Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Discutând cu Omul de Lânga Tine


De curand am scris un articol pe care doream sa il public pe Internet. Din nefericire, am avut proasta inspiratie de a cere parerea altor persoane, care sub o forma sau alta mi-au dat de inteles ca valoarea sa era mediocra. Cumva suparat pe mine, am sters imediat postarea pe care o facusem fiind hotarat sa nu mai revin in mediul virtual prea curand.
Si atunci, am decis sa imi continui cartea pe care o incepusem in urma cu un an si sa abandonez scrierea online. Cumva ma simteam mai bine asa, fiindca nu mai aveam in fata cenzura nemiloasa sau indiferenta a cititorilor dependenti de Facebook sau de Google. Dar imediat mi-am dat seama ca faceam o mare greseala prin faptul ca ma izolam de cititori. Cu siguranta ca erau multe persoane care ma ignorau sau nu ma placeau, dar pe langa acestea exista totusi o audienta favorabila, care ma incurajase mereu sa merg mai departe pe calea scrierii de articole.
Si atunci, cumva fara sa vreau, m-am intors catre o problema spinoasa care imi dadea de mult timp bataie de cap: suportarea semenilor. Mai precis, dezamagit de atatea incercari de a veni in intampinarea nevoilor neconstientizate ale maselor, mi-am dat seama ca ajunsesem sa ma revolt cumva impotriva celor din „vecinatatea virtuala a Internetului,” chiar daca acest lucru nu il faceam explicit, din cauza racelii si indiferentei cu care erau  primite scrierile mele. Prin urmare, constrans de situatie, mi-am pus urmatoarea intrebare fundamentala:
„Cum sa iti suporti semenii, cand in mod clar vezi ca nu te pot intelege in ceea ce gandesti si faci?”
Greu de raspuns! Daca este vorba despre sot / sotie sau rude apropiate, cu atat mai delicata va fi problema! Fiindca daca nu exista o minima intelegere a propriilor ciudatenii, sau calitati, din partea celor apropiati, cum sa mai stai impreuna cu ei sub acelasi acoperis? Mai bine ar fi, intr-o astfel de situatie, sa iti vezi de drumul tau mai departe si sa ii lasi pe toti sa se descurce asa cum stiu!
Dar acesta greseala se va repeta de fiecare data, chiar daca ti-ai schimba familia de o mie de ori! De ce? Fireste, fiindca nimeni nu te poate intelege asa cum esti! Da, nimeni nu este capabil sa isi dea seama de complexitatea trairilor pe care le ai in adancul sufletului tau. Si astfel, inainte de a pretinde de la altii intelegerea lor, ar fi bine sa te gandesti daca nu cumva nici tu nu ai habar despre ceea ce se intampla in sufletele celorlalti oameni.
„Dar poti sa iti imaginezi ce simte omul de langa tine?”
Da si nu! Pe de o parte distingi fetele oamenilor din jur si cumva iti dai cu parerea asupra a ceea ce ei gandesc. Dar chipul unui om nu reda fidel trairea sufletului sau, cu atat mai putin nu reflecta profunzimea starilor sale interioare. In plus, putini dintre noi au acel dar, nativ sau dobandit, de a ghici, dincolo de putinele semne exterioare, ce se afla inauntrul unui om.
Cu toate acestea, mereu ne imaginam ce gandesc si simt ceilalti! Da, chiar asa! Un mic gest si gata, am presupus o multime de motive ascunse, secrete bine tainuite si dorinte meschine! Inainte de a avea o proba faptica, am si inceput sa vorbim cu altii despre ce planuieste cel de langa noi si ne pregatim deja pentru o riposta hotarata!
Cu putin talent, care nu lipseste la nimeni, cel cu care vorbim astfel de „secrete” va adauga la randul lui, prin presupunere bineinteles, alte elemente pe care noi nu le stiam. Si astfel, de la o simpla aparenta se ajunge la certitudinea banuielilor nefondate, generatoare de cearta, ura si discordie intre oameni, asa cum se intampla din vremuri stravechi, banuiesc ca imediat dupa ce omul a inceput sa vorbeasca articulat.
Jocul aparentelor dublat de o imaginatie bogata constituie, prin urmare, sursa celor mai insolite scene consemnate in cartile de istorie si in simpla noastra viata cotidiana. Asadar, putem sa ne imaginam ce simte omul de langa noi, dar acest lucru este posibil sa nu aiba nicio legatura cu realitatea, fiindca pentru a avea certitudinea presupunerilor trebuie sa existe un minim dialog.
