Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

OSPITALITATEA POPORULUI ROMÂN – CEL BINE-CREDINCIOS DE PRETUTINDENEA

Muguras Maria PETRESCU


1. INTRODUCERE

In ultimul timp aceasta sintagma a dobandit noi acceptiuni lingvistice si interpretative. „Bine-credincios” nu se mai refera astazi doar la sensul religios al cuvantului, ci poate fi interpretat si ca devotament fata de cineva sau de ceva. In cazul de fata ar putea fi o tara de adoptie, in care romanii au ales sa se stabileasca, sa-si faca un rost si sa infloreasca alaturi de familiile lor. Iar credinta acestora porneste din radacinile adanci ale celor sapte ani de acasa, transplantandu-se apoi dintr-un bun simt si o buna crestere intr-un teritoriu strain, care inseamna tot acasa, doar ca de dincolo, conationalii nostri ajungand sa stabileasca un pod de legatura intre Romania, ca tara de bastina pe care au parasit-o si noua patrie unde au ales sa-si duca traiul mai departe.

Primele valuri de romani care au plecat de pe meleagurile noastre, sunt cei care au ajuns pe continentul nord-american spre sfarsitul sec. al XIX-lea. Desi multi nu stiau incotro se indrepta, sau ce anume aveau sa faca, ei au plecat cu gandul de a lucra pentru un timp, sperand ca aveau sa se intoarca, iar cu banii castigati in strainatate sa se aseze pe la casele lor. Altii au plecat inca de la inceput hotarati sa nu mai revina niciodata indarat. Iar unii nici nu au mai apucat sa ajunga la destinatie. Pur si simplu s-au prapadit pe drum. Toti acestia s-au numit emigranti, motivele plecarii lor fiind cele ale castigarii prin munca a unui trai mai bun, eliberarea de sub imperiul austro-ungar, teama de Primul si de cel de al II-lea Razboi Mondial.

O alta categorie distincta este cea a refugiatilor politici, a celor care au cerut azil politic dupa instalarea dictaturii comuniste la noi in tara. Conform datelor statistice, acesti imigranti sunt cei mai multi la numar, ei incercand prin orice fel de mijloace sa scape de teroarea comunista. Riscul imens pe care l-au avut de infruntat (in special cel al privarii de libertate, al decaderii din drepturile sociale si cetatenesti, sau chiar al condamnarii la inchisoare pe viata sau al mortii) nu i-a speriat. Disperarea acestor oameni de a scapa de „ciuma rosie” nu a cunoscut margini. Au ales orice forma de a fugi in lume, rupand ceva din sufletul lor: certitudinea ca pentru ei cale de intoarcere nu mai exista si nici posibilitatea de a-si mai revedea vreodata tara sau familia.

Iata insa, ca a venit anul 1989, cu toate schimbarile si transformarile lui radicale: de mentalitate, introducere a ideii de globalizare, economie mondiala, etc. Deschiderea granitelor a insemnat din nou plecarea masiva a romanilor. De data aceasta nu mai erau motive politice, doar o dorinta acuta de afirmare si de a avea un trai mai bun. Cifrele arata ca in 2013 peste 3,5 milioane de romani lucrau si traiau in strainatate. Astazi ei nu se mai numesc imigranti, natia noastra raspandita pe tot globul pamantesc poarta denumirea de diaspora romaneasca. Si o poarta cu mandrie!

Din 2008 si pana acum am avut ocazia sa intalnesc foarte multi romani plecati in special in Statele Unite ale Americii si in Canada. Sunt de varste diferite: seniori, oameni ajunsi la maturitate, tineri, adolescenti si copii. Cei din primele categorii iti relateaza povesti cutremuratoare de viata, dramatice. Tinerii sunt mai senini, mai detasati, au apucat alte vremuri, beneficiaza de alte conditii mai bune, de o deschidere a modului de a gandi si a trai, de libertate sociala si interioara. Cu totii au parte de toleranta in tarile de adoptie, pentru ca aici convietuiesc si muncesc laolalta oameni de pe tot mapamondul. Pe cale de consecinta si posibilitatile nenumarate ale romanilor de a se manifesta pe diverse planuri. Iar cand ii intalnesti, dupa ce ajungi sa-i cunosti mai bine si sa-i vezi asa cum traiesc ei in tarile unde s-au stabilit, chiar te bucuri de succesul lor, de increderea pe care ti-o transmit in viata si pentru viitor, de bucuria si seninatatea care se citeste in ochii lor, de faptul ca sunt apreciati la locul de munca. Sunt harnici, seriosi, capabili, cu credinta fata de tara in care s-au stabilit si la progresul careia participa. Toti romanii din diaspora au avut curajul, indiferent de varsta, sa ia viata de la capat. Si au reusit in incercarea lor. Unii sunt chiar straluciti. Dar niciodata nu au uitat de locurile natale in care s-au nascut si de ospitalitatea proverbiala pe care au mostenit-o de la inaintasii lor.

