Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

SCRISOARE DESCHISA PRESEDINTELUI ROMÂNIEI, DOMNUL KLAUS IOHANNIS

Darie DUCAN


Stimate Domnule Presedinte,

Numele meu este Darie Ducan, sunt un tanar scriitor roman. Am 27 de ani. Am absolvit Facultatea de Litere la Bucuresti, apoi mi-am continuat studiile filologice si literare la Paris. Am scris mai bine de 20 de carti de poezie, dramaturgie si eseu. Sunt, incepand de la 19 ani, membru al Uniunii Scriitorilor din Romania.

Dupa acest preambul sec si strict informativ, doresc sa va aduc in vedere mai multe obsesii care ma ocupa in ultimul timp. Stimate domnule Iohannis, in 2009, cand aveau loc discutii publice care vehiculau numele dumneavoastra pentru functia de premier al Romaniei, am crezut si am sperat intr-un nume de suflu nou. Am plecat din Romania in 2012 pentru a reincepe niste studii care la Bucuresti imi parusera inutile si mai ales pe fondul disperarii si lipsei de perspectiva in Romania. Nu am plecat cu gandul de a parasi cultura romana nicio clipa, ci, din contra, pentru a o sluji.

In momentul in care ati fost desemnat candidat pentru functia de presedinte al Romaniei, v-am acordat increderea meu cu o speranta vinovata, poate, de preaplin. Pareati omul salvator, pareati Carol Davila al spitalului care era Romania. (Si care inca este.) Personal, am stat 9 ore in picioare, la ambasada Romaniei de la Paris, ca sa va votez. In ploaie, frig si suportand niste umilinte greu de descris din partea ambasadei si a sistemului ei de dominion si feuda. V-am votat. Si nu am facut doar atat. Am participat cu buna stiinta la, o spun realist, propaganda in folosul simbolului pe care parea ca il reprezentati. Micile mele reportaje de la fata locului au fost intens distribuite pe facebook de sute de oameni, acoperind o plaja semnificativa de cititori in acele zile critice. Am crezut in dumneavoastra ca intr-o legitimare pe care poporul acesta o face, cand e lucid, chiar contra sa, contra inertiei sale istorice in care traim de la Ceausescu incoace. Sunt un liberal ca fundament cu profunde credinte de stanga. Si am facut un efort personal pentru a credita un om care sa puna echilibrul in lucruri si, paradoxal, sa faca ceea ce asa-zisa stanga a momentului nu e in stare sa faca. Asa am crezut atunci.

Toate aceste texte de front, sa le zic asa, au fost incluse intr-o carte numita „Pentru o arta imunitara”. Probabil e absolut obligatoriu sa ratezi in politica pentru a te desavarsi in cultura. Dupa aceste momente, am asteptat sa va vad la lucru si am sperat intr-o schimbare. Nu mi-au placut, in tot acest timp, numeroase reactii ale dumneavostra, limbajul de lemn, atitudinea moale si decorativa. Pareati, intre toate institutiile statului, ultima stare de agregare a apei. Am incercat sa va scriu pe pagina facebook (brava reduta a manipularii eficace) insa comentariile mele, desi decente, au fost cenzurate. Trecusera cele 9 ore de stat la coada, cand era util orice vot. Trecusera alegerile. Puteam, desigur, sa fiu tratat ca orice plevusca naturala, ca orice cobai. Nu sunt singurul. Ati facut-o si cu altii. Tot ce nu ne mai poate servi, e basculat in cenzura. Probabil acesta e principiul de aplicare pe care doriti sa il impuneti opiniei publice din Romania. L-ati pus in aplicare (intr-un fel de fronda inversa) si in cazul „Legii nr.?217/2015 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta nr. 31/2002 privind interzicerea organizatiilor si simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob si a promovarii cultului persoanelor vinovate de savirsirea unor infractiuni contra pacii si omenirii.” Am citit stupefiat reactiile din presa referitoare la aceasta. In parte, cu dezinformarile de rigoare. Vad in gestul dumneavostra unul de afiliere, cum am si zis, un - nu ma feresc sa o spun - complex al neamtului, fapt cu care patati functia pe care o ocupati. Tocmai ce parea sa fie depasirea unui complex, devine astazi punerea in aplicare a altuia. Ati personalizat o functie publica intr-un mod in care nu era cazul, prin generalizare. V-ati vulnerabilizat pentru o afiliere care, desi exclud acest tip de negot, macar daca ar aduce oarece profit, de stil ploiestean. Mi-e teama ca nu aduce nimic, ci ati facut-o gratuit, cu seninatatea dumneavostra care din potential inteligenta a devenit sumbru simplista.

