Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

O noua sinteza filosofica


de Andrei Marga


La noi, continua sa se creada ca filosofia se confunda cu comentarea ideilor celor din trecut sau prezent. Multi dintre cei care functioneaza in catedre de filosofie se opresc la ceea ce s-a numit „valorificarea mostenirii culturale" sau, mai nou, la exegeza, care nu sunt de depreciat. La randul meu, am facut multa exegeza, caci filosofia este altfel decat stiintele. Cum spunea Hegel, filosofia demna de nume traieste continuu impreuna cu istoria cunoasterii. Rezultatele la care am ajuns se cunosc, fiind in carti precum: Introducere in filosofia contemporana (2014), Filosofia critica a „?colii de la Frankfurt", (2014); Teologia si filosofia lui Joseph Ratzinger (2010), Filosofia lui Habermas (2006), Reconstructia pragmatica a filosofiei (1998) si altele, publicate in tara si in afara ei.
In mod normal, pentru un parcurs intelectual complet, la un moment dat trebuie prezentata propria sistematizare filosofica. Preocuparea pe aceasta directie am accentuat-o in anii din urma, reluand proiectul anuntat deja in volumul Rationalizare, comunicare, argumentare (Dacia, Cluj-Napoca, 1991). Aceasta prezentare ocupa deja doua volume, primul fiind pus in circulatie de curand. Este vorba de volumul Intoarcerea la sens. Filosofia pragmatismului reflexiv (Editura Tribuna, Cluj-Napoca, 2015, 294p.), care este urmat de Pragmatismul reflexiv. Incercare de constructie filosofica, aflat sub tipar. O filosofie are bataie in orizonturi largi, incat explicitarea formarii ei, fie si in rezumat, poate sprijini examinarea acesteia. De aici randurile ce urmeaza.