Ospetia romanilor de pretutindeni se manifesta in diverse feluri. Voi incepe cronologic prin a prezenta pe cativa dintre concetatenii nostri pe care i-am cunoscut in aceasta vara, sau pe care i-am reintalnit. Bucuria revederii a fost imensa pentru toti. Dar bucuria lor de a oferi a fost si mai mare. Aici vroiam sa ajung, la faptul ca oriunde s-ar afla pe acest pamant, romanii vor avea intotdeauna acelasi suflet credincios. Ei vor ramane mereu aceeasi oameni cu drag, nostalgie si dor fata de patria din care au plecat, dar vor avea si un respect deosebit si o credinta nestramutata fata de tara in care s-au stabilit si in care s-au realizat. Iar acest lucru se poate vedea la biserica. Rugaciunile Crezul si Tatal nostru se rostesc de catre preot impreuna cu credinciosii atat in limba romana, cat si in limba engleza. Steagurile Romaniei si al tarii de adoptie stau de o parte si de alta a altarului, semn ca pana in cel mai profund loc al sufletului lor, credinta acestor oameni si respectul lor fata de Romania si de tara in care s-au stabilit este egal si simtit cu adevarat. Ei vor ramane liantul prin care inca o data si dincolo de relatiile diplomatice, politice, economice, culturale, etc., vor fi cei care vor asigura prin existenta si munca lor o legatura ce va sta la baza celor doua popoare.

Chiar daca se vor integra perfect in noua patrie, chiar daca vor vorbi limba ei, romanii din diaspora vor fi mereu si in egala masura, cetateni ai celor doua state. Un exemplu este cel al Pr. Dr. Dumitru Ichim (Kitchener, Ontario, Canada) „sufletul” comunitatii si al Campului Romanesc de la Hamilton. Romanii de aici se aduna in jurul acestui om deosebit. Au un adevarat respect pentru el si se bucura ca il au printre ei, ca prieten, sfatuitor, duhovnic, povatuitor de fapte bune. Il indragesc pentru ca este cel care i-a botezat, cununat, sau le-a facut slujba de trecere la cele vesnice. Dumitru Ichim este preotul si prietenul lor de o viata, omul care le stie bucuriile si tristetile, nazuintele si dorurile. Dar in egala masura el este si unul dintre cei mai desavarsiti artisti ai cuvantului, care scrie poezii intr-o limba romana curata si limpede, cum putini o vorbesc, in special dupa o viata traita mai bine de 55 de ani in Canada. Voi mai semnala aici prezenta Dnei Maria Mioara Bolca, a sotului ei Dl Virgil Bolca si a fiicei lor Isabela. Le multumim de caldura lor sufleteasca, de ospetie si de ciorba facuta „ca la mama acasa”.

Si pentru ca tot am ajuns in acest punct, ma voi intoarce cu gandul la Saptamana Campului Romanesc de la Hamilton, Canada (6 – 11 iulie 2015). Voi mentiona, in mod special si cu multe multumiri, fam. Maria Marietta Dincov si Florin Bordusanu pentru atentia deosebita pe care au acordat-o Dnei Prof. Univ. Dr. Anca Sirghie, artistei Lia Lungu si mie. Fam. Bordusanu ne-a gazduit in RV-ul fiului Dnei Maria Marietta Dincov, oferindu-ne astfel, pentru o saptamana conditii de cazare cu totul speciale. Dar si mai placut era dimineata cand Dl Florin Bordusanu ne pregatea cafelele, pe care Dna Dincov ni le servea in cesti aburinde impreuna cu niste branzoaice calde facute de ea. Ospitalitatea lor, ca si a intregului personal de la Campul Romanesc, s-a impletit mereu cu zambetul si o vorba buna, alaturi de urarea de buna ziua, facand ca totul sa para si mai insorit. Voi mai insista si asupra faptului ca cei doi soti au asigurat in doua randuri pentru toti invitatii de la Camp si personalul de acolo, cate o masa copioasa cu bors de peste si saramura (pestele a fost pescuit de Dl Florin Bordusanu, iar Dna Maria Marietta Dincov a fost cea care l-a pregatit asa cum o fac lipovenii din Delta Dunarii).

