Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Eva Simon: Presa româneasca din Ungaria în cadere libera


Unii cred ca nu-i mare branza sa fii jurnalist de ziar: scrii la calculator litere una dupa alta, din acele multe litere se nasc propozitiile si frazele, care apoi alcatuiesc articolul. si atat. Mai adaugi cate-o poza si e gata ziarul. Mergi pe la evenimente, unde mananci si bei si te simti bine, stai de vorba cu oamenii, eventual mai dai din redactie niste telefoane si cu asta, basta! O distractie pe cinste, pentru care pe deasupra esti si platit cu salariu lunar.
Nici la radio sau TV nu e mult mai greu. Jurnalistul de radio doar tine microfonul in fata interlocutorului, mai pune si el cateva intrebari, daca are in fata un om mai vorbaret nici macar cu intrebarile nu prea trebuie sa se strofoace.
In rest, la manifestari, mananca, bea si se simte bine. Apoi, ajungand in studio, monteaza si el un pic materialul sonor si gata, il da in eter. Cei de la televiziune sunt mai vizibili, mai galagiosi, vin la evenimente mai multi, unul cu camera de luat vederi, altul cu lumina, al treilea cara microfoanele, iar reporterul se plimba dupa ei. De fapt, vizibil, aici numai cameramanul lucreaza, care inregistreaza tot ce se intampla, ceilalti doar stau in jurul lui, si ca ceilalti jurnalisti, cand se termina manifestarea mananca si bea si se simte bine.
Apoi, in studio, un al cincilea angajat monteaza materialul adus de pe teren, iar cand se da pe post vi se doreste Dvs., telespectatorilor, distractie placuta.
Oricat li s-ar parea unora din afara, sa faci presa nu este o distractie. Iar sa faci presa pentru o comunitate minoritara, cum sunt, de exemplu, romanii din Ungaria este nu doar o munca serioasa de cercetare si documentare, dar ea are si o mare incarcatura emotionala. La noi, stirile nu sunt bombastice. Articolele noastre de prima pagina nu incep cu „a omorat... a impuscat... a inselat..." Incarcatura emotionala vine din faptul ca jurnalistul minoritar traieste indeaproape toate bucuriile dar si tristetile comunitatii de nationalitate despre care scrie. Jurnalistul minoritar este printre putinii care cunoaste foarte bine comunitatea. Un bun jurnalist minoritar cunoaste bine trecutul si prezentul comunitatii despre care scrie, cunoaste valorile acesteia, stie personalitatile istorice si culturale care au contribuit la dezvoltarea identitara a grupului de aceeasi limba si cultura. O comunitate minoritara cu cat are mai multi jurnalisti, cu atat este mai bogata.
Noi, romanii din Ungaria suntem pe zi ce trece mai saraci. Presa noastra (atat cea scrisa cat si cea electronica) a intrat de cativa ani intr-un proces de cadere libera, iar viitorul apropiat se prevede a fi unul sumbru. Poate trebuie sa ne bucuram ca mai avem ziar(e), emisiuni la radio si TV in limba romana, dar pana cand??? Azi in cele trei redactii („Foaia romaneasca" din Jula, radio si televiziunea din Seghedin) lucreaza cate doi jurnalisti romani, deci in total sase. Pe la mijlocul anilor 1990, in aceste trei redactii au activat 15–16 persoane. Nu-i totuna. Asta insemna ca de trei ori atatia au utilizat zilnic limba romana: scriau, traduceau, comunicau intr-o limba romaneasca frumos ingrijita. Azi, de la cei sase jurnalisti se asteapta o munca enorma si inumana. Spatiile de emisie sau paginile de ziar, care nu s-au redus, trebuie umplute de putinii jurnalisti, care nu-si mai pot permite nici sa fie gripati, daramite sa aiba vreo boala mai serioasa, pentru ca altfel colegul care ramane pe baricade este epuizat pana la extrema. si ne place sau nu sa recunoastem: din cauza oboselii, nici calitatea muncii nu este deseori cea cu care sa ne mandrim.
De vreo zece ani, responsabilii din Ungaria promit sa creasca numarul de angajati de la redactiile radio si TV, dar nu se intampla nimic. Romania tace si se increde in promisiunile desarte. La Budapesta s-au facut unele promisiuni si in legatura cu o finantare mai mare a presei scrise romanesti. Baliverne! Vorbe goale! Sa promiti nu te costa nimic. Iar Romania asteapta si asteapta, pana se va trezi ca nu mai are presa in limba romana dincolo de granita de vest a tarii. Indiferenta naste mostri si produce haos si dezastru.

Editorial Eva Simon, Foaia Romaneasca 9 octombrie 2015
Sursa: Romanian Global News

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page