Chisinau, 2014, pagini 176), scrisa de Nicolae Dabija (academician, scriitor, poet, editor).
SINCERITATEA ROSTIRII
Galina Martea isi poarta locurile in care s-a nascut, a crescut si a batatorit cararile vietii prin lume.
Pentru ea poezia este  o punte dintre Olanda, tara de adoptie, si Moldova, tara in care s-a nascut.
Condeiul ei inteligent oscileaza intre eseu si vers, intre articol de analiza si poem de dimensiune.
Pentru ea Basarabia e mai mult decat o tara, e o metafora. Una a dorului, a radacinilor care dor, a sinelui, care numai dispersandu-se devine complet.
Geografia autoarei e una unitara. Distantele se astern doar in inima ei.
Memoria conlucreaza cu imaginatia si amintirea – cu visul.
Galina Martea nu canta zapezile de altadata, ci pe acele care nu au cazut.
Ea are nostalgia lucrurilor care nu s-au intamplat si amintirea evenimentelor care abia urmeaza sa se produca.
Dedublarea lumii in care traieste, trecuta prin purgatoriul versului, capata aspecte de lumi coerente, care se completeaza si coexista intr-o simbioza perfecta.
Dorul pentru ea e „tricolor”, Basarabia e „haina in durere tricolora” („Prin haina in culori ce ard tristetea”), romanii sunt un neam „cu sangele pe doua maluri” („Te-ai nascut sa mori pe cruce rastignit”), izvorul identitar e „plin de lacrimi”, autoarea avand credinta ca „sufletul unei natii izvorat din lacrimi” se inalta mai usor in tarii.
Indemnul ei: „Basarabie, nu-ti vinde sufletul / Basarabie, nu-ti vinde dorul, casa si hotarul” e unul al disperarii menite sa se transforme in scut.
Vreme („suspina vremea”), tacere („taceri de veacuri”), tristete, ram, gol, durere, raza, fulger, zbor, soarta, daruire, asfintit („amurg destramat”), dragoste – sunt cuvintele-cheie din acest volum, elementele care au misiunea de a reconstitui prezentul trairii. Poemele de rezistenta nationala (asa sunt ele) se impletesc cu poemele de dragoste, mai ales in partea a doua a cartii.
„Cade frunza, toamna vine,
Totul pare trist in jur,
Fosnetul aduna-n mine
Linistea ce vreau s-o fur.”
Impresia pe care o lasa Galina Martea in poemele ei de dragoste e ca ea nu si le scrie, ci si le caligrafiaza. Autoarea reabiliteaza poezia feminina prin sensibilitatea, ingenuitatea, sinonima cu poezia insasi, la care se adauga constiinta matura si luciditatea discursului poetic.
Ea vorbeste simplu, ca un profesor iesit in fata clasei, care doreste sa se faca inteles de auditoriu.
Mesajul ei e unul ce impresioneaza prin sinceritatea rostirii, ea ii convinge pe altii prin convingerea proprie, dar si prin vigoarea limbajului.
Poezia ei este una a pacii si a nelinistii, a sperantelor si a durerilor, a zorilor de zi si a amurgurilor, a inradacinarii si a exilului, a strigatului si a soaptei:
„Viata mea in poezie
Nu as vrea nimeni s-o stie.”
Poeta are un timbru distinct, care o face sa fie ea insasi in ceea ce scrie: eseu, poem,articol de atitudine, analiza.
Ca sa intelegi acest fel de poezie trebuie sa o citesti cu ochiul inimii. Atunci ti se arata motivul din care a scris-o autoarea: din nevoia de spovedanie. Din frica de singuratate. Din dorul de bunatate. Din necesitatea iluziei. Din increderea in cuvinte.
Din toate acestea se naste si se alcatuieste poezia Galinei Martea.
Ea isi edifica templul sau poematic cu migala, ca o alta Ana mesterului Manole, cand mesterii intarzie sa vina, ea sacrificandu-se constructiei ca sa o faca sa fie.
                                                            Nicolae Dabija  

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page