Si, ca si cum acest lucru nu ar fi fost indeajuns, in doua seri, prietenii nostri dragi ne-au facut si cate un foc de tabara, oferindu-ne la casa lor de la Campul Romanesc, gustoasele sarmale traditionale. Ne-am adus aminte de casa, gazdele ne-au impartasit din povestea vietii lor, cum au ajuns acolo, cum s-au reprofilat imbratisand alte meserii, cum si-au crescut copiii, cum au reusit in viata. Toate acestea pe acordurile romantelor cantate de inegalabila Ioana Radu. A fost multa voie buna, iar toti cei din tabara ni s-au alaturat rand pe rand. Inca o data, multumim Dnei Maria Marietta Dincov si Dlui Florin Bordusanu pentru ospitalitatea, generozitatea si prietenia de care au dat dovada. Va purtam in suflet si ne este dor de voi.


2. MARIA SI MIRCEA STEFAN BARTAN si BISERICA SFANTA ELENA DIN  CLEVELAND

Aceeasi senzatie de bine, de prietenie adevarata si de familie calda si primitoare am avut-o si din partea distinsilor mei prieteni Dna Maria si Dl Mircea Stefan Bartan din Cleveland, Ohio, SUA. Desi „e lung pamantul/ ba e lat” (spunea George Cosbuc in Nunta Zamfirei), prin intermediul prietenului nostru comun, scriitorul Aurel Pop de la Satu-Mare, care m-a rugat sa scriu prefata cartii Poeme pentru Maria, am ajuns, in 2012 in Michigan, sa-l cunosc pe Mircea Stefan poet contemporan de mare anvergura. Ne-am imprietenit imediat pentru ca este o fire comunicativa si vesela, in ciuda faptului ca scrisul lui este total opus firii lui. Si de atunci am mai comunicat prin e-mail sau pe skype.

Nu banuiam ca la plecarea din Hamilton catre Cleveland cei doi soti planuisera sa ma gazduiasca in minunata lor casa dintr-o padurice, prin care se plimba nestingherite caprioarele, sau alearga jucausele veverite. Impreuna cu fiii lor sunt plecati de 20 de ani in SUA. Amandoi sunt absolventi ai Facultatii de Fizica din Cluj-Napoca, Universitatea Babes-Bolyai. S-au integrat din prima zi in societatea americana ca si cum s-ar fi nascut aici. Au luat-o de la zero, dar au avut curaj si au reusit sa intemeieze si sa duca spre succes o firma in care activitatea de baza consta in lucrari executate in granit. Va rog sa credeti ca fac o adevarata arta din munca lor.

Desi fizicieni de formatie, cei doi sunt niste artisti. El este si poet, iar Maria Bartan confectioneaza cu o maiestrie si o imaginatie fara seaman, bijuterii de tot felul, martisoare, cocarde pentru diverse evenimente. Motivele folosite sunt cele traditionale romanesti sau americane. Efectul artistic este unul cu totul special. Maria Bartan nu vinde aceste obiecte. Pur si simplu le ofera, sau daca totusi le vinde, banii obtinuti ii doneaza la biserici pentru sustinerea unor activitati religioase sau culturale. In America si in Canada a dona ceva unei biserici, sub forma de bani sau a depune o munca in folosul acesteia si, pe cale de consecinta al intregii comunitati, este un lucru foarte normal. Asa se explica diversele lucrari in granit facute de Mircea Stefan Bartan la biserica „Sf. Maria” din Cleveland si nu numai aici. Nu ai cum sa nu observi frumosul din sufletul acestor doi soti, bucuria lor de a oferi, de a impartasi din experienta lor. Iti vorbesc cu seninatate, calm si caldura. Fac foarte multe, dar nu se lauda niciodata, iar daca vrei sa le apreciezi munca se sfiesc pentru ca sunt modesti din fire si li se pare ca asa ar fi normal sa fie. Se bucura daca le oferi ceva, insa cel mai mult se bucura daca ei sunt cei care iti dau ceva in dar, daca pot veni in intampinarea oaspetelui lor. „Casa poetului”, asa cum au denumit-o dupa ce au cumparat-o, este in permanenta deschisa pentru romanii care vin din tara. Si va rog sa credeti ca sunt multi, de la rude si prieteni sau simple cunostinte, pana la personalitati, toti sunt gazduiti cu drag.