Presedintele Traian Basescu a condamnat comunismul pentru aceleasi tribune de politruci pentru care si dumneavostra condamnati acum miscarea legionara, fara nuante si echivoc. Intelegeti, va rog, ca orice credinta politica are eroi, dupa cum are si criminali. Legionarii au facut crime abominabile, l-au ucis pe Iorga, au facut lucruri care nu se pot ierta, dar sunt, printre ei, oameni care au avut masura buna a valorii acestui neam si cultura specificitatii sale in universalitate. Comunistii, de asemenea, au facut crime. Dar pedepsiti crimele, nu faptele colaterale. Mi-e teama ca ati ars o etapa, prin gestul dumneavostra, care va apropie de tendinte dictatoriale (nu doar simpliste, ci si inconstiente) mai mult decat orice: ati interzis din principiu principii care, intre timp, nu mai apartin doar istoriei, ci si culturii (tocmai in sensul lovinescian, pe care l-a remarcat foarte corect Bogdan Ghiu). Cum faceti, domnule presedinte, sa iesiti din acest pleonasm inconstient in care ati intrat etalandu-va complexul? Ati pastisat stafia afilierii. A inregimentarii morale. Nici macar la un ideal national, ci la unul strain si pedant internationalist. Eu nu sunt legionar. Sunt, dupa cum am afirmat, liberal in gandire si socialist in formele de manifestare, cu gandul ca e un egoism a fi liberal pur in Romania de azi, pana nu reusim sa echilibram patura de mijloc. Dar imi dau seama, spre deosebire de dumneavostra, de efectele colaterale ale acestei legi antinationale. Da, antinationala, cata vreme istoria apartine natiunii si o manipulam in sensul intereselor de moment. Si mai e inca dintr-un motiv antinationala. Pentru ca propovaduieste cenzura.

Ce inseamna promovarea cultului persoanelor vinovate de crime contra pacii si omenirii? Mircea Eliade? Cioran? Tutea? Ce facem atunci cu articolele usor antisemite ale lui Mihail Sebastian? Delicat, nu? Cu ortodoxismul lui Nicolae Steinhardt? Retragem de pe piata insulina doctorului Paulescu? Nu il mai publicam pe Martin Heidegger sau oprim muzica lui Carl Orff in salile de concert?  Ce ne garanteaza ca satira cu adresa nu va fi interpretata tot ca promovare? Inteleg ca si apologia de stanga va fi cenzurata. Cum anume, domnule presedinte? Conform criteriului enuntat, si al unor propagandisti ai diverselor institutii de calofilie, criminalistica si interes, daca o strada nu se mai poate numi Petre Tutea, inseamna ca nici muzica lui Dmitri Sostakovici nu se mai poate interpreta, nu? A scris muzica pentru Stalin. Dupa cum e de la sine inteles, asa ceva e imposibil de controlat. Pentru asta, singura forma ar fi sa reinstituiti politia politica. Nu cred ca doriti asa ceva. Cred ca legea nici macar nu se va atinge de Sostakovici, Heidegger, Orff,  Céline etc. Cred ca are in vedere strict cultura nationala. In sensul unei politici de racordare prin care iarasi cultura romana trebuie sa cada victima spre a se institui un nou deceniu de bezna. Sper sa putem evita asa ceva.

Fiecare are dreptul sa faca apologia cui vrea. Apologia e aproape o fictiune personala cu propensiuni spre realism. Nicidecum crima. Totala lipsa de independenta, de care dati dovada, ma sperie. Nu numai ca e antinational demersul dumneavostra, dar incalca si drepturile omului. Acelea de a crede fiecare in cine vrea si a exprima ceea ce crede. Stiu foarte bine ca cele doua ideologii vechi trebuie suprimate pentru a lasa loc uneia noi, corectitudinea politica, in care toti sa functionam ca niste roboti fara miros, fara pasiuni, asexuati si amorfi. Dar viata e plina de contradictii. Si mai ales e trist ca aceasta ideologie nu are minima incredere in om, mizand (care ideologie nu face asta?) tocmai pe om, peumanitate. Pune in atributiile statului, ale legii, ce ar trebui sa se rezolve intre oameni individual, prin religie, prin morala, dar individual. Unde va e liberalismul, domnule Iohannis? Nu cred in umanismele epistemice scrise de Jean-Paul Sartre, dar macar acel scriitor le-a produs ca un nebun personal, cu autoritate, nu printr-o lege care nu e deschisa discutiei, ci care  pur si simplu exista.

