Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

GÂNDURI DESPRE LIMBA ROMÂNA

Gabriela JANIK


Despre Limba Romana nu poti sa scrii la o cafea, tigara sau la vreo sueta. Ca sa scrii despre Limba Romana, mai intai trebuie sa faci liniste in interiorul tau, sa iti asculti inima si constiinta, ca sa-i auzi vocea de peste veacuri. Despre insemnatatea si frumusetea Limbii Romane, scrii plecat cu fruntea-n palme, cu sufletul ingenuncheat pe altarul martirilor strabuni. Nu vei putea niciodata sa-i patrunzi misterul, daca nu o vorbesti, nu simti, nu traiesti si nu-i intelegi profunzimea. Daca nu ai „gustat“ din dulceata foneticii sale, daca nu i-ai simtit duiosia curgand prin vasele tale sanguine, este in zadar sa scrii despre Limba Romana, deoarece ea trebuie scrisa cu sufletul.

Adevarul este, ca nu poti sa fii departe de casa si sa scrii despre Limba Romana, fara sa nu te podideasca lacrimile. Nu poti sa pui stavilar margaritarelor, care sunt pregatite sa alunece pe obraji, ori de cate ori scrii sau vorbesti despre splendoarea graiului romanesc. Pentru cei departe de casa, dar si pentru cei de aproape, este balsam pe rana, izvor celor insetati, mangaierea celor intristati dar si rugaciunea neprihanitului credinta celui fara de speranta. Este dorul mamelor ingemanat cu al copiilor. Dorul sotilor, sotiilor  sau al copiilor ramasi singuri. Ea este oful, suspinul dar si bucuria romanului exprimata prin cantece de bucurie sau prin cantece de jale, dar mai ales prin doine.

Limba Romana este raza binecuvantata care ne insoteste pe cararile dorului din primii zori ai diminetii noastre si pana la apusul vietii. A fost „sadita” in  ADN-ul nostru de la origini si va sfarsi in vesnicii, iar noi o transmitem generatiilor viitoare, ca o „mireasa” gatita in toata frumusetea ei, precum am primit-o si noi de la stramosi, bunicii si parintii nostri.

Limba Romana prin simplitatea si complexitatea ei, poarta cea mai mare bogatie pe care nu o gasesti in niciun loc din lume, decat in leaganul copilariei tale. Ea este perla „Neamului meu”, de origine divina, despre care poetul timisorean Petru Dugulescu a scris: „O limba latina si dulce/ Ne-a dat Dumnezeu sa vorbim./ Ca scrisul de-atunci de pe cruce,/ Usor sa putem sa-l citim“ („Neamului meu” - Petru Dugulescu)


Aceasta este limba noastra si oricat vom scrie despre ea, cele aproximativ saptezeci de mii de cuvinte care ii poarta numele, tot nu ar fi suficiente ca sa-i descriem candoarea. Cat timp pot sa ma exprim in Limba Romana, nu ma simt nici singura, straina sau pierduta, indiferent unde m-as afla. Pentru ca Limba Romana este perna sufletului meu pe ale carei brate imi plec capul obosit alinandu-mi dorul de casa. Cu dulceata Limbii Romane ma hranesc si cu mustul ei ma „ imbat” si pot spune ca psalmistul David: „Eu ma culc si-adorm in pace...” pentru ca in zorii urmatoarei dimineti, pot saluta soarele in Limba mea Romana.

Gabriela Janik:
Dedicatie Limbii Romane

Limba sfanta si blajina
Adorata de martiri.
Ne aduci de Sus lumina,
Raza Cerului divina,
Cufar drag cu amintiri

Limba sfanta romaneasca,
Tu veghezi din veac in veac
Peste tara crestineasca.
Plaiul faci sa infloreasca
Prin cuvintele de leac.

Limba sfanta si duioasa,
Peste vremi aceeasi esti.
Bucurie-n orice casa,
Painea calda de pe masa,
Tolba noastra cu povesti.

Limba draga, limba dulce,
Rostita de neamul meu.
Esti scanteia care-aduce
Pe toti fiii din rascruce,
Sub aripi de Dumnezeu.

Ganduri despre Limba Romana II

Pot sa-l citesc pe William Shakespeare sau pe Mark Twain, pe Billy Graham sau pe Rudyard Kipling in cea mai perfecta limba engleza. Daca as cunoaste scrierile lui Nietzche sau Wilhelm Busch, scrierile lui Nelly Sachs sau Gerhard Hauptmann, sa-i citesc in cea mai corecta germana. Daca as cunoaste scrierile lui Jacinto Benavente sau ale lui Don Quijote, in spaniola, pe Alexandre Dumas in franceza si daca as avea intelepciune sa cunosc macar a treia parte din limbile si graiurile lumii si, nu as sti sa citesc, sa ma rog sau sa „multumesc frumos” in limba materna, atunci sunt ca un om fara istorie, fara patrie si fara viitor. Iar cine isi uita locurile natale renuntand la grandoarea  limbii sale, acela este un om fara trecut!

Rugaciunea este atat de duioasa, cand  prin graiul Romanesc poti spune „AVA”  inchinandu-te in limba materna Acelui care viata ti-a daruit. Cand vorbesti, citesti sau te inchini in limba materna, sufletul ti se umple de bucurie, fata ti se lumineaza si dragostea isi face loc in inima ta. Copiii nostri ne vor multumi si vor fi recunoscatori daca prin transmiterea graiului nostru, ii vom invata respectul pentru tara si limba materna. Consider ca cea mai mare datorie a parintelui sau tutorelui, este sa transmita prin viu grai copiilor sai, Cuvantul intiparit de Dumnezeu prin slovele limbii materne. Sfanta datorie a noastra este raspandirea Cuvantului nostru, indiferent de circumstantele vietii. De aceea este foarte important sa le citesti copiilor, inca din cea mai frageda perioada a copilariei lor.

Romanii suntem, uniti prin dulceata si tandretea limbii noastre, limba cu care ne-am nascut fara a avea merite sa o mostenim si pentru care mii de eroi si-au pierdut vietile ca ea sa ajunga prin vremuri curata la noi. Pentru mine personal, este un har deosebit ca vorbesc romaneste, ca scrisul acela de pe cruce, scris in Limba Latina cu aproape doua mii de ani in urma, a fost scris ca eu astazi sa-l pot intelege.

Gabriela JANIK
Aldingen, Germania
sfarsit de august 2015
Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page