Surprizele acestei familii nu aveau sa se termine doar aici. Mircea Stefan Bartan mi-a oferit o zi de neuitat prin tot ceea ce mi-a aratat in Cleveland, dar si prin persoanele pe care mi le-a prezentat.

Prima vizita a fost cea de la biserica „Sf. Elena” unde la casa parohiala, i-am cunoscut pe Preot Iconom Stavrofor Dr. in istorie Petru Mihail Nicolae Stanea, absolvent al Facultatii de Teologie din Alba-Iulia (Mitropolia Greco-Catolica a Blajului) si pe sotia acestuia, Dna Dr. in filologie si editor, preoteasa Carmen Stanea.

In afara de bucuria de a ne intalni si de a creiona diverse proiecte pentru viitor care sa lege si mai mult comunitatea crestina greco-catolica din Cleveland de biserica greco-catolica din tara, Pr. Dr. Petru Mihail Nicolae Stanea ne-a prezentat cu mare bucurie si amabilitate biserica in care slujeste si in care se afla o particica din moastele Sfintei Elena, salile anexe, in care se tine Cenaclul „Cafeneaua culturala” avandu-l ca initiator pe Mircea Stefan Bartan si pe Carmen Stanea, sala mare de festivitati unde se organizeaza „Balul Toamnei”, petreceri de nunti, botezuri, revelioane, spectacole, dar si muzeul bisericii unde se pot vedea exponate romanesti traditionale, cupe sportive sau medalii primite de copii cu ocazia unor competitii.

Am mai aflat ca „Sf. Elena” este prima parohie romana-unita din America. Constructia bisericii a inceput la 19 noiembrie 1905 in Cleveland. Pana in 1926 s-au infiintat in SUA 17 comunitati greco-catolice. Cel care a intemeiat in 1905 prima biserica romaneasca greco-catolica „Sfanta Elena” din Cleveland, precum si „Romanul” primul ziar de pe continentul nord-american, publicatie de promovare a culturii si istoriei neamului nostru, a fost Preot Dr. in filosofie si teologie Epaminonda Lucaciu din Ardeal, om politic si deschizator de noi parohii greco-catolice in America de Nord, figura proeminenta a Bisericilor Romane Unite cu Roma, un luptator neobosit pentru ideea de promovare a romanismului. In timpul Primului Razboi Mondial impreuna cu Vasile Lucaciu, cei doi au militat pentru recunoasterea Marii Uniri, ajungand sa duca o delegatie de romani la Woodrow Wilson, Presedintele de atunci al SUA si sa convinga publicatii de mare prestigiu din acea vreme, cum ar fi „Washington Post” si „New York Times” sa pledeze in favoarea acestui eveniment de o importanta covarsitoare pentru tara noastra. Actiunea lor a culminat cu vizita oficiala facuta de Regina Maria in SUA (18 octombrie – 24 noiembrie 1926). Iar dupa abdicarea de la tron, in 1948, Regele Mihai a facut o vizita acestei biserici.

Episcopia Greco-catolica a Eparhiei „Sf. Gheorghe” din Canton, Ohio de care apartine si Parohia „Sf. Elena” editeaza Unirea Almanac / Almanahul Unirea, o publicatie anuala cecuprinde articole despre problemele actuale ale societatii umane si cum sunt ele tratate si abordate de Biserica Greco-catolica din Statul Ohio, un calendar religios, adresele tuturor bisericilor greco-catolice din SUA, eseuri, articole despre istoria acestor locasuri de cult.