Va rog, iesiti din strictetea indiscutabila si intelegeti ca nu apologia e calea spre crima, ci cautionarea institutionala. Ar trebui, paradoxal, sa ma bucur ca ii dati functiei poetice atata importanta. De la Croce la Ceausescu, nimeni nu a luat un sceptru folcloric in mana-i republicana. Si, de la Croce la dumneavostra, nimeni nu a dat mai multa importanta celor spuse decat celor facute. (Si ma refer la Croce, nu la Heidegger, ca sa va menajez!) Ati deschis terenul implantarii in Romania, la nivel de lege, a unei ideologii noi, i-ati, dupa cum am spus, dislocat rivalele (care, asa buimace si impotente cum sunt, stiu eu ce pericole ar mai fi reprezentat?) Prin aceasta, domnule presedinte, ati devenit vasalul cu acte al celui caruia spuneati ca ii sunteti doar partener. Ati deschis calea coloniei adanci, a Daciei Felix, a lucrului bine facut. In momentul de fata, ati suprimat bicameralitatea istoriei. Si stanga, si dreapta. Un barbat de stat adevarat se lupta cu egalii sai, cu istoria prezenta, incearca sa o modifice spre binele oamenilor, nu al umanitatii.

Perspectiva istorica nu e la indemana dumneavostra si cu cat o violentati, impotriva dumneavostra se va intoarce. Aristotelic vorbind, v-o spun in calitate de poet. Trebuie sa spuna poetul ceea ce veti opri si istorici sa spuna. Si, desigur, in acord cu apologia functiei poetice pe care o faceti. Nu am nicio indoiala ca Ceausescu a fost inlaturat de la putere printr-o lovitura de stat mascata in revolutie (ceea ce nu inseamna ca nu a fost si o revolutie reala inghitita) pe fondul nemultumirilor sociale evidente, si care au fost folosite ca pretext de catre aceiasi eliberatori ale caror voci de asiguratori (parca as spune creditori) se aud in filmul lui Chris Marker, Détour Ceausescu, 1990. Cand un sef de stat e ucis de catre o putere straina, el risca sa fie legendarizat. Ati gasit momentul propice sa interziceti, preventiv, acest fapt. Nu fac nicio apologie lui Ceausescu, nu am niciun motiv, observ doar teatralitatea istoriei de deasupra ei, unde ma si aflu. Ca sa o observ, sa ii vad functia poetica. Dar nu folosind-o cobai, ci incercand sa o topesc in opinie. Lipsa de viziune a dumneavostra ma sperie si ma revolta. Niciun contrapunct, doar digerare, doar partea pasiva a acestui sex cu masele. Desigur, in limitele legii.  As dori sa va spun si cat sunt romanii de umiliti in afara tarii, cat le e de greu, dar mi-ar fi rusine sa spun asta presedintelui care face toate eforturile ca Romania sa nu mai fie o tara libera, ci o tara cu libertate directionata, o tara in care dreptul la opinie e baricadat in baie, pe polita de sus pe care inca mai e rugina de la Europa libera, transfigurata intr-un vechi tranzistor.

Nu fac apologia niciunui criminal, dar Ceausescu nu poate fi pus in acelasi rand cu Stalin, dupa cum, in partea de nord-vest a Ardealului, armata lui Miklos Horthy a trimis evrei in lagar. Cel putin acolo, nu armata romana. A facut-o in alte parti. Dar nu acolo. De aceea lucrurile trebuie privite cu nuanta pe care numai istoricii de meserie o pot avea. Cand politicul se substituie istoriei, Romania nu mai e o tara independenta. Nici macar atat cat a fost sub comunism in ultima lui perioada, de trista amintire, independenta sa moara de foame,independenta sa inghete de frig, dar independenta.