„Dar este mult mai comod sa imi imaginez decat sa comunic cu celalalt! Si, la urma urmei, s-ar putea sa nu mi se spuna adevarul!”
Corect! Este posibila si aceasta, dealtfel obisnuita, situatie cand vorbele merg in alta directie decat cea a gandurilor. Traind intr-o societate marcata de balcanism, o astfel de procedura devine, uneori, chiar o regula practicata in mai toate mediile sociale. Dar cu toate acestea, comunicarea reprezinta un prim pas important in intelegerea celui de langa tine.
Si ma refer la ceva mai mult decat dialogul superficial mentinut doar la nivelul cuvintelor ce ascund gandurile. Acest machiaj al ranilor sufletesti nu poate sa dureze prea mult, fiindca indiferent cat de ticalos ar  fi cineva, el va continua sa simta nevoia de a se destainui, de a vorbi despre ceea ce il doare si de a cauta intelegerea celor din jurul sau. Prin urmare, discutam despre un dialog bazat pe incredere in cel de langa tine, fiindca daca nu exista acest ingredient, atunci comunicarea va fi disimulata si nesincera.
„Dar acest lucru este prea de tot! Cum sa ai incredere in celalalt? Nu este el, cel de langa mine, rivalul, concurentul si cel care vrea tot timpul sa se foloseasca de mine?”
Raspunsul depinde de cum te raportezi la ceilalti! Daca ai fost obisnuit sa nu ai incredere in oameni, lucru dealtfel cultivat cu meticulozitate in timpurile comunismului, atunci asa vor sta lucrurile. Avand o astfel de imagine asupra celuilalt, normal ca vei fi mereu restrictionat de caracterul josnic al fiintei umane, real sau presupus, in relatie cu ceilalti.
Dar sa ne oprim putin si sa incercam sa judecam drept. Daca cei din jurul nostru ar fi asa de rai, cum de fapt ni-i imaginam, atunci cum ar mai functiona societatea? Ce s-ar intampla daca toti ar fura, ar minti si s-ar insela unii pe altii? Cu siguranta, ca o astfel de colectivitate s-ar destrama imediat! Prin urmare, gradul de ticalosie nu poate fi extins implicit asupra tuturora. Iar etichetele generalizatoare sunt periculoase in primul rand pentru cel care le pune.
Dar asa am ajuns la un alt aspect si anume: „Nu poate exista incredere fara o minima moralitate.” Cum sa te bazezi pe cineva care stii sigur ca te va insela? Cum sa ii incredintezi tainele sufletului tau la o persoana de la care te astepti ca se va folosi de tine?
Dar exista un risc, pe care cel care are incredere in semeni si-l asuma implicit, si anume: de a fi tradat si dezamagit de cel de langa tine. Dar si aici exista o regula a proportiei. Daca ne raportam la cel mai mare vanzator al tuturor timpurilor, mai precis Iuda, el a fost doar unul dintre cei doisprezece apostoli ai lui Iisus Hristos. Prin urmare, riscul de a fi inselat in asteptari nu este chiar asa de mare cum ne-am astepta si poate merita asumat. Astfel, cred ca este mult mai bine sa risti avand incredere in cel de langa tine, decat sa traiesti o viata in care sa te indoiesti constant de semenii tai si sa vezi doar hoti si talhari in jurul tau. Paguba in al doilea caz este mult mai mare!
„Dar noi vorbeam despre suportarea semenilor!”
Da, asa este, discutam despre arta de a trai in armonie cu ceilalti, insa acest lucru devine posibil doar in masura in care invatam sa avem incredere in ceilalti, bineinteles invatand din greseli. Mai departe, este esential sa deprindem arta dialogului real, deschis si fara ascunzisuri. In plus, trebuie cultivata o minima moralitate, care este indicat sa inceapa cu fiecare dintre noi inainte de a o pretinde de la ceilalti.
Iar la final, este important sa ajungem sa intelegem ceva din complexitatea trairilor pe care le experimenteaza chiar si cel mai umil dintre oameni. Cu alte cuvinte, aceasta inseamna sa ajungi sa traiesti cu bucurie impreuna cu cel de langa tine si sa inveti ca de fapt exista doar un singur Om transpus si replicat in miliarde de ipostaze, care la un loc formeaza oceanul, sa speram fara de sfarsit, al umanitatii!

Octavian Lupu
Bucuresti
24 august 2015
Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page