Ne-am despartit cu parere de rau de Pr. Dr. Petru Mihai Nicolae Stanea, care mai avea multe lucruri deosebit de interesante de povestit si care ne-a indemnat sa vizitam catedrala ortodoxa „Sf. Maria” spunandu-ne ca nu vom regreta, pentru ca acolo vom avea ocazia sa vedem alte comori si lucruri unice expuse in muzeul parohiei.


3. BISERICA „SFANTA MARIA” DIN CLEVELAND

Asezata intr-un parc deosebit de frumos si de bine ingrijit, biserica se contureaza de departe cu silueta ei zvelta si turnul inalt ce amintesc de arhitectura locasurilor de cult ortodox din Maramures. In tot ceea ce o inconjoara, ea se detaseaza ca o constructie singulara, inaltata catre Dumnezeu, imbiind pe cel care ii trece pragul la smerenie si rugaciune si umplandu-i sufletul cu puritatea trairilor, a unei reculegeri intr-o tacere pasnica, de impacare cu sine. Si toate acestea la asa o mare distanta de tara. Constructia este absolut impresionanta, coplesitoare, dar nu in sensul de a induce un sentiment de teama, ci de a transmite intr-o pace totala, bucuria de a te afla acolo, de a avea sansa sa o vizitezi. Apoi rugaciunea vine normal si firesc. Toti cei care au avut si pot in continuare sa faca ceva aici „enoriasi, slujitori si binefacatori ai acestui sfant locas”, in frunte cu Prea Cucernicul Pr. Paroh Dr. Remus Grama au depus de-a lungul timpului o mica parte din sufletul lor la realizarea acestei minunatii. Dumnezeu i-a ales si a lucrat prin ei, iar acest lucru se vede de departe.

Fondata in 1904, parohia „Sf. Maria” este cea mai veche parohie romaneasca ortodoxa de pe intreg teritoriul Statelor Unite. Cel care ne-a intampinat a fost Pr. Ionel Satnoianu, secretar administrativ. Asa cum era firesc, am intrat mai intai in biserica pictata de maestri Niculai si Ioana Enachi, care acum locuiesc la Tornoto. Ei sunt absolventi ai Facultatii de Arte Plastice din Bucuresti, precum si ai Scolii de Iconografie de pe langa Patriarhia Romana. Au urmat studii de pictura iconografica in Canada si in Statele Unite. „Stilul lor poate fi comparat cu expresia cea mai desavarsita a traditiei picturii bizantine reprezentata in pictura iconografica romana ortodoxa de Dobromir cel Batran (sec. al XV-lea) si Dobromir cel Tanar (sec. al XVI-lea), precum si de Teofan din Creta (sec. al XVI-lea), maestru al acestui „gen”. … „Pictura bisericii a fost facuta folosindu-se, in functie de suprafata, uleiuri acrilice si foita de aur.” … „Un proiect impresionant realizat in cinci ani de munca asidua, intru slava lui Dumnezeu.” (Pr. Paroh Dr. Remus Grama, St. Mary Romanian Orthodox Cathedral, Cleveland, Ohio, An Explicative Album of the Iconography). Intregul complex este proprietatea acestei parohii romanesti.

In continuare am avut bucuria de a descoperi si vedea toate comorile pe care din 5 august 1989 de cand a fost numit paroh la aceasta biserica, Pr. Dr. Remus Grama a reusit sa leadune aici cu munca asidua, constanta dar si cu o credinta de nestramutat in idealul sau. Am vizitat incaperea unde se boteaza copii, holul care duce la etaj si unde alaturi de un pian cu coada (semn ca se organizeaza si recitaluri de muzica clasica) este o vitrina cu manechine imbracate in costume nationale romanesti (totul aminteste cu mandrie de Romania si de istoria poporului roman), un perete placat cu placi de marmura (92 x 127 cm) sculptate si pictate. Placile au fost prezentate pentru prima oara la Expozitia de la New York, din 1939.