Cand am publicat scrierea primei mele pozitionari pe harta filosofiilor profilate - volumul Cunoastere si sens. Perspective critice asupra pozitivismului (1984) - eram nu numai nemultumit de filosofia dominanta in viata publica si in discutiile intelectualilor, dar si de slabul contact cu evolutia stiintelor (care etala deja noi cunostinte si, in acelasi timp, noi stiinte si o alta concepere a stiintei), atat al filosofilor, cat si al celor care spuneau ca fac cercetare stiintifica. Pe de alta parte, era limpede ca, oricat de dezvoltate ar fi stiintele, viata in conditii culturale presupune angajarea unei cantitati mari de cunostinte ce nu se incadreaza in canoanele acceptate ale stiintei. De aceea, mi s-a parut ca, inainte de a vorbi despre stiinta, este indispensabila o clarificare a scopului acesteia si, pe uu plan mai cuprinzator, al cunoasterii. Iar aceasta m-a dus, logic, la tema sensului cunostintelor.
Presiunea influentei lui Habermas asupra mea, dupa studiile in Germania Federala, a fost mare si mi-a accentuat aceasta orientare. Cel care astazi trece pe drept ca cel mai profilat dintre filosofii lumii, cu o opera ce aminteste de constructiile lui Kant, Hegel, Husserl, mi-a deschis ochii asupra filosofiei sale, dar si asupra felului in care se elaboreaza filosofia ce vrea sa fie expresia propriei experiente a lumii.
Apoi, exercitand peste doua decenii conducerea unei universitati comprehensive, a carei comprehensivitate am sporit-o si mai mult, poate cel mai mult in tara noastra, a trebuit sa fac fata numeroaselor intrebari privind lamurirea sistematica a coabitarii stiintelor, pe de o parte, cu filosofia si cu teologia, pe de alta, iar inauntrul stiintelor, a coabitarii diferitelor tipuri de stiinta - analitic-teoretic, analitic-experimental, strategic-analitic, istorico-hermeneutic, dramaturgic, reflexiv-critic, pentru ca relatiei dintre filosofie si teologie sa trebuiasca sa-i dau o rezolvare noua.
Din aceste trei directii a venit in fapt interesul pentru taramul „sensului" in reflectiile, scrierile si actiunile mele. Volumul Rationalitate, comunicare, argumentare (Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1991, retiparit de Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2009) transpunea ideea intr-o forma sistematica pe calea unei examinari de natura istoriei conceptuale a unor concepte cheie - modernizarea, rationalizarea, actiunea, cunoasterea, intemeierea (demonstratia si argumentarea) - inauntrul temei asigurarii cognitive a reproducerii culturale a vietii. Am ales aceste concepte pentru ca viziunile pe care le structurau erau chiar cele ce concurau la organizarea efectiva a vietii oamenilor in epoca. Volumul a ramas locul principal al exprimarii sintetice si in intentie sistematica a viziunii mele filosofice pana in momentul de fata.
Intre timp, am lasat in urma, ca rezultat al reflectiilor si actiunilor, mai multe scrieri, pe un spectru larg de teme. In cuprinsul lor, in materii diverse - teoretice (fundamentarea logicii, recuperarea metodologiei, exegeza istorico-filosofica, etc.), culturale (captarea specificului cultural european, identificarea radacinilor culturale ale Europei, examinarea alternativelor Europei unite, evaluarea ascensiunii globale a Chinei etc.), societale (detectarea metanarativilor epocii noastre, a efectelor crizei izbucnita in 2008, a schimbarii lumii, care a urmat etc.) si in materia programelor reformatoare pe care le-am pus in joc in fruntea unor institutii (reorganizarea studiului filosofiei, reforma invatamantului, reforma universitara, restructurarea politicii externe, sincronizarea reprezentarii culturii nationale, asanarea vietii publice etc.) - am promovat optiunile filosofice pe care le-am reunit treptat sub titlul de „pragmatism reflexiv".
Prin pragmatism am inteles ceea ce Peirce a delimitat, ca un fel de metoda de stabilire a semnificatiei termenilor, odata cu formularea celebrei sale „maxime pragmatice": „Chibzuieste care efecte, ce pot avea, conform a ceea ce este rational imaginabil, relevanta practica ii atribuim obiectului conceptului in reprezentarea noastra. Atunci conceptul acestor efecte este intregul concept al obiectului" (How to Make Our Ideas Clear, 1878). ?tim ca William James a facut mai putin fecunda aceasta optica - ce ne cere sa privim conceptele prin prisma efectelor obiectelor in experienta umana a lumii - inlocuind efectele „rational imaginabile" cu „efecte perceptibile". Am inaintat pe linia deschisa de aceia care au luat in seama o alta conceptualizare pe care o datoram necontenit inovativului Peirce - aceea a „comunitatii" fiintelor rationale ca subiect al cunoasterii - de la George Herbert Mead, Charles Morris, trecand prin von Kempski, la Karl Otto Apel si Habermas, si am derivat consecinte. Cea mai plina de consecinte a fost recuperarea conceptului de formare culturala a speciei umane si a interpretarii, odata cu Fichte, a ratiunii moderne ca „vointa de ratiune", din traditia filosofiei clasice germane, care aveau sa formeze orizontul interogatiilor mele filosofice. Cunoasterea am interpretat-o pragmatic, ca parte a actiunilor presupuse de reproducerea culturala a vietii, dar pragmatismul l-am largit spre intreg spectrul actiunilor presupuse de reproducerea culturala a vietii si l-am legat de o componenta reflexiva pe care am gasit-o ca ceva imanent ratiunii. Astfel de pasi permit pragmatismului reflexiv sa fie o filosofie cuprinzatoare. Aceasta are in „sens" conceptul integrator, pe care il plaseaza in fata adevarului, dreptatii, binelui si a celorlalte valori, precum si a actiunilor corespunzatoare. Se castiga astfel cel putin trei pasi: valorile mentionate pot fi istorizate in sensul bun, controversele in jurul lor pot fi valorificate intr-un mod nou, iar reflexivitatea le imprima o vigoare sporita.
Nimeni nu a dus mai departe explorarea acestei directii, cu o cultura atat de vasta si o capacitate atat de prodigioasa de prelucrare conceptuala, precum Habermas. In umbra lui m-am multumit sa fiu. Dar am cautat sa duc intelegerea filosofiei si filosofarii sale pana in punctul in care mi-au devenit limpezi conditionarile lor. Nu este la indemana sa te eliberezi de influenta unui ganditor de cea mai mare anvergura, care a prins in termeni cel mai profund ceea ce se petrece in modernitatea tarzie. Eliberarea nici nu este un scop, pentru cel care gandeste efectiv. Solutia la probleme este totdeauna mai importanta decat orgoliul originalitatii. Eliberarea, daca cumva se produce, are un singur efect cathartic: acela ca poti gandi si mai liber - speram mereu: si mai cu folos - noile materii pe care viata le impune.
Nu de mult, un scriitor clujean ii intreba pe cei care s-au dedicat filosofiei: „unde este sistemul?". Nu discut conotatia ramificata a intrebarii si nici raspunsurile ce se pot da (desigur, nu acelea care sunt, de fapt, autojustificari ce acuza vitregia istoriei sau pur si simplu lasitati cunoscute). Ambitia sistemului este poate excesiva si trebuie, din ratiuni deloc subiective, sa fie moderata. Dar o sistematizare a vederilor, mai ales in temele corelate, ca sa formulez mai simplu, este obligatorie pentru cel care ia filosofia in serios. De aceea, dupa volumul Pragmatismul reflexiv. incercare de constructie filosofica (2015), aflat in curs de tiparire, reunesc in volumul de fata alte texte edificatoare in privinta acestei filosofii. Aici este vorba de optiuni, de aplicatii si de contextul de geneza ce face inteligibil pragmatismul reflexiv".

(Introducere la volumul Intoarcerea la sens. Filosofia pragmatismului reflexiv, Editura Tribuna, Cluj-Napoca, 2015)

andreimarga.eu
Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page