Domnule presedinte. Negotul dumneavostra cu istoria e acelasi negot (relegat in idee) pe care Ceausescu il facea vanzand sasii. Am avut contacte umane si amicale cu sasii in copilarie. Sunt oameni minunati si adorabili. Dar de ce aceasta exhibare a unui complex? De ce ati privatizat institutia prezidentiala mai mult decat a facut-o Traian Basescu prin camarila sa afaceroida? De ce numai prin vanzare de sine ne putem sincroniza unei Europe care (de aici din vest va spun) scartaie prin ateism si masinism inuman, insa gaseste totusi cai sociale de dialog. Si ele sunt chiar simtite de catre oameni. Acest fapt nu inseamna acceptarea istoriei, cu bunele si cu relele ei, ci pur si simplu inlocuirea ei cu o noua istorie, impusa, artificiala. Ea nu poate avea aderenta la poporul roman pentru ca acesta nu se recunoaste in ea. El isi accepta mai usor greselile decat se poate crede, cu conditia de a i se lasa dreptul si tihna necesare tocmaiperspectivei istorice.

In ceea ce ma priveste, continui sa cred ca o anumita latura patriotica a miscarii legionare, in speta ortodoxista, a fost una benefica. Ea a creat cultura si un teritoriu de jertfa de care lumea in care am intrat vrea tot mai tare sa ne dezvete. A creat mari poeti si un patriotism interbelic de care cred ca si azi e nevoie. Nici perioada comunista nu consider ca a fost un bloc de bezna de 45 de ani, cred ca a avut perioadele ei de opresiune crunta, de nedreptate sociala si chiar de oarecare liberalism. In acel timp, s-a scris o intreaga literatura din care se poate citi epoca. Dar asa cum nu e suficienta dialectica operei pentru ilustrarea epocii, prezentul e incapabil de perspectiva istorica. Va acuz de egoism, domnule presedinte. Dar e un egoism pentru altii, cel de care dati dovada, nici macar pentru dumnevostra. Liric vorbind, sunteti Ion Iliescu. Nici egoismul lui nu a fost pentru sine. A tolerat pentru altii. A fost colportor istoriei cum sunteti si dumneavostra. Voi regreta mereu greseala de a va fi votat. Credeam ca miza pe care o veti avea va fi cu totul alta si ca s-a identificat cu cea a unui popor. Sunteti o mare deceptie.

Pentru cele sustinute aici, in cartile sau in articolele mele, cu privire la poporul meu, din care sunt bucuros ca fac parte, chiar si asa, intr-o istorie stramba cum s-a intamplat sa fie, depun marturie in fata lui Dumnezeu si in fata propriului talent. Iar daca iubirea pentru cultura tarii mele si fata de tara mea intra sub incidenta penala, atunci voi fi pregatit pentru un exil lung intrucat statul roman intra in contradictie cu ideile mele despre libertate. Exilul meu a inceput in momentul in care am fost cenzurat de insusi omul pentru care am luptat si in care am crezut. Aici, in exil, am scris „Arta imunitara” pentru a arata conditia in care au fost umiliti romanii in ultimii 25 de ani, cu dumneavoastra, - cireasa. Xenofobia e un fapt detestabil, fara indoiala. Dar a condamna xenofobia si a nu condamna actiunile antiromanesti, mi se pare strigator la cer. Cu atat mai mult cu cat, de 25 de ani, Romania e guvernata, cu intreruperi, (si) de un partid constituit exclusiv pe criterii etnice, UDMR, pe numele lui. Prin aceasta perspectiva adoptata, ati dezamagit inainte sa validati.

Asa cum anumiti oameni ai PSD au incercat sa se agate de oasele lui Brancusi, spre a le aduce in tara, in interes electoral, asa doriti si dumneavoastra sa deveniti vizibil in ochii unei Europe care nu prea cred eu ca e foarte atenta la succesiunile obedientei dumneavoastra, din simplul motiv ca si ea le are pe ale ei.

Cum am spus, liric vorbind, sunteti Ion Iliescu. Poetic vorbind, sunt Darie Ducan. In incheiere, va asigur de stima mea strict protocolara.

Darie DUCAN
http://darieducan.blogspot.fr/
12 august 2015
Paris
Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page