Dupa 70 de ani de depozitare in conditii precare, ele au fost reconditionate complet timp de un an de zile prin munca voluntara a lui Mircea Stefan Bartan si reprezinta blazoanele marilor tinuturi romanesti, avand in centru, sculptata, stema acestora. La ideea Pr. Dr. Remus Grama ele au fost plasate pe un perete al Centrului Cultural Romano-American. In mijlocul lor putem vedea statuia din bronz „Domnita” realizata de sculptorul Ion Jalea. Dezvelirea lor s-a facut de catre Inalt Preasfintitul Nathaniel cu ocazia implinirii a 30 de ani de pastorire episcopala, a 110 ani de la infiintarea parohiei si a 25 de ani de cand Pr. Remus Grama a fost numit paroh aici.

Dar surpriza cea mai mare avea sa vina atunci cand am vizitat muzeul, o marturie vie a existentei unui neam pe acest pamant, o Romanie in miniatura adusa din tara tocmai in inima Statelor Unite si aceleasi doua steaguri (ale Americii si Romaniei) puse cu credinta in fata altarului din biserica si la intrarea in muzeu. Romania de aici nu se simte straina si nici stinghera. Este la ea acasa. Este atat de impresionant tot ceea ce a reusit sa faca Pr. Dr. Remus Grama impreuna cu enoriasii pe care ii pastoreste de aproape 26 de ani, incat mai ca iti dau lacrimile de emotie, de bucurie si recunostinta. Muzeul adaposteste comori inestimabile, plecand de la semnatura olografa a lui George Enescu, cel care a permis in mod expres corului bisericii sa-i poarte numele, la tablouri originale semnate de Nicolae Grigorescu si alti pictori de seama, la o editie foarte rara a Luceafarului lui Mihai Eminescu, ilustrata de Misu Taisanu laAtelierele Societatii „Luceafarul” din Bucuresti (1921-1923), care are 23 de planse color, la obiecte de arta realizate de Regina Maria, costume si vase populare etc. O alta incapere contine odoare si vesminte religioase, precum si icoane vechi pictate pe lemn si pe sticla. Impresionanta este si o colectie de gravuri si picturi cu Bucurestiul sec. al XIX-lea, donata de Theodor Ghunther, diplomat american.

In afara de aceste preocupari, anual parohia organizeaza Festivalul Romanesc Sf. Maria, care va avea loc intre 21-23 august. Preot Paroh Remus Grama imi povestea ca participantii sunt deosebit de numerosi, ca se fac mii de sarmale si mici si ca, in afara de romani, participa si foarte multi americani. Intr-un an a venit chiar primarul orasului Cleveland, care a primit diploma de Cetatean de Onoare al Romaniei.

Din tot acest tablou nu putea lipsi publicatia Weekly Buletin, St. Mary Orthodox Cathedral, A Parish of the Romanian Orthodox Episcopate of America (Buletin saptamanal, Catedrala Ortodoxa Sf. Maria, Parohia Episcopiei Ortodoxe Romane din America) care prezinta toate evenimentele din viata obstei.

Multumim pe aceasta cale Pr. Paroh Dr. Remus Grama ca in Nr. 28, Volumul 62 din 19 iulie 2015 a mentionat vizita la biserica „Sf. Maria” a Prof. Univ. Dr. Anca Sirghie, a mea, precum si participarea noastra alaturi de Mircea Stefan Bartan la Saptamana Campului Romanesc din Hamilton, Canada, condusa de Pr. Dr. Dumitru Ichim. („PARISH VISITORS. Last week Muguras Maria Petrescu a journalist and writer from Romania visited our church and museum. She attended Campul Romanesc in Hamilton, Ontario, where she lectured along with Mircea Bartan, Father Dumitru Ichim and Anca Sirghie”. – OASPETI CARE NE-AU VIZITAT PAROHIA. Saptamana trecuta, Muguras Maria Petrescu, ziarista si scriitoare din Romania, ne-a vizitat biserica si muzeul. Ea a participat la Saptamana Campului Romanesc de la Hamilton, Ontario, unde a conferentiat impreuna cu Mircea Bartan, Pr. Dumitru Ichim si Anca Sirghie.”, p.

Multumim parintelui si tuturor enoriasilor pentru faptul ca exista in vietile noastre si ca duc mai departe cu mandrie stindardul romanesc. Ziua nu se putea incheia fara vizitarea mormantului diplomatului si scriitorului Aron Cotrus inmormantat in cimitirul „Holy Cross” din Cleveland.

Muguras Maria PETRESCU
Jurnalist cultural
Membru UZPR
august 